Ursu la stână
M-am pus cat de cat pe picioare si am dat navala pe blog sa vad ce se mai intampla. Nimic. 🙁 Am schimbat-o pe tanti din colt, sa ma poata citi oamenii de la lucru fara nici o stinghereala.
Raceala asta nenorocita a absorbit toata inspiratia de care dispuneam si acum ma uit de 15 minute pe pereti gandindu-ma despre ce sa scriu. Salvarea vine de la o promisiune pe care i-am facut-o lui Danutz. Pentru ca el s-a tinut de vorba lui, ma tin si eu de-a mea. Problema e ca ce urmeaza sa va povestesc se incadreaza in categoria: „you had to be there”, pentru ca nu stiu de cat umor ma bucur in aceste momente in care nasul imi curge.
N-am fost niciodata profesoara, desi mult timp mi-am dorit. Lăsam la o parte meditatiile la engleza si la franceza pe care le dau copilasilor din vecini, ca alea sunt alta papa de pestisor. N-am fost profesoara din cauza sistemului, din cauza lenei si din cauza ca nu m-am simtit in stare sa sustin si sa iau examenul ala nesuferit de titularizare. Trecand in viteza peste esecul meu profesional, ne gasim in anul I la masteratul de Mass-Media si Relatii publice a carui studenta sunt. Ma rog, acum sunt anul 2. Da’ intamplarea dateaza de cand eram in anul I.
Inainte de un examen, una dintre profesoare cauta voluntari la supravegheat kinderii de la licenta. Io cu mana pe sus, mai sa ating tavanul, ma bat cu caramida in piept ca am timp si ca vin. Evident ca nimeni nu mi-a spus ca tre’ sa supraveghez de la 11 pana la 17 ca dracu’ se mai ducea. Si ma duc, intampin mandra studentii la intrare, le iau foile dupa modelul „nu se intra decat cu pixul in sala” si ii poftesc sa se aseze cu rand intre ei si in fata si in spate. Se aseaza ei, se dau subiectele (care daca ma intrebati pe mine, erau floare la ureche, ca erau logice si simplu de argumentat daca ai fi frecventat cateva cursuri) si purced studentii la scris. Eu si inca vreo 5 colegi de-ai mei, plus profesoara roiam in jurul lor. Astia, saracii, se uitau cu disperare ba unul la altul, ba pe pereti, ba in foile lor si nu indrazneau sa scrie o litera pe colile lor ministeriale. Unii, nu toti, sa nu cadem in punga cu generalizari.
Dupa toata introducerea asta, intamplarea amuzanta abia acum vine. Unora le era frica de mine, atat de frica incat aproape ca ii treceau transpiratiile cand ma apropiam de ei. Nu copiau, nu va ganditi la prostii. Nici n-ar fi avut cum, bietii de ei. Cand, una dintre fete, vazand ca nu stie si nu stie, apeleaza la ajutorul meu de atotştiutoare (ca aşa aveam si eu impresia ca aia care supraveghează ştiu tot) si mă întreabă cu voce stinsa daca nu ştiu sa ii spun la punctul 2. 😮 Bineinteles ca nu puteam sa zic nimic, pentru ca liniştea din sala aia intregistra orice sunet, plus ca nu eram nici eu 100 % pe subiect. M-a mirat ca a avut curajul sa o facă si m-am chinuit sa cataloghez gestul ca indraznet, tupeist, deplasat sau ok. N-am reusit, dar ma amuzam in sinea mea pentru ca inaintea lor paream o oarecare autoritate, desi in realitate eram pe picior de egalitate.
M-a amuzat ipostaza de „cel de la catedra” si privirile pe care le poate atrage.
Vedeti ca n-a fost asa amuzant? Dar macar mi-am tinut promisiunea. Poate ar fi fost mai amuzant sa va povestesc cum am fost prinsa copiind la istorie cu foaia din manual. Eeeh, alta data.
12 Comments
puisorul cufurit
Ai fost prinsa??? Rusine! Eu am un trecut extrem de agitat in privinta “fraudelor” de genul asta si n-am fost prins decat o singura data, fiind iertat, pe deasupra, din motive de intimidare. :))
danutz
🙂
da…
si eu am patit de n ori cu studentii: “dom’ profesor, cum e aici?”
de unde dracu’ sa stiu eu ca eram doar in vizita la materia aia.
pushthebutton
Aș vrea să nu schimbi nimic. Dacă schimbi, ceva se pierde. Lumea trebuie să poată să (te) citească de pretutindeni. În plus, asta ești tu.
miclowan
eu i as lasa sa se chinuie,
nu e timpul pierdut examaen de titularizare se cam da an de an
Alice
Dar chiar nu ai avut parte de nicio intamplare amuzanta la practica???
Mie mi s-a intamplat sa fiu invitata de elevul de cl. a 6-a sa “chiulim impreuna in parc” :)))
Elsa
Vreo zgarietura pe masina dupa examen? :))
NEOX
In primul rand era mai misto imaginea pe care tocmai ai schimbat-o. Era putin mai “agresiva” si imi placea. Cat despre senzatia de autoritate, am trait-o si eu pentru prima data cand am devenit sef si de atunci nu am mai scapat de ea 🙂
DeMaio
Mi-aş dori să predau presă. Aşa m-aş asigura că subţiez drastic anul ăla de personaje venite să se aleagă cu o diplomă :))
Ligia
Prin clasa a 8 a ma punea diriga sa ma duc in locul ei sa predau engleza la clasa a 4 a. Asa mi-a trecut cheful de a ma face profesoara.
e simpatica povestea 🙂
Laura
La invitatia a doua foste si dragi profesoare din liceu am acceptat sa le trec pragul unor liceeni mult prea spreriati de profesori 🙂
Am avut placuta surpriza sa constat ca prezenta mea i-a bucurat si parca nu era speriati deloc 😀
Diana Indiana
Sincera sa fiu intr-un timp si eu ma gandeam sa ma fac “profa”…dar evident ca inainte de asta …”totul trece prin stomac ” :)…..Saraca de mine acu’ eram prin fata Guvernului ca nu am ce manca, greva, alea alea…dar mai una, alta…Nici poveste ! 🙂
E o meserie pe cat de frumoasa, pe atat de riscanta si fff multe responsabilitati.
Eu tot sper sa mai “existe” profesori care sa faca asta din PLACERE !Ca in ziua de azi…alt motiv n-ar avea!
Mare pacat ca la noi foarte multi evita meseria asta, din cauza banilor…..!!!
Tomata
@ puisorul cufurit –> Am fost si prinsa de vreo 2 ori. ;)) Oricum sunt intamplari amuzante, merita sa le povestesc odata. ;))
@ danutz –> :))) Mna… tu macar erai profesor, eu nici abia atat. 😀
@ pushthebutton –> Poza cu fetele mele oricum se schimba din cand in cand, asa ca… nu e mare suparare. Si pot sa spun ca sunt o parte din mine, una mica, insa…
@ miclowan –> Pf, nu prea ma intereseaza acum sa fiu profesor, mi-am pierdut de tot dorinta. Imi ajung meditatiile.
@ Alice –> Am avut, insa nu a fost mare filosofie… am predat la clasa a 11-a si a trebuit sa ma intalnesc cu Mihaita sa imi dea manualul lui sa le pregatesc lectia… el insa ma invitase prin Park Place. :))) Am optat pentru parcarea de la McDrive :)))
@ Elsa –> Nici vorba. 😉
@ NEOX –> Imaginile alea se schimba, asa ca… nu te atasa prea mult de ele. 😛 Hm… sefa nu stiu daca mi-ar placea sa fiu… sau? 😀
@ DeMaio –> Ar fi ceva, insa uite, cine s-ar potrivi sa predea, cine ar avea initiativa sa o faca cum trebuie, n-are nici o motivatie sa se apuce de predat.
@ Ligia –> Ce tare. Mie nu mi-a fost dat sa predau pana in anul 3, la practica pedagocica. 😛 Nu prea mi-a placut. Cel putin nu la franceza.
@ Laura –> Eh, se mai intampla si lucruri bune. 🙂 Copii care vor sa invete inca se mai gasesc, insa se pierd pe drum ametiti fie de profesori, fie de anturaj. 🙁
@ Diana –> offtopic: ti-ai sters blogul??? Ca tocmai voiam sa te intreb de ce nu pui linkul spre el la URL. :-s
ontopic: Nu stiu cat de riscanta e ca meserie, insa plina de responsabilitati sigur e. Si cum nimeni nu e motivat, asa cum zici, putini sunt cei care si le asuma. 🙁