Duşmanul meu de dimineaţă

Nu mi s-a intamplat prea des sa fac dus dimineata cand ma trezesc. Cu exceptia zilelor mult prea caniculare din verile trecute (cand ma trezeam cu 3 straturi de transpiratie pe mine de la noaptea in care nu-mi suportam nici pielea si era musai obligatoriu sa ma imbaiez), duşul cu ochii impaienjeniti sare din discutie. Nu se pupa sub nici o forma in care ai putea aseza contextul. Cam de o saptamana si jumatate m-am apucat de un tratament pentru par ce presupune ungerea acestuia de cu seara cu o substanta uleioasa. Iar a doua zi dimineata alta tura de tratament cu sampon cu nu stiu ce vitamine, chimicale si alte prostii care ma scapa de probleme. Ma supun, ce dracu’ sa fac? Daca vreau sa am scalp sanatos si par matasos il ung cu toate alifiile si dorm legata la cap de zici ca-s de la casa de nebuni. Dar chiar sa fac duş si sa ma spal pe cap la 7 dimineata, NU!!!! „Nu” doar in teorie, ca in practica e DA. Din nou: ce dracu’ sa fac? Daca asa trebuie, trebuie. Asta nu inseamna ca nu pot sa urlu aici prin toate majusculele pe care le gasesc la indemana. Nu pot sa ii inteleg pe cei care gasesc o placere in baia de dimineata. Cum naiba va impacati cu apa aia pe corpul inca adormit nu pot sa inteleg. E oribil, ingrozitor, infiorator (la propriu). Si luati aminte ca nu sunt mofturoasa la trezit. Adica daca ceasul suna la 6 jumate, nu stau in pat decat pana la 8 fara 10. Ma trezesc treptat ca altfel mi-e rau. Dar asta e din alt film. Revenind la apa de dimineata: numai obligata o sa mai fac treaba asta dimineata. Nu se face, dom’le, nu se face. Dusul il faci seara inainte sa te culci, dimineata numai te speli pe dinti, pe mecla, te cureti in urechi, mananci eventul si o tai la lucru. Nu iti faci tratamente de par, fir-ar sa fie.
Hai ca mai vorbim, sunt sub influenta duşului de acum  o ora. 😡