Team building pe Varful lui Stan

Back from the wilderness, am o mie de lucruri sa va spun, insa tare mi-e ca unii s-ar plictisi sa citeasca romanul ultimelor zile, asa ca o sa fiu cat de scurta pot. Si asa, asemenea relatari servesc mai mult ca jurnal pentru propria mea aducere aminte peste ani si ani, cand oi fi batrana si o sa imi recitesc blogul. :)))
In ordine cronologica:

Intalnirea de 10 ani…

… de la terminarea scolii generale. S-a intamplat sambata seara, in Jasmine. Un numar destul de mic de fosti colegi, aproximativ 13, ne-am adunat sa serbam un deceniu de cand ne-am luat la revedere de la Scoala Generala nr. 7, de la profesori si de la noi insine. Am fost o clasa suficient de unita pentru a ne bucura ca ne revedem, pentru a ne simti la fel de bine impreuna si pentru a ne permite sa glumim unii cu altii asa cum o faceam la 14 ani. Imi pare rau ca nu ne-am strans mai multi si ca nu i-am revazut pe cei de anul trecut sau pe cei care au plecat pe meleaguri straine. Asta e, sper sa ne mai intalnim din cand in cand, sa ne mai povestim una-alta, pentru ca a VIII-a A n-au fost doar tocilarii scolii ci au ramas prieteni de-a lungul timpului. La Luci puteti vedea un set de poze, eu inca mai am de lucrat la ale mele.

La radio

V-am tot batut la cap sa ne ascultati la radio, unii dintre voi au facut-o, au si intrat in direct, lucru pentru care va multumesc. Pentru cei care au vrut sa asculte si au uitat, n-au putut, n-au avut chef, Ovi a pus la el pe blog toata emisiunea, puteti sa o downloadati sau sa o ascultati online. A iesit foarte bine, desi eu m-am balbait de cateva ori, ne-am simtit in largul nostru cu toate ca studioul era micut, am spus tot ce am vrut sa spun in materie de bloguri si sper ca Simona sa ne mai invite ca tare ne-a placut. Iaca si pozele.

Team building pe Varful lui Stan

Al doilea team building la care particip, a doua tura de senzatii tari, a doua oara cu Vertical Adventure. In putine cuvinte asta a fost: mima, intuneric, munte, stanci, culori deosebite, toamna superba, trekking, febra musculara, foc de tabara, coca ucigasa, painici la foc, tequila, frigarui, distractie, caini simpatici, traversare in V, trapez, echilibru, incredere, echipa, emotii, teama, inaltime, asigurare, sudoare, grimase, veverita, entuziasm, viteza, suspendare, zbor, indrazneala si hohote de ras.

Ca sa nu vi se para o simpla insiruire de cuvinte cheie, le iau pe rand si fac cu ele cate o propozitie. Pe microbuz, pentru a forta timpul sa treaca mai repede, ne-am bagat la o mima. Stie toata lumea cat de distractiva poate fi, dar sa vezi cum e cand ai de mimat catharsis, asimptotic, catafalc, metafora sau alte minunatii de cuvinte abstracte. ;)) Am ajuns la Pensiunea Dumbrava, la iesire din Herculane, o frumusete de pensiune, care de la ora 11 ne lasa pe intuneric. Functiona pe (de)generator si noi pe lumanari. Am impartit camera, patul si lumanarea cu Super Andrea, cum era de asteptat, iar impresiile, barfele si amintirile pana la ora 3 dimineata cand am picat secerate de oboseala. Tot secerate de oboseala ne-am si trezit a doua zi, eu dupa un vis cu tipul din reclama de la Head&Shoulders, ea dupa un dus pe care il visa de cu o seara inainte. Off we go spre Varful lui Stan, trekking in toata regula, acompaniat cu catarari, agatari de stanci si peisaje taietoare de respiratie. Toamna asta superba ne-a aratat fata ei cea mai impresionanta in cea mai blanda lumina a soarelui. La capitolul asta o sa las pozele sa va povesteasca mai mult. Sa iei pranzul pe un varf de munte nu e tocmai ceva ce faci toata ziua, asa ca l-am savurat la maxima intensitate. Pe drumul de coborare am discutat despre suprematia ursoaicelor asupra leoaicelor, despre supravietuire pe munte si despre pasiunea de a te unifica cu natura. Baietii de la Vertical Adventure sunt niste oameni de nota 10, cu un calm deosebit, o rabdare de fier si o daruire nemaiintalnita. Luci si Calin, daca cititi cumva, va mai multumim o data pentru toata atentia voastra. 🙂

De pe munte, direct sub dus, si spre seara la foc. Mici, pulpite, ciuperci, salata, vin, tequila, painici, cartofi si la urma ciocolata. Cu coca ucigasa e o intamplare la care trebuia sa fiti de fata pentru ca povestita poate sa isi piarda din comicitate. Cand faci o coca de paine, ar cam trebui sa stii gramajele si ingredientele… ei, la noi, s-au stiut si nu prea, iar drojdia impreuna cu apa minerala pot face o coca sa creasca atat de mult, incat…. te poate inghiti. :))) Va dati seama de glumele care s-au nascut de la ideea asta. Cum ziceam: you had to be there. Painica pe bat, deasupra jarului ati mancat vreodata? Daca nu, va zic eu ca e interesanta. ;))

A doua zi, hai din nou la senzatii tari, in padure, pe franghii suspendate. 😀 Stiam cam in ce consta activitatile la care urma sa participam, pentru ca ne-am stricat surpriza si ne-am documentat dinainte, rasfoind youtube-ul sa stim ce ne asteapta. Traversarea in V e ceva … putin neplacut, daca ai inaltimea mea. N-am ajuns pana la capat, mi-am dat drumul si am tras-o dupa mine si pe colega mea. Ea, cu mai multa ambitie, s-a mai dus de vreo 2 ori si a reusit sa faca tot traseul, eu nu, ca nu m-am prea dat in vant dupa proba asta. In schimb, la trapez, alta discutie. Toti eram cu inimile purice pentru ca sa iti tii echilibrul pe un stalp care se clatina, fara sa te tii de nimic, nu e o idee prea linistitoare. Pana la urma, m-am sacrificat si m-am dus prima, constienta fiind ca nu o sa mi se intample nimic rau. Si n-am prins trapezul din prima, insa nu m-am lasat pana nu m-am agatat de el. Pentru asta am facut 3 incercari. 😀 Si mi-a placut. Partea si mai distractiva a fost la veverita, un joc interesant care te face sa zbori. La propriu. Ramai suspendat in aer si esti la cheremul colegilor care decid cand si cum sa iti dea drumul de acolo. Si asta executata de 2 ori. 😛 Toate activitatile s-au desfasurat in cel mai amuzant cadru cu putinta. Rasete, incurajari si reactii demne de cascadorii rasului.

Ca sa nu mai lungesc si mai mult povestea asta, sa stiti ca a fost cel mai tare team building la care am participat si sper sa nu fie si ultimul.
Pfiu… gata. N-am fost scurta deloc.

Pozele

17 Comments

  • puisorul cufurit

    13 fosti colegi din generala… mi se pare mult. Noi nu stiu daca o sa ne adunam 8. Si o sa se organizeze ceva doar daca ma trezesc eu sa bat lumea la cap, sa umblu, sa tip. Altfel… n-are cine.

  • Andrea

    Ai omis niste lucruri esentiale in legatura cu team building-ul: cum au colaborat “fagotii” in toate imprejurarile, cum “s-au tras pe …” cand au auzit ce ii asteapta, cum au cantat “hotel cismigiu” – varianta personalizata – la foc, cum au comunicat prin perete, cum si-au trantit usi in fata dimineata, cum au cantat la dus, cum mimeaza o printesa sau o amazoana, cum s-au “inchilotat” si “dezchilotat” in repetate randuri, cum au facut balet si yoga suspendati in aer si cat de naivi sunt…
    :)))

  • richie

    Ptiu ce mai paranghelie ati tras voi la munte fetelor. Stiam eu ca daca scapati in salbaticie va dati in petec. Pozele nu spun prea multe dar vorbele Andreei sunt edificatoare. Nu am prea inteles ce e aia “fagoti” si cu ce se manca, precum si cine pe cine a dezchilotat!!!
    In rest ati facut treaba buna fetelor … acum puneti mana si munciti ca sa vada cris ca a meritat distractia.

  • Crina

    Mda… si eu ar fi trebuit sa am intalnirea mirifica de 10 ani… dar au intervenit alte cele… noroc cu aia de 9 ani jumate in care ne-am strans sa vedem ce-am vrea sa facem la 10 ani :))

    In rest, Crinutza e fan Vertical Adventure… in special fan Luci :P. Prietenii stiu de ce 😀

  • cosmina

    completari la “fagoti”: moto-ul “WTF?!” :)), sunetele ce treceau prin pereti si bataile-boomerang, aventura cautarii de frigarui noaptea, plimbarea moca pe jos pana aproape de Herculane pt. ca n-au gasit poiana, intrebarile cu dublu inteles si “amenintarile”, evitarea marcajelor la trekking, fotoshutingu’, deprinderile asiatice de a imortaliza momentul:P… daca va mai amintiti, scrieti, ca izvorul e nesecat! :))

  • Stefan

    Bravo! Acum am auzit prima data de 10 ani de la Gen. Daca am inteles bine,tu ai fost organizatoarea… FELICITARI!
    Legat de Team: Din poze,am aflat ca iti plac catelusi(am numarat 3-4) 😉

  • cosmina

    despre matriarhat la ghilda fagotina: in timp ce toata suflarea feminina era pe baricade la probe, o parte a “fagotinilor” masculi se trageau pe “dansul”, autoproclamandu-se “sclavi”.

    despre cum beau “fagotzii” vinul: se ia un pahar cu picior, se prinde cupa dedesubt, cu toata mana, astfel incat piciorul paharului sa fie intre degetele mijlociu si inelar si se soarbe.

  • pushthebutton

    Salutare! Te-am ”redescoperit” la Monica și te felicit pentru rebranding. Îmi place mult! O să continui să te citesc. Am văzut și fotografiile de la munte, bravo!

  • Tomata

    @ ambasadoarea –> 😛 Pai sunt convinsa ca in fiecare scoala era cate o a VIII-a A. Dar coincidenta e mare. 🙂

    @ Puisorul cufurit –> Cum am zis, am fost o clasa destul de unita. Anul trecut ne-am strans vreo 18 pe nepusa masa. A fost la fel de frumos. 😉

    @ Andrea –> Intr-adevar esentiale. 🙂 Am uitat sa zis de toate chestiile astea, dar tre sa recunosti ca n-au farmec decat pentru cei care au fost acolo. Unele faze nu sunt la fel de amuzante atunci cand sunt povestite. 😀

    @ NEOX –> E frumoasa zona aia. 🙂

    @ richie –> Chiar ca ne-am dat in petec. Da’ fu asa bineeee. 😀 Mai, asa cum am zis… you had to be there ca sa intelegi glumele subtile ale colegilor nostri. ;))

    @ Crina –> Eh, da, Luci… Si noi suntem fane Luci. 😀

    @ cosmina –> WTF m-a innebunit. Mai R. daca ar mai fi folosit expresia cred ca ma ducea la disperare. ;)) Dublu inteles au avut aproape toate propozitiile noastre, ce sa faci, comicul de limbaj. 😛

    @ Denisa –> In Timisoara? ;;)

    @ Stefan –> Adevarul e ca nu prea se organizeaza 10 ani de la generala. Dar noi ne-am inteles bine si am vrut sa ne reintalnim la 10 ani. O sa o facem si la 20. O sa fie interesant. Cainii imi plac la nebunie. 😀 Ma bucur ca s-a observat din poze. Daca vrei sa faci cunostinta cu ai mei personali, in pagina cu poze o sa gasesti link spre Ricky si Benny. 😀

    @ pushthebutton –> Ma bucur ca ai lasat un semn si ca hainutele mele noi iti plac. 😛 Ideile imi apartin, dar munca e a prietenului meu. 😀 Noroc cu comentul tau, ca ti-am descoperit si eu blogul. 🙂

  • DeMaio

    În general urăsc prostioarele astea, dar uite că la tine se pare că a ieşit al naibii de bine. Bine, din câte înţeleg, sunteţi şi oamenii care să facă lucrurile de aşa natură încât să iasă bine, nu ca la noi 🙂

  • Tomata

    @ DeMaio –> A iesit bine ca ne plac activitatile in aer liber. Oameni de birou scosi in natura… e amuzant sa ii vezi cum se manifesta.

  • Stefan

    Am presupus ca asa stau lucrurile(ca gasesc catei) si…am intrat, atunci imediat, si la partea cu poze. Ce m-a distrat si…a ramas enigma:cum stau urechiusele in cele doua poze de parca “zboara”???

  • Tomata

    @ Stefan –> Nu stiu exact la care poza te referi, dar daca e aia cu perina neagra in spate, e simplu: sta pe spate si urechile ii sunt asezate pe perina.
    Daca e cea in care mi se vad si mie picioarele in spate… atunci catelul e prins in aer, sarea dupa ceva jucarie. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge