Biciclim, Maria Ta
Zile ca cea de azi ma fac sa realizez (pentru a nu stiu cata oara) cat de mandra sunt de orasul meu. Cand faci parte dintr-o masa de oameni in care n-are loc nici cearta, nici injuratura, nici invidia si cand in orice directie ai intoarce capul te lovesti de un zambet sau de o figura relaxata, iti dai seama ca lumea nu e asa rea cum pare, ca lucrurile se mai pot schimba si ca pe unii ii intereseaza de binele tau.
Verde pentru biciclete este evenimentul care m-a facut sa contientizez toate lucrurile astea si jur ca senzatiile experimentate sunt de nepretuit. Proiectul initiat de Emil Cristescu a strans la portile stadionului in jur de 500 de biciclisti (dublul numarului la care se asteptau organizatorii), veniti cu mic, cu mare inca de foarte dimineata, cand lumea inca mai doarme sambata. Cand zic cu mic, cu mare, vreau sa va ganditi la toate sensurile acestor cuvinte, adica de la copii la batrani, de la gospodine la sotii de oameni de afaceri, de la simpli muncitori la autoritati locale, de la elevi la pensionari, de la biciclisti amatori la ciclisti profesionisti. Am mai spus eu ca in Timisoara exista 2 locuri unde intre oameni domneste egalitatea: in Ocico si pe stadion cand joaca Poli. Uite ca nici la evenimente de gen, discriminarea nu are ce cauta. Si ma bucur. Nici nu stiti cat ma bucur cand pentru cateva ore timisorenii sunt oameni fara nume, fara functii si fara varsta. E absolut minunat.
Sa vezi cum cârdul de biciclete opreste traficul, tramvaiele, firobuzele si trecatorii, sa ii auzi cum exclama admirativ, cum zambesc si cum accepta acest manifest, si sa simti ca nimeni nu iti are treaba si nu te injura ca provoci nemultumiri, e un sentiment extrem de rar in zilele noastre.
Mie imi plac oamenii cand zambesc si azi mi-au placut multi oameni.
Si totodata am descoperit ca Timisoara e un sat ceva mai mare, unde aproape toti se cunosc intre ei. Am intalnit cunoscuti din toate mediile pe care le frecventez: de la cursul foto (Iulia 1, Iulia 2 si Dragos), de la intalnirile bloggerilor (Richie, Cristi, Radu, Adelina, Andreea), de la schimb de carti (Luci), de la Masa Critica (Nico, Blondu’, Alex cel mic si cu tatal lui) si cine stie de pe mai unde, ca la 500 de oameni, e greu sa ii cauti pe toti.
Sper ca „biciclarea” asta sa aiba ecou acolo unde trebuie, sper ca trotuarele sa aiba dunga verde, sper ca parcurile sa aiba alei pentru biciclisti, rolleri si skateri, sper ca soferii sa invete sa respecte biciclistul care nu-si permite un 4×4, sper ca timisorenii sa pretuiasca mai mult natura si sa mearga mai des cu bicicletele. Click pe poza pentru mai multe.
O zi superba. sper ca si la Masa Critica sa vina mai multa lume pentru ca in fapt e cam aceeasi chesti, o plimbare.
BTW, ce faci cu numarul?
Bravo noua 🙂
Ideea de a folosi bicicleta ca mijloc de transport este excelenta. In Europa de vest foarte multa lume o prefera in locul masinii prin oras. Este adevarat ca au si conditiile necesare cum ar fii piste si conducatori auto civilizati. La noi insa exista o problema de mentalitate. Chiar daca se vor face piste, lumea va ezita sa foloseasca bicicleta din cauza mentalitatii conform careia daca nu mergi cu masina si te deplasezi cu bicicleta inseamna ca esti un amarat care nu isi permite o masina. Asa ca nu vad o schimabare in sensul asta in viitorul apropiat.
Bravo TimiÈ™oara! Și-mi place È™i avatarul 😉
@ richie –> Nu fac nimic. Il pun la pastrat. 😛 Tu?
@ Radu S –> Ihi. 🙂
@ NEOX –> La noi e mai greu sa se schimbe mentalitatea decat trotuarul. Poate daca mai marii orasului ar da exemple de-astea mai des…
@ pushthebutton –> Multumim. Care avatar? Gagica asta noua cu unghii visinii? ;))
de mic copil, am avut si eu un vis care inca nu s’a indeplinit: sa’mi iau bicicleta. Dar acum mi’am dat seama ca visele chiar se implinesc, asa ca am decis sa’mi iau soarta in propriile maini: cand ma intorc acasa, imi iau bicicleta, clar! Desi asta inseamna sa fii sinucigas in bucuresti… Viata la extrem :))
Nuuu… È™trampii ăștia care conÈ›in o gagică. Mă rog, o bună parte din ea…
Mă bucur când citesc despre Timisoara.Am o rugăminte,sânt nou în Blogosfera Românească.Acum 1o ani am plecat din Timişoara,şi aş vrea să cunosc blogurile timişorenilor din Blogosferă.
Cum să fac ?
Poate vă vine vreo idee bună pentru Blogosferă şi pentru timişoreni.
@ Lene –> Macar in Bucuresti sunt piste. Le-am vazut eu cand am fost. La noi cred ca e una singura. 🙁 Sper sa se inmulteasca.
@ pushthebutton –> :)) Si mie mi-e drag de ea. 😛
@ DanySo –> ti-am raspuns in email.
doar 500? pai atatia are Jimbolia intr-o zi normala.
serios, daca vreti o demonstratie de forta, apelati la localitatile invecinate, unde bicicleta este folosita mult mai mult si mai des, datorita utilitatii ei (o masina nu ar renta pe distante scurte).
si garantez ca ati strange nu 500, ci multimi de ordinul miilor.
Cind am facut numerele, ne-am gindit ca ele vor fi purtate de participanti si in continuare pentru a promova ideea mersului pe bicicleta si in continuare. La urmatoarele evenimente vom da numere de la 250 in sus.
@ dAImon –> Asa o fi, nu zic nu, dar oricum e bine ca au fost si atatia.
@ Emil Cristescu –> Eu l-am dat jos pe al meu, insa daca asa sta treaba nu ma costa nimic sa il pun la loc. 🙂