9 stelute

Mi-e dor de atat de multe lucruri zilele astea incat nici nu mi le amintesc bine pe toate. Tanjesc dupa niste vremuri duse demult, dupa niste oameni care nu mai sunt cum ii stiam, dupa locuri pe care nu le-am vazut de cativa ani, chiar si dupa acelea pe care nu le-am vazut niciodata.

Cu bullets, intr-o ordine dictata de mos Ene, cu lipsa chefului de a-mi fi dor, urmatoarele lucruri imi lipsesc:

* Germania, pentru ca e singurul loc in care am simtit ca traiesc viata altcuiva si nu a mea, ca m-am intors de acolo ca si cand m-as fi trezit dupa un lung somn, vindecata, calma si cu pofta de viata
* eleganta mamei mele, pentru ca din femeia cocheta care a fost odinioara n-a mai ramas aproape nimic
* gogosile strabunicii mele, pe care nu le mai gust decat o data la cativa ani, cand o vecina de la sat binevoieste sa imi faca
* iesirile cu fetele, cand tot ce conta e sa ajung acasa cu durere de picioare, dupa o seara de dans, afumata ametita
* silueta de acum vreo 3 ani, cand puteam sa port orice bluza mulata; mi-e dor sa ma simt sexy
* taberele din gimnaziu
* apartenenta la o gasca mare si mixta
* zapada
* linistea si lipsa grijilor

De toate astea si de inca multe altele mi-e dor. Acum mi-am amintit doar de ele, insa pentru mine, cand imi voi aminti voi adauga cu Later edit bullets-urile care lipsesc.
Leapsa intra intr-un joc urban, apoi in obiectiv, trece prin diafragma, ajunge in Franta la Esk si se opreste la Cartitzoi. Oare ce doruri mai descopera.

16 Comments

  • Rox

    Cu Germania te inteleg foarte bine, si ma bucur ca am stat acolo mai mult cand eram mai mica si ma impresionau mai tare jucariile decat ce se intampla si ce era cu adevarat diferit, si revenirea a fost mai usoara.

    Am impresia ca unele lucruri n-o sa mai fie niciodata la fel cum erau cand eram noi mici, si daca la tabere e oarecum normal, mi se pare ciudat ca pentru mine si zapada intra in aceeasi categorie.

    Cat despre silueta… recunoaste ca-ti merge bine de cand lucrezi cu noi 😛

  • Diana Indiana

    Draga mea,

    Asa e…ai dreptate…parca totul s-a schimbat in ultima perioada in viata noastra,responsabilitati , probleme, etc etc.Sincer sa fiu nici nu ma gandeam ca atunci cand imi doream ” sa fiu mare ” voi fi expusa la astfel de probleme si situatii (uneori aproape imposibil de rezolvat).
    Cat despre iesirea cu fetele…eu am tot insistat sa facem ungirls night out..:)
    Cand te hotarasti -give me a call 🙂
    PS. Oana vine cu mine la munte 4 zile…o sa facem un iuresh beton !
    Te pup, o zi faina sa ai ! 😉

  • Denisa

    Trecutul fiind mort, atunci cand privim in trecut aducem moartea in noi…si nu ajuta la nimic.

  • pushthebutton

    Tomato, nu prea mă omor după lepșe. De fapt nu-mi plac deloc, în ideea în care amiciția și simpatia față de identități virtuale devine noblesse oblige. Având, însă, în vedere că m-am mai învoit o dată, deci compromisul a fost făcut, îți voi răspunde. Că subiectul e rezonabil.

  • Tomata

    @ Rox –> Normal ca lucrurile nu vor mai fi cum au fost, insa as vrea ca dorul sa fie o amintire placuta nu una dureroasa. Nu ma refer la toate cazurile, insa… unele stelute imi provoaca parere de rau cand ma gandesc la ele, nu nostalgie.

    @ Diana Indiana –> Asa ziceau multi, ai grija ce-ti doresti. Si eu mi-am dorit sa fiu mare, sa nu mai cer voie, sa am eu grija de mine. Si nu asta ar fi problema, insa cand trebuie sa ai grija de altii, asta e mai rau. Promit ca te sun zilele astea sa iesim.

    @ dAImon –> Ca bine zici… numai ca bucuria asta nu trebuie neaparat sa se piarda, poate sa se transforme in alt tip de bucurie.

    @ bagatare si punct ro –> unele n-au cum sa fie facute din nou.

    @ Denisa –> 🙁 Asta-i asa trist. Dar si adevarat. Eu tre sa invat sa nu mai traiesc in trecut.

    @ andrei91 –> Si ce legatura are asta cu postul meu?

    @ pushthebutton –> Aaa, fie-mi cu iertare, dar n-am stiut. 😀 O sa tin cont si nu te mai supun la lepse. 😀

  • Arana

    Buna d-soara tomata,

    E surprinzator de fiecare data cand descoperi la altii parti din tine. Si trebuie sa comentezi, pentru ca e un soi de bucurie marunta, si totusi o bucurie sa poti impartasi “amintiri” cu o persoana pe care nu o cunosti mai deloc. Asadar, la “eleganta mamei, iesitul cu fetele, gogosile bunicii” am rezonat 100%. Dragut post… draguta leapsa, sa te gandesti departe doar de dragul de.

    O seara buna 🙂

  • Tomata

    @ Arana –> Dintre toate, cel mai rau imi pare dupa elganta mamei, si dupa tot ce a fost ea si nu mai este. Celelate pot reveni intr-un fel sau altul. Insa din pacate, un om nu mai poate fi cum a fost, dupa ce timpul si alti factori au actionat asupra lui. 🙁

    @ Stefan –> Cred ca gogosii astia sunt tare iubiti de multa lume. Nu exista pe niciunde in oras o gogoserie? Nu ma refer la aia din complex.

  • Anca

    Nu ma pot abtine sa nu replic la postarile care ma rascolesc…
    Dintre cele cateva zeci de doruri (destul de acute) care ma incearca in ultimul timp, unul singur, cel mai banal sa zicem, revine obsesiv, ca un refren enervant: mi-e dor sa dorm, sa ma odihnesc. Nu mai dorm normal de un an jumatate si ma simt devorata… mi-e dor de un somn dulce, de o trezire linistita, sa lenevesc putin dupa vreo 12h ore de somn. Apoi sa mananc ceva si sa ma culc din nou.
    Am si doruri mai nobile insa asta e mai mult decat dor, e o nevoie care nu-mi da pace si pe care n-o pot implini (no, scuze ca m-am autocompatimit aici).

  • Tomata

    @ Anca –> 🙁 Somnul e cel mai bun medicament, si e atat de vital. Cateodata tind sa il desconsider si nu il apreciez la justa lui valoare. Nu-i bai ca te-ai autocompatimit. 🙂 Eu o fac zi de zi. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge