Cool, dar mort

10.11.2009 / 27 Comments

– Ceau, ce faci?
– Ce să fac? Mă duc acasă, abia îmi târâi picioarele. Tu?
– Mai, eu nu fac prea bine?
– ?!
– Ai aflat că a murit Raoul?
– Care Raoul?? Nu-mi zi că ăla cu care am lucrat la restaurant?
– Ba, mă. El.
– 😮 Doamne, Dumnezeule, cum??! Accident?
– Da, azi dimineaţă. Era cu prietena lui şi cu încă un cuplu. Mergeau la unguri să sărbătorească ziua de naştere a prietenei lui.
– Nu pot să cred… Doamne fereşte…

Şi n-am mai putut să spun nimic. M-am aşezat pe o bancă în staţia de autobuz, respirând ca o astmatică şi având impresia că o să mă topesc de cald.
Nu-l cunoşteam pe Raoul foarte foarte bine, dar îl ştiam îndeajuns de bine încât să îl sun când aveam nevoie de o îndrumare în Word sau de ceva chestii de grafică. Am fost colegi temporar la un restaurant. De fapt e prea mult să spun colegi pentru că el se ocupa de printurile şi cărţile de vizită ale restaurantului, nu era chelner sau ceva pe-acolo. Un fel de colaborator. Un băiat de milioane, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Oriunde m-am întâlnit cu el, mă opream măcar un minut să ne spunem mai mult decât un „Ceau” pe fugă.

Raoul şi ceilalţi pasageri ai maşinii lui au murit arşi de vii într-un accident monstruos în data de 6 septembrie 2007. Raoul era un băiat minunat, dar din păcate un vitezoman. Nu ştiu dacă aşa era în general, dar în acea zi fatală a fost. Nu ştiu nici dacă încerca să fie cool, să îi impresioneze pe cei din maşină, dar orice ar fi făcut, viteza le-a curmat viaţa. Am scris şi atunci despre ei, sub forma unei închipuiri, am scris şi azi sub forma unui răspuns la leapşa macabră despre oamenii cool dar morţi.

Nu vreau să le întinez amintirea, însă vreau să folosesc povestea pentru a atrage atenţia că pe ploaie sau pe vreme bună, locul în care trebuie să ajungeţi e mereu acolo, viaţa voastră poate să nu mai fie.
Fiind leapşă, sper să nu stric ziua şi altora, dar poate  Alisim, dAImon, Camytzi, Raka si Florin au vreo poveste asemănătoare de împărtăşit cu noi.

You May Also Like

Ricky, în splendoarea fericirii lui

23.04.2014

Să vă fac cunoștință

09.05.2014

27 Comments

  • clawd

    10.11.2009 at 10:06 Reply

    Trist. Cunosc accidentul. Eu nu-l ştiam pe Raoul. Îl ştiam pe Cristi. Cel care nu a murit ars, ci a fost aruncat din maşină
    :-<.

  • clawd

    10.11.2009 at 10:10 Reply

    Şi pentru că n-am mai apucat să editez comentariul precedent, continui aici cu o idee.
    Deci:
    Plus de asta, ţin minte că m-am şi enervat în dimineaţa aia, pentru ca era o zi în care puteam să dorm mai mult, şi am fost trezit de sunetele unor ambulanţe şi maşini de poliţie. Erau chiar maşinile care mergeai LA EI :(.

  • vreauultimulloc

    10.11.2009 at 10:18 Reply

    Am avut si eu un coleg care a murit intr-un accident de motor.
    Cu o zi inainte vorbeam cu el despre pericolele vitezei. Culmea e ca nu a avut viteza, cred ca a fost soarta.
    Moartea face parte din viata noastra, macar o data.

  • Orianda

    10.11.2009 at 12:19 Reply

    asa este! Locul inspre care ne indreptam ramane pe loc si ne asteapta! De ce atunci atata graba?!
    5 minute de apasat pe pedala de acceleratie poate curma o viata nevinovata!

    ” Stop accidente! Viata are prioritate!”
    Va amintiti?

    Te felicit pentru articol!

  • LiaLia

    10.11.2009 at 16:04 Reply

    Of, Doamne 🙁 Am în suflet amintirile nu a 1, ci a 3 prieteni, oameni minunați, dar care s-au dus din propria prostie, din păcate. Unul din vitejism, viteză excesivă, altul s-a suit băut la volan, al treilea a plecat la drum în ciuda faptului că era foarte obosit. A adormit și nu s-a mai trezit … Viteză, alcool, oboseală, la fel de periculoase …

  • Raka

    10.11.2009 at 17:36 Reply

    [.. Ar fi trebuit sa scriu o mica povestioara despre ce inseamna sa fii inconstient la volan. O mica provocare venita de la Tomata. O scrisesem, la vremea ei. Dar daca situatia o cere, o voi reitera in termeni ..]

  • Dojo

    10.11.2009 at 18:56 Reply

    Fata draga, oamenii astia NU SUNT OAMENI BUNI. Oamenii buni casca ochii la drum si nu pornesc ca de la Formula 1. Pentru ca stiu ca pot ucide pe cineva, plus ca au pe umerii lor responsabilitatea tuturor celor care sunt in masina.

    Este pacat ca mor, chiar si mai pacat este ca nu se duc mereu singuri.

    Teribilismul nu are ce sa caute la volan. Pentru ca avem in mana zeci de cai putere si la viteza mare distrugem tot in cale. Mereu ma intristeaza povestile astea si faptul ca nu invata ceilalti nimic din asta. In fiecare zi mor oameni

  • Bogdan

    10.11.2009 at 20:53 Reply

    In fond si la urma urmei, fiecare e responsabil de ceea ce face. Si eu am scris la mine in blog despre stilul meu de sofat. Uneori merg si cu 150 la ora si inca sunt viu 🙂

  • Tomata

    10.11.2009 at 22:57 Reply

    @ clawd –> Da, stiu ca el a fot aruncat din masina, am scris insa la repezeala ca au fost arsi de vii. Sie u am vazut pe geamul de la birou ambulantele care mergeau la ei si chiar m-am gandit… cine stie ce nenorocire s-o fi intamplat…

    @ vreauultimulloc –> Din pacate asa-i. Multi mor nevinovati, cum au fost si ceilalti 3 din masina lui Raoul… asta e. daca asa ne e scris sa se intample… suntem prea mici sa schimbam ceva.

    @ Alina –> Oh, mai bine.

    @ Orianda –> Chestia e ca nu ne gandim ca poate intram intr-un pom cand acceleram. Si mie mi se mai intampla uneori, cand ma grabesc sa apas mai tare pe pedala… si totusi incerc sa ma potolesc, ca am prea multe exemple negative si triste la care sa ma gandesc.

    @ Florin Puscas –> Uf, speram sa nu aveti ce sa ziceti. 🙁

    @ dAImon –> Bravo tie, asa sa fie mereu. 🙂

    @ LiaLia –> Ioi, mie nu mi-a murit nici un prieten apropiat. Raoul era o cunostinta, a carui moarte insa m-a intristat destul de mult.

    @ Dojo –> Hm… esti a doua persoana de la care aud asta azi si nu sunt de acord cu afirmatia. Din cate stiu eu, prietena lui Raoul isi uitase buletinul acasa si nu puteau trece granita. De-asta s-au intors inspre Timisoara in goana mare, probabil pierdeau vreo rezervare sau cine stie… Ideea e ca greseala lui o mai facem uneori si noi. Iar faptul ca intr-o zi s-o fi grabit mai mult ca altadata nu-l face un om rau, desi da, a gresit si a platit cu viata lui si inca cu 3.

    @ tac’su –> 🙁 Imi pare rau.

    @ Bogdan –> Nu te lauda cu asta, ca nu se stie pentru cat timp mai esti viu.

    @ evergreen –> 🙁 Imi pare tare rau ca moartea e asa prezenta in vietile noastre. si culmea, in cele mai multe cazuri, din cauza accidentelor de masina. 🙁

  • Maria

    11.11.2009 at 01:02 Reply

    Ironic. Am citit de dimineaţă postul ăsta şi mi s-a părut puţin macabru…
    Peste puţin timp, citesc pe un site despre un alt om “cool” care nu mai e. Frumos om, nemuritor…

  • Raoul

    11.11.2009 at 15:56 Reply

    Pisiiiiiiiiiiiiii, mi-a stat inima pentru o fractiune de secunda. ,deci am murit si eu putin…! 😛
    Mda, toti cunoastem pe cineva sau ceva care , ca sa zic asa, vrea sa-si traiasca viata la limita…ME INCLUDED.
    RIM
    Ps: e bine ca cineva isi mai aminteste de ei…!

  • JeAnne Dark

    11.11.2009 at 16:49 Reply

    eh..eu nu i-am inteles niciodata pe motociclisti. stiu, they wanna live their life to its fullest…dar, nu stiu, e pacat.
    Cunosc si eu un baiat care a intrat de 2 ori in spital din cauza accidentului de motor si de fiecare data, dupa ce iese, iar se urca pe motor…

  • Gabi

    11.11.2009 at 17:42 Reply

    Pe mine m-a marcat destul de tare moartea lui Luci Reja, coleg de generatie (desi la alta scoala), cu care am fost impreuna in tabere etc. A murit asa de absurd!

  • zozo

    11.11.2009 at 21:06 Reply

    Ma pot considera norocoasa ca nu am pierdut pe nimeni din cauza unui accident rutier si nici nu-mi doresc.Mi se pare cel mai crunt mod de ati pierde un prieten.

  • Tomata

    12.11.2009 at 10:23 Reply

    @ tac’su –> De ce?

    @ Maria –> E macabru intr-adevar, dar din cand in cand unora trebuie sa li se reaminteasca chestii.

    @ Inka –> 🙁 Ingrozitor.

    @ Raoul –> Sunt sigura ca multi isi amintesc de ei. Toti 4 au fost iubiti de prietenii lor si de rudele lor. Eu am si acum cartea de vizita a lui Raoul intr-o cutiuta cu carti de vizita…si vreau nu vreau, imi amintesc de el de fiecare data cand caut in ea.

    @ JeAnne Dark –> 🙁 Motociclistii sunt un caz aparte. Ei parca si cauta pericolul dinadins. Si eu cunosc vreo 2 care la fel… traiesc pentru motocicletele lor.

    @ Gabi –> Oh, si de Luci imi amintesc cu mare regeret, desi pentru mine a fost un necunoscut. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

    @ zozo –> Da, chiar asa este. Nici eu n-am pierdut un prieten apropiat, dar Raoul era o cunostinta recenta cu care mi-am intersectat drumurile de cateva ori.

    @ batranutragator –> Mda, din pacate, dar viata nu e roz tot timpul si oamenilor trebuie sa li se aduca aminte pentru ca se pare ca uit. Si eu uit…

  • rainman

    22.11.2009 at 09:54 Reply

    Da…Mirela si Raoul ce oameni!

    Am citit si eu, din nimereala am ajuns pe acest blog , nu cred ca cunosc pe careva …Dar oricum pentru cei ce vor sa stie ce-ti poate rezerva viata:

    http://cornel.peblog.net/

    Scuza-ti greselile l-am scris la repezeala si nu acum ci pe 5 Septembrie , prieteni stiu de ce…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *