10 motive pentru care bloggingul e naspa

Vă aduceţi aminte când va spuneam de cele 10 motive pentru care bloggingul e minunat? E, într-adevăr, dar asta nu înseamnă că nu există şi 10 motive pentru care el e naşpa. Cam de pe la începutul anului, blogul meu e, dragul de el, cam lăsat de izbelişte. Ştiu că nu pare, având în vedere că produc încă destul text şi relativ zilnic, da’ io aşa simt, că nu îi mai acord atenţia de altă dată. Ceea ce mă pune pe gânduri, pentru că nu vreau să renunţ la el, da’ nici nu mai simt nevoile acute de a-mi verifica statisticile de 100 de ori pe zi. Aşa că, ceea ce am găsit pe pagina asta, se cam pupă cu ce gândesc eu acum. 😀 La fel ca şi în cazul celuilalt post, nici această idee nu-mi aparţine mie. Este un post inspirat de pe site-ul pe care vi l-am indicat şi adaptat în funcţie de părerile personale.

Te simţi obligat să postezi

Evident că nu trebuie să postezi zilnic sau de 3-4 ori pe zi (dar dacă o faci, avantajul e creşterea traficului). Da’ dacă eşti obsedat de comentarii, ca mine, intri pe blog şi nu vezi numărul lor crescând, s-ar putea să fii dezamăgit. Aşa cum zice şi nenea ăsta care a scris articolul, nu cantitatea contează, ci calitatea, da’ ce te faci dacă lumea insistă să scrii zilnic pe motiv că nu se mai satură de poveştile tale? Exact, tre’ să scrii, pentru ei, pentru că îţi place să faci oamenii fericiţi.

Scrii pentru alţii

Mai înainte am zis că „fanii” cer mai mult şi mai mult, ba’ chiar încep să îţi trimită şi mailuri dacă vreo două zile la rând absentezi nemotivat. Ceea ce e de-a dreptul superb. Ce nu e superb e că de multe ori ai vrea să spui ceva, să îţi verşi nervii pe cineva şi pur şi simplu nu poţi pentru că respectivul îţi citeşte blogul şi totuşi nu ai vrea să îi răneşti sentimentele. Mie mi s-a întâmplat de vreo câteva ori să vreau să îmi „cânt” amarul aici şi să nu o fac pentru că persoana respectivă citea zilnic. Şi cum blogul e loc de defulat, nu îl poţi tot timpul folosi pentru asta.

Feedback-ul nu e tot timpul unul de calitate

Eu la capitolul ăsta nu mă plâng, în sensul că voi, cititorii mei dragi lăsaţi nişte comentarii absolut superbe şi argumentate. N-aş da comentariile mele pe un număr mai mare, dar slab din punct de vedere al calităţii pentru nimic în lume. Decât să am 50 de comentarii, dintre care 45 să fie de genul: „ce tare”, „de acord cu tine” sau, mai rău, înjurături, prefer să am 5 care să fie mai lungi decât postul. Să scrii ceva din tot sufletul şi să nu primeşti apreciere sau dezaprobare argumentata… e puţin descurajant.

E greu să-l promovezi

Mai ales dacă e blog nou, durează destul de mult până îşi ia zborul şi devine cât de cât cunoscut. Asta dacă te interesează, normal. Că pe unii îi doare la doi metri în faţa lor de statistici, vizitatori, etc. Dar dacă scopul tău e să ajungi cunoscut… ai de lucru. Mult. În primul rând la conţinut, să fie de calitate, în al doilea rând să comentezi la alţii (argumentat, coerent, corect dpdv gramatical), să pui linkuri spre alţii, să participi la concursuri, etc. Şi abia în vreo 2 ani şi un pic poţi culege roadele. Asta e the hard way, pentru ca the easy way e spamul. Ceea ce nu vă încurajez să faceţi. Oricum şi ca să spamaţi vă ia timp.

Schimburile de linkuri

Disperaţii le practică la greu. Dacă printre cei care citesc acest post se numără bloggeri care cer schimb de linkuri, îmi pare rău, dar e un mare „Nu-Nu”. Nu poţi să pui în blogroll pe cineva doar pentru că ţi-a cerut. Fără să ştii ce recomanzi, fără să ai un contact în vreun fel cu omul ăla (în afară de cererea de schimb). În schimb, ai nevoie de linkuri – cu cât mai multe, cu atât mai bine. Însă ca să le obţii, trebuie să munceşti. Iar. Fir-ar.

Rămâi fără idei

Daaaaa, pe-asta o ştiu cel mai bine. De-asta pun poze, de-asta fac expoziţii, de-asta fac topuri, de-asta pun întrebări. Pentru că n-am o idee suficient de bună pe care să o dezvolt şi pe care să o împart cu voi. Mă rog, eu ţin cât de cât la originalitate (ironic – postul ăsta e inspirat din altă parte), şi n-aş vrea să mă pierd în subiecte despre care vorbeşte toată lumea. Ieri am deschis Readerul şi cel puţin 6 bloguri vorbeau despre primăvară şi 1 Martie. Şi toate spuneau acelaşi lucru. De ce să mai spun şi eu ce e deja evident pentru toţi?

Guest-posturi

Adică posturile pe care le scriu alţii la tine pe blog, după ce i-ai invitat tu. Adică o metodă foarte lejeră de a avea articole, fără să ridici un deget. Evident că îi ajuţi şi pe cei care scriu articolul, da’ pentru tine e foarte comod. Mai puţin comod e când trebuie să scrii tu un guest post pentru altcineva. Nu ştiu cum e la voi, da’ pe mine mă stresează la maxim să scriu articole pentru alţii. Mă gândesc la toţi cititorii lor, că nu îi cunosc ca pe ai mei, că nu am control asupra lor. Ce să mai… mă panichez de tot.

Scrisul pentru bani

Ei, asta nu e chiar aşa de greu cum ar părea, da’ totuşi e o mică corvoadă şi asta. Tu tre’ să scrii pentru un client şi tre’ să ai grijă să fii original. Să nu fii pupincurist, că nu mai citeşte nimeni şi sar toţi peste postul cu pricina, da’ nici total împotrivă, că nu te mai abordează nici un client, pe motiv că îi distrugi imaginea.

Orice devine un post

„Ce mai faci?” „Bine, merci.” „Am citit pe blog că ţi-ai zgâriat maşina, că ai fost în vacanţă, că te-au dat afară şi că vrei să-ţi cumperi un câine.” Da, când ai blog, scrii despre orice. Mulţi ar zice că nu mai ai viaţă privată. Asta e un mare bullshit pentru că pe blog scrii doar ce vrei să se ştie despre tine. Ce nu, ţii pentru tine. Aşa că, aveţi grijă cu cantitatea de informaţii pe care o divulgaţi în scris.

Cu ultimul punct de pe lista autorului nu sunt de acord deloc, aşa că doar îl menţionez ca fapt divers. El zice că singurătatea ar fi una dintre chestiile naşpa ale bloggingului. Da’ ştiţi deja ce se întâmplă când ne strângem laolaltă şi câte prietenii şi relaţii s-au înfiripat între bloggeri.

Cam astea ar fi. Iară am scris un kilometru jumate de text şi n-o să citiţi decât titlurile paragrafelor, da’ asta e… îmi asum riscul. 😉

27 Comments

  • My Rain in November

    >>> da’ de unde… cum sa citim doar titlurile? poi te citim cu totul, ca de fiecare data 🙂

    >>> eu scriam pe blog cand aveam idei, cand ma indemna sufletul sa astern ganduri si imi placea tare-tare mult faptul ca am un loc unde ma pot exprima in voie. cu timpul insa, nu am mai scris chiar nimic… uite ca nu imi vine sa scriu, pur si simplu…

    >>> explicatia ar fi ca de cand m-am indragostit am o stare de fericire din aceea linistitoare care nu ma indeamna la scris

    >>> apropo, m-am si casatorit de cateva luni iar acum ma cheama “Timis” (cred ca e amuzant pt tine sa am numele asta la fel cum mie mi s-ar parea ciudat un “Bacau”, spre exemplu)

  • TVdece

    Foarte tare articolul. Ai 100% dreptate! :)) Lasand gluma la o parte, cred ca totul se reduce la perceptie. Daca percepi blogging-ul ca pe un trend pe care vrei neaparat sa il bifezi, nu prea ai motive sa-l consideri nasol. Daca il percepi ca pe un al doilea job, pui si un pic de suflet, vei gasi, cu siguranta, motive sa-i vezi si the dark side.

  • Sirg

    Eu am observat ca femeile scriu mai des si mai detaliat despre viata lor personala, iar barbatii au bloguri mai pragmatice. In cazul meu nu prea scriu lucruri personale pt ca nu-mi place sa afle prietenii de pe blogul meu ce mai fac, prefer sa ma intrebe prin telefon sau la o cafea.

    In marea de bloguri care exista azi se pare ca ceea ce primeaza e utilitatea (poate fi si divertisment, dar tot foloseste la ceva). Totusi, posturile care sintetizeaza informatii sunt cele mai apreciate si popularizate pe net, cum ar fi top 10-20-30-40 ceva (filme, programe, servicii, personalitati, etc), dar conteaza f mult si cantitatea de documentare din spatele acelui articol.

    P.S. Ce plugin folosesti acum ca antispam? Si eu am unul similar, dar parca al tau e mai nou.

  • crisss

    mi-am facut si eu un blog, nu e cine stie ce, nu l-am facut ca as fi vreo mare scriitoare(doar am terminat St.Economice)sau ca as avea niste idei stralucite, l-am facut pentru mine, sa am si eu notat undeva ideile ce le am prin cap – cand le am 😀 insa mare mi-a fost mirarea cand am vazut-mai degraba auzit de pe la altii, comentariile rautacioase -deloc pertinente ale unor “prietene”. macar de mi le-ar fi scris pe blog, dar pe la spate e si urat. m-am suparat tare atunci, nici nu am mai vrut sa scriu, dar mi-am dat seama ca hei, doar scriu pentru mine, si nu pentru altii. the hell with all:D
    Scuza-ma ca ti-am ocupat spatiu cu commentu meu de un km..dar voiam sa ma plang si eu cuiva care intelege:D

  • Andreea L.

    Mie dintre toate, partea cu promovatul mi se pare cea mai dureroasă, ca timp şi energie. Dar parcă te şi simţi puţin mândru când îţi zic necunoscuţii (şi chiar şi cunoscuţii) că le place cum scrii, sau că nu le place cum scrii, dar argumentează. La alegerea subiectelor mai am ceva dificultăţi.
    P.S.: Nu merită părăsit blogul acesta, pentru că e frumos şi spune ceva.

  • Maya

    vai de mine! tocmai acum cand mi-am facut si eu blog sa ma dezamagesti tu asa? nu se poate :))
    diagnostic: cred ca ai astenie de primavara, dar vine vara si trece si asta :))

  • WhoCouldDizBe

    Doamne, cata dreptate ai! Asteptam sa zica cineva toate astea. Daca nu o faceai tu, imi faceam eu curaj la un moment dat! :))

    Pana data viitoare, multa bafta! 🙂

  • Barbie

    Sa stii ca eu dintotdeauna te’am admirat pentru ca reusesti sa scrii tot timpul, fara pauze prea lungi intre posturi, fara “hopuri inspirationale”. Zau ca nu stiu cum reusesti! Eu sunt lenesa si mereu imi reprosez ca nu ma concentrez suficient sa scriu si eu constant…

    Apropo, stii ca iti ziceam inainte ca gresesc tot timpul la adunari la antispam-ul tau? ei bine, de data asta am reusit performanta sa gresesc pana si cuvantul din casuta, a trebuit sa selectez audio file :)) e normal asa ceva?

  • brontozaurel

    Eu… simt de-abia azi nevoia sa scriu despre primavara. Dar ce simt eu e cu totul diferit fata de ce am gasit pe alte bloguri. Probabil pentru ca… :”> eu n-ar trebui sa fiu calare pe laptop si blog, ci intr-o camasa de forta.

    Uneori… imi pare rau ca unele chestii pe care le pun pe blog par a fi interesante pentru altii. Cum dracu’ a ajuns la 25 de comentarii un cacat de postare despre ce mi s-a intamplat inainte sa intru pe usa? 🙁 Am trantit-o pe blog la nervi si dupa aia mi-a parut rau. De cand am blogul, sunt doar doua postari care mi se par mie bune care au trecut de 20 de comentarii. Restul… prostioare care nu stiu de ce au primit atata atentie.

    Uneori… imi pare rau ca scriu chestii noaptea cand deja sunt intre reprize de somn. Scriu, pic de somn. Ma trezeste ceva, nici eu nu stiu sigur ce, mai scriu… si tot asa. Si nu-mi vine sa cred a doua zi cand ma intorc acasa si imi dau seama ca eu chiar am pus aia pe blog. Bine macar ca de obicei sunt asa obosita incat omit idei, fraze, sunt incoerenta si nu se mai intelege nimic.

    Uneori imi e dor de vremea cand scriam pe blog si nu-l citea nimeni altcineva in afara de mine.

  • Tomata

    @ My Rain in November –> In primul rand vreau sa te felicit si sa iti spun ca ma bucur foarte mult pentru tine. >:D< Stiu cum e cand nu ai chef sa scrii. Cand esti fericit si ai alte lucruri la care sa te gandesti, nu simti nevoia sa vorbesti despre altceva sau nu simti nevoia sa vorbesti deloc. 🙂 Daca vei simti vreodata ca vrei sa scrii, ca ai ce sa scrii, sunt sigura ca o sa vina de la sine. 😉 Felicitari inca o data. @ TVdece --> Eu ii vad the dark side cateodata. Ma simt chiar si vinovata. 😛 Dar nu se compara cu toate bucuriile pe care mi le-a adus. De-asta continui, de-asta nu-l las sa moara si o sa fac tot ce pot sa-l tin in viata. Si stiu ca lipsa de chef se datoreaza si faptului ca acum, toata ziua scriu. La lucru scriu, acasa scriu… e normal sa nu mai am chef sa scriu si pe blog.

    @ zozo –> Eh… depinde de zile. 😛

    @ crissss –> Si de ce n-ai pus link pe nume, sa vaza si ochii mei? Cat despre ce zic „prietenii” despre blog, stai linistita, ca stiu cum e. Am avut si eu partea mea de barfe sau desconsiderari pe fata si nu mi-a picat bine. Daca locul ala te face sa te simti bine, continua. Nu pleca urechea la ce zic altii.

    @ Andreea L –> Nu paraseste nimeni blogul asta 😛 Il mai las sa respire din cand in cand, da’ de parasit inca nu. Iar despre comentarii si aprecieri… idee n-ai cum e sa primesti un mail de la o necunoscuta care iti pune la dispozitie relatiile ei pentru a te ajuta, desi nu te-a vazut in viata ei. Eu am ramas muta de uimire cand am primit niste mailuri care m-au coplesit, efectiv. 🙂

    @ Maya –> :)) Nuuu, continua cu blogul. Ia din postul asta aspectele pozitive, sfaturile si ce iti place tie. Nu cred ca am inca astenie. Adica nu imi dau seama. 😕

    @ WhoCouldDizBe –> 🙂 Pai na, sunt si neplaceri in a fi bloggeri. Dar deja stiu parerea ta despre asta. 😛

    @ Barbie –> :”> Scriu pentru ca sunt foarte pasionata de blogging. La fel cum citesti o carte, zilnic… cred.

    @ brontozaurel –> :)) Hai ma, chiar intr-o camasa de forta? De ce sa-ti para rau ca unele chestii le plac cititorilor? Si pe mine ma uimeste cand le place ceva sau comenteaza frenetic la posturi care mie mi se par insipide. (posturi de-ale mele carevasazica, nu de-ale altora).

    @ Bogdan –> Daca stai o ora pe zi si comentezi la alte bloguri, e suficienta promovare, zic eu. Ideea e sa diversifici si sa aduci lume la tine pe blog. 🙂 Dar asa cum zici, daca peste ceva vreme vor ramane doar cativa… e foarte bine.

  • Bogdan

    E greu sa il promovezi si ramai fara idei sunt dezavantajele de care ma lovesc cel mai des. Cu ideile rezolv, caci am si eu un creier, dar cu promovarea e mai naspa 😛

    Chiar si asa, chiar daca peste 2 ani o sa am 20 de clienti fideli, o sa scriu atata timp cat simt ca imi place 🙂

  • evergreen

    pentru orice exista pro si contra. sunt mai multe lucruri misto (la mine) decat lucruri nasoale cu privire la blog

    recunosc, mi-as dori sa ma citeasca muuulti oameni si sa primesc feedback si oamenii sa-mi ceara sa scriu.

    poate peste alti cinci ani de blogging

    :))))

  • adizzy

    am citit tot 🙂 intradevar si mie mi s-a mai zis, da ca scrii despre tine pe blog stiu toti ce faci,eh nu e chiar asa, e cum spui tu, pe blog divulgam ce vrem sa se stie, totusi e controlabil cu o singura tasta de del

  • Carla

    Barbie spunea foarte bine… e admirabil cum reusesti mereu sa gasesti ceva “consistent” de scris, fara pauze de inspiratie de saptamani, sau chiar luni intregi, cum mi se intampla mie… Nu lasa steagul jos! 😛

    p.s. Si da, am citit tot, nu doar subtitlurile… Eu sunt fana posturi lungi. 😀

  • Maria

    Se-ntâmplă atât de multe lucruri frumoase la care avem acces în felul ăsta, încât balanţa înclină cu mult mai greu în partea “pro blogging”. Fără doar şi poate.

  • Tomata

    @ evergreen –> Da, clar. Si mie blogul imi ofera mai multe chestii positive decat negative.

    @ adizzy –> Unii mi-au spus ca nu ar fi avut curajul sa spuna asa deschis unele lucruri pe care le-am spus eu. Dar eu n-as retrage nimic din ce am spus. 😛

    @ Carla –> Oh, pai unele posturi sunt de umplutura, dar incerc oricum sa pun ceva interesant : poze, topuri sau expozitii.

    @ Maria –> Exact. 🙂

  • Tomata

    @ Sirg –> Abia acum am vazut comentariul tau, ca desi intrase la spam si il validasem… am uitat sa ma uit mai sus. :”>

    Nu prea stiu ce sa-ti zic de antispam ca nu eu l-am pus. 😛 Da’ il intreb pe Cezar si iti zic.

  • andreea

    pentru un incepator(ca mine) bloggingul e naspa prin faptul ca nu este de ajuns sa postezi ceva(de calitate sau nu) ci din cauza ca eu scriu si numai eu citesc,ceea ce nu prea imi aduce vreo urma de satisfactie .e ca si cum as vorbi singura

  • nevinovat

    cam da.
    am mai avut un blog pe un forum, pe care l-am tinut mult, mult timp. si oamenii il citeau, aveam vreo 30jdamii de vizualizari. in octombrie am facut pasul la wordpress, si mare mi-a fost dezamagirea sa vad cum am 100 de afisari pe zi, si ca ma citesc colegii si prietenii, spunand ca le place.
    dar cum eu nu vreau sa scriu doar pentru ei, am sters blogul respectiv, si mi l-am deschis pe-acesta. si sunt optimist.

  • Flori

    In legatura cu guest-posturile, si eu m-am panicat un pic la inceput, dar apoi a inceput sa-mi placa. Si stii de ce? Pentru ca mi-am dat seama ca-mi iese bine daca scriu pentru mine, nu pentru ei. Si daca-mi place mie ce scriu (cred ca sunt cel mai puternic critic al meu), le va placea si lor, cu siguranta.

  • Tomata

    @ andreea –> Pai numai tu scrii si numai tu citesti pentru ca nu te ocupi de promovare. 🙂 Comenteaza la cat mai multe bloguri si vei vedea cum se vor strange cititorii si comentatorii si pe blogul tau. 🙂

    @ nevinovat –> Multa bafta. 🙂

    @ Flori –> Oh, eu dupa 3 ani, tot ma tem de guest-posturi. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge