Dictionar Robert de nume proprii

Autor: Amelie Nothomb
Nationalitate: belgiana
Titlu original: Robert des noms propres
Anul aparitiei: 2002
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: Antichrista

Prima carte prin intermediul careia am cunoscut-o pe Amélie Nothomb e Dictionar Robert de nume proprii. Mi s-a parut un titlu ciudat pentru o carte. La inceput nici n-am crezut ca e roman si ma miram ce cauta in raionul literaturii contemporane si mai ales de ce era asa de subtire (cand toata lumea stie cat de gros este un dictionar Robert, fie el si de nume proprii). N-am cumparat-o, dar mi-a ramas in minte. Si totusi o am, pentru ca Mihai a scos “la licitatie” pe blog 2 carti dintre care Dictionar Robert de nume proprii a ajuns la mine. 🙂

Abia acum i-am facut loc printre lecturi si doar datorita faptului ca nu puteam lua cu mine in excursie ditamai cartoaia lui Bulgakov.

Dictionarul lui Nothomb, desi simplista, pe subiecte demult “fumate” de filmele americane, m-a prins destul de repede. La fel ca si Antichrista, multe episoade din actiunea ei par desprinse din filme, atat doar ca se petrec in Franta, in familii mai mult sau mai putin normale. Ca veni vorba de familie, si aici am observat un anume laitmotiv pe care il foloseste in scrierile ei : e vorba de cate o fetita al carei destin il urmareste pana la un moment dat, si o mare parte din pagini e ocupata de descrierea relatiilor familiare. Si familia asta intotdeauna are aceeasi problema : nu stie cum sa-si gestioneze sentimentele cand vine vorba de copii.

Plectrude se naste dintr-o mama de 18 ani si un tata la fel de tanar. Aceasta mama ii doreste copilului ei nenascut un viitor deosebit, unic (cam la fel ca si mama Copilului divin) si are impresia ca acest viitor ii este destinat numai unei persoane cu un nume special. Din cauza acestui nume se intampla lucruri care o plaseaza pe Plectrude in sanul familiei matusii ei. Inca dinainte de a se naste, mama ei ii prezice o cariera de dansatoare, dorinta perpetuata si de matusa ei, transmisa fetei astfel incat n-are cum sa nu se adevereasca.

La scoala, Plectrude este copilul cu cele mai proaste rezultate la invatatura, insa asta nu o impiedica sa fie idolatrizata de colegii ei, chiar si de unii dintre profesori. Popularitatea incarnata se imprieteneste cu o fetita nou venita la ea in clasa. O trasatura edificatoare pentru Plectrude este felul ei de a trai intamplarile cotidiene ca si cand ar trai intr-o poveste. Ii place sa se puna in pericol doar de dragul de a fi salvata de cineva, de a simti ca ii datoreaza ceva eroului sau eroinei ei, de a experimenta putin din moarte. Roselyne ghiceste intentiile si inconstienta pe care Plectrude le confera actelor ei si desi fermecata de personajul pe care micuta vrea sa il interpreteze nu se lasa orbita si incearca sa o readuca in simtiri.

Dansul e lumea in care Plectrude se simte cu adevarat un personaj de poveste si admirata asa cum merita. Find cea mai buna dansatoare de la scoala, si pe deasupra si foarte draguta, este transferata la una din cele mai bune scoli de balet din Paris. De aici incepe calvarul. Greutatea si disciplina la care este supusa ii aduc multe neplaceri fizice si aproape nici o satisfactie psihica. Cu timpul incepe sa se obisnuiasca si chiar sa ii placa, sa se autopedepseasca, mai mult chiar decat o fac profesorii.
Viitorul ei de balerina este pus in pericol de ea insasi, astfel ca se intoarce acasa, in familie si la singura ei iubire de care fugise in clasa a VIII-a.

La fel ca multe scrieri frantuzesti, Dictionar Robert de nume proprii este destul de ciudatica. Intamplarile sunt bizare, motivele sunt hilare si incredibile, personajele sunt putin fantasmagorice. Si cred ca asta e esenta lui Amelie Nothomb, esenta fiecarui scriitor francez. Desi seamana cu ceva american e atat de imbibat in francofonie incat devine aproape original.

17 Comments

  • Barbie

    Deeeci, Amelie e belgianca, nu frantuzoaica, ceea ce zic eu ca o mai salveaza. Eu una am citit Biographie de la faim si Stupeur et tremblement, in vremurile cand (inca) mai citeam en français si e incantator de usoara in original 🙂
    Si mi’a placut mult de tot cum scrie. Cred ca in toate cartile are cel putin o mica parte care este exprimata din propria’i viata, iar in Biographie de la faim chiar recunoaste ca vorbeste despre ea insasi. Mie imi place cand zice: “La faim, c’est moi”. Mie mi’a ramas in minte Amelie, poate si pentru ca eram adolescenta pe vremea ceea, deci oarecum mai influentabila…

  • Luana

    Imi place cum ai descris cartea.Eu nu scriu mai mult de teama sa nu mai vrea lumea sa citeasca cartea,deci nu dau detalii.Dar tu ai scris mai detaliat si imi place.:)

  • lollitta

    eu m-am indragostit de scriitoarea asta in vara. am descoperit-o prin intermediul blogurilor si am citit cam tot ce-am prins de ea. dictionarul inca nu, dar mai este timp 🙂

  • Tomata

    @ Barbie –> Stiu ca e belgianca, da’ am scris acolo scrieri frantuzesti pentru sunt in franceza si in general francofonii astia is mai ciudati in general. Arta lor e deosebita, dar are trasaturi caracteristice si imediat te prinzi cand citesti ceva. Am inceput sa citesc Libelula lui Martin Page, imediat dupa cartea asta si am avut impresia ca e o continuare a Dictionarului, scris de Nothomb insasi. Mi-ar placea si mie sa mai citesc in franceza din cand in cand, da’ problema e ca nu mai prea ajung pe la Centrul Cultural Francez si oricum ce citesc in franceza uit. 😀

    @ Luana –> Eu ma abtin cu greu de la detalii, da’ incerc sa incit curiozitatea cititorilor, poate poate o citesc. 😛

    @ Mihai –> Hm… me curious. 😛

    @ lollitta –> Ooo, cati autori am cunoscut si eu datorita blogurilor si schimbului de carti. Sunt de-a dreptul recunoscatoare internetului. Imi plac cartile ei ca merg citite repede. Cu siguranta o sa mai citesc si altele.

    @ nlarece –> Multumesc. 🙂

  • irina

    doamna asta …nothomb…scrie ce mi se pare mie ca voiau francezii sa citeasca in anii 90. adica scrie ALTCEVA, dar mie mi-a pricinuit persistente dureri de cap.nu mi place:P

  • irina

    pai da e ok. dar prima carte pe care am citit-o, caci pe cea de sus recunosc cinstit ca nu am lecturat-o, mi-a dat asa o stare…”oare ce vrea cucoana asta sa zica?” era cu un tip care se da cu capu de pereti in aeroport 😛 daca asta am retinut, e clar ca nu sunt in targetul ei de cititori, nu cred ca asta era mesajul :)…sau era?:P

  • Dianora

    Eu pana acum am citit o singura carte de a ei, dar m-a fascinat total. Prietena mea cea mai buna m-a initiat ea fiind mare fana. De atunci n-am mai citit din cauza timpului, examenelor.. si apoi am uitat. Cartea se numeste “Igiena Asasinului” si este atat de bine scrisa incat pe cat de subtirica pare pe atat este de captivanta! Ti-o recomand cu draga inima daca o gasesti! 😀

  • Tomata

    @ irina –> :)) Nu in cartea asta era. Eu mai citesc si daca dau de pasaj, te anunt. 😛

    @ Dianora –> Deci stiu care e cartea urmatoare pe care vreau sa o citesc de la ea. Nu pot sa zic ca ma atrage de nu mai pot, da’ nici nu resping ideea. Mi-e cam indiferent. 😛

  • Dianora

    Ma bucur sa pot fi de ajutor! 😀 Eu acum ma lupt cu literatura obligatorie, dar care e chiar faina. Momentan citesc despre Marile Sperante si ma amuz copios de engleza lor veche si ciudata 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *