Conform planurilor din copilarie…
Imi place mult sa-mi amintesc de copilarie si sa vorbesc despre ea. Pot sa povestesc multe multe nazbatii si ganduri ce-mi treceau prin capsorul cu caciulita pentru ca anii aceia imi sunt cei mai dragi. Cred ca mi-as da un an din viata sa pot retrai acele vremuri. Sa ma joc de-a magazinul (avem o vanzatoare, multi clienti, un posesor de bicicleta care va fi cel cu aprovizionarea, si pe post de bani, frunze de salcie), de-a dentistul (unde mergeam sa ni se puna plombe de pasta de dinti – needless to say cat de murdare ne erau mainile cand ni le bagam in gura), de-a detectivii (ne urmaream unii pe altii prin jurul blocului, cu pistoale cu capse sau din alea de apa, o insigna de hartie pe care lipeam o poza trasa la xerox si o prindeam in piept cu ac de siguranta), de-a RoBingo (unde aproape tot timpul eu eram Horia Brenciu), de-a scoala (unul dintre jocurile mele favorite – eu eram invatatoarea sau profesoara, nu de alta, dar nimeni nu voia postul) si cate si mai cate. Nici nu mi le mai amintesc aici, dar odata o sa revin asupra subiectului.
Nu mi-a placut niciodata sa fiu doctorita, preferam sa fiu pacientul obedient care suferea de diverse boli. In schimb, cand mergeam la sat, aveam o matusa doctorita si imi dadea tot timpul seringi. Atunci imi placea sa imi injectez papusile cu apa putin colorata cu noroi, nu de alta, dar serul incolor mi se parea neinteresant. Mai faceam si pe gimnasta din cand in cand, am copiat si prezentarile de moda cand defilam din scara blocului pana in fata garajelor (o distanta de cam 5-6 m), vesnic cu un umar gol si parul dat pe-o parte (aici eram privilegiata, intotdeauna am avut parul lung), nu numai eu, toate „modelele†care participam la colectia de tricouri innodate deasupra buricului.
De-a lungul timpului am cochetat cu ideea invatamantului, credeam ca e ceea ce mi se potriveste cel mai bine, ca avand atatea vacante imi voi permite sa calatoresc si sa ma odihnesc cat mai mult. Am renuntat.
Printr-a zecea, aveam chiar impresia ca n-as putea face nici o alta meserie daca nu e din domeniul jurnalismul, dar hotararea am abandonat-o in semestrul 2 din clasa a 12-a, cand am optat pentru literatura si limbi straine.
Asa ca, Maria, sa iti raspund la leapsa, nu am devenit nici vanzatoare (decat 4 luni la Amely), nici stomatolog, nici detectiv (dar ador emisiunile si serialele in care e vorba de ei), nici model, nici gimnasta, nici prezentatoare, nici invatatoare, nici macar profesoara, ci hostess la un restaurant, agent imobiliar si actualmente link builder. Incurcate sunt caile profesionale.
Tu ce ai visat sa devii cand te faci mare, Miclowan? Corina? Nuzzu? Alex? Despina?
21 Comments
miclowan
mersi, interesanta leapsa, o sa trebuiasca sa ma gandnesc, prima mea impresie e ca nu am vrut sa ma fac ceva anume, ceea ce e greu de crezut
DeMaio
Eu am vrut să fiu eu. Oare am reuşit?
che
ce vremuri… am avut o copilarie interesanta, eram 20 de copii intr-un bloc, iar jocurile erau intotdeauna obsedante. iarna, toata ziua stateam afara, ne dadeam pe derdelusuri, faceam cazemate si ne bateam cu bulgari. primavara si toamna era plina de jocuri, aveam prastii, arcuri,10 patratele, jucam… ok, a fost frumos, imi doream sa ajung preot, ca sa merg in rai, dar dupa c am aflat ca n o sa ajung in rai numai daca o sa fiu preot nu m a mai interesat slujba slujbelor.
Richie
O sa comentez la mine ca si eu am fost lepsuit. O intrebare: Alex si Despina au acelasi link?:)
Andu
Eu tin minte ca-mi doream sa ma fac politai. Care orice copil intreg la minte, asta visam.
Acelasi copil care acum viseaza sa ajunga inginer,
Andu.
madlenec
Cand eram eu mica, pui pitic si amarat vroiam musai sa ajung soimii patriei si apoi pionier. Apoi (ordinea este aprox. aceasta, am cam uitat): doctorita, invatatoare, studenta (atunci doar studentii scapau de uniforma cu patratele, cravata de pionier si sarafan si vroiam sa fiu si eu domnisoara studenta eleganta), prezentatoare de moda (hainele mamei cu tot cu pantofii cui imi veneau de minune, asa credeam eu, vai, prostuta de mine iar holul blocului era arhiplin cu don’soare motzate), pilot de avioane (stateam in Baneasa si eram vesnic atrasa de avioane), politist-detectiv, iar mai nou (ma rog, de vreo 5 ani) imi doresc sa pot sa devin invizibila cand beau licoarea magica (semn clar de paranoia prematura). N-am ajuns nimic din toate astea ci am ajuns ce-am ajuns. Ce frumoasa copilarie am avut si ce bine ca nu sunt acum copil.
Tomata
@ miclowan –> Sunt sigura ca o sa gasesti ceva. 🙂
@ DeMaio –> Io n-am de unde sa stiu, da’ daca imi spui cum ai vrut sa fii si cum esti acum, ne putem da seama. 😛
@ che –> 20 de copii?? 😮 wow, ce fain. Noi eram mai mult fete, baieti erau vreo 3. ;)) Asa cum zici, si iarna si vara numai afara, copiii din ziua de azi… n-au unde afara, ca peste tot e beton si masini. Cred ca o sa mai am un post despre jocurile copilariei ca prea multe si frumoase au fost. Aveai niste ganduri tare cuvioase cand erai mic… 😛
@ Richie –> Oh, daca stiam te lepsuiam si pe tine. Dar mai am atatea lepse incat n-o sa te uit. 😉 Alex si Despina n-au acelasi link. Am schimbat si multumesc pentru ca mi-ai aratat greseala.
@ Andu –> Avem ceva in comun… pasiunea pentru actiune. 😛
@ madlenec –> Io n-am mai apucat sa fiu soim, nici pionier. 🙁 Ma, si ce-mi placeau cravatele alea!!! Mi-ai amintit de momentele in care ieseam incaltata in pantofii cu toc ai mamei mele. Doamne, ce mai imi placea sa ii aud cum bocanesc tocurile… imi faceam unghiile cu carioca si ma dadeam cu creionul rosu de colorat pe buze in loc de ruj. =))
Invizibila??? Aia imi doresc sa fiu de cand ma uitam la desenele cu Tom si Jerry. =)) Aia, si sa pot sa zbor cu doua pene mari. 😛 Si asa cum zici, slava cerului ca nu suntem copii in vremurile astea.
Gabi
Nici io nu tin minte ce vroiam sa ma fac cand am fost kinder. Am devenit pasionat de calculatoare prin generala. Pana atunci am fost cu fotbalul, dar atunci nu era asa de la moda ca acuma sa fii fotbalist. 🙂
However, de ceva vreme incoace, imi dau seama ca mi-ar place tare de tot sa fiu ala care sta pe treapta aia din spatele camionului ce transporta gunoiul si sa ma plimb cu respectivu camion asa, din poarta-n poarta, sa iau containerele alea ce le lasa oamenii la strada, sa le fixez in mecanismu ala si sa manevrez manetele alea care le ridica si le golesc in containeru ala. 😀 Mi se pare super cool sa te plimbi cu camionu ala prin oras, stand acolo pe treapta aia din spate (bine, presupunem ca nu exista mirosurile caracteristice containerelor 🙂 ).
miclowan
am gasit, dar greu, am scormonit cu furie prin memorie
madlenec
Ups, m-am tampit de-a binelea! Tocmai am terminat de vizionat “Liceenii” si “De ce are vulpea coada” si m-a busit un plans cum nu-ti poti imagina. Dar imi revin. Stai doar sa mai beau din licoarea magica si gata prosteala, ca maine am servici 🙂 Super amintiri. Daca mai vrei povestiri din trecut iti recomand http://www.igu.ro/latrecut/. Foarte frumos povestit.
james crissilv
am ajuns ceea ce am vrut dar nu am ajuns inca unde am vrut.
o zi minunata iti doresc.
nuzzu
Done 🙂
2410
mmm, de doua zile ma gandesc la ce am vrut sa ma fac. vatman, spion, profesoara, medic chirurg si gospodina profesionista.
si acum vreau sa ma fac ceea ce nu sunt, dovada ca inca sunt kinder 😀
Tomata
@ Gabi –> :)) Doamne, mai copchile, ce meserie ai vrea sa ai. 😛 Cum sa fii gunoier, E de departe cel mai ciudat „plan de viitor†pe care l-am auzit pana acum. 🙂 Bine ca te-au fascinat calculatoarele mai mult.
@ miclowan –> am vazut. Foarte frumos.
@ madlenec –> Unde ai vizionat Liceenii? Ce frumos. Imi aduc aminte cand l-am vazut si eu prin liceu, cred ca eram printr-a 11-a si plangeam ca apucata ca dupa un an urma sa ma despart de anii de scoala… Of, ce durere. Am fost pe igu.ro si e un blog misto de tot. 🙂 Pentru vremurile cand ne-o pocni nostalgia.
@ james crissilv –> Sper sa ajungi intr-o zi unde vrei, dar nu cred ca va fi prea greu. 😉
@ nuzzu –> Seen. 🙂
@ 2410 –> Vatman? :)) Cum asa? Spion – nu intelegeam termenul. 😀 Chirurg never. Gospodina – merge. 😉 Cu toti am vrea sa fim macar unul din lucrurile care nu suntem. Eu as vrea sa fiu mai tacuta.
Gabi
Hmm, nu pot spune ca a fost chiar plan de viitor. Dar mi-ar placea sa fac chestia aia for a while!
FlorinD
Mi-am dorit mult sa cant , deci cantaret as putea zice . Din pacate vocea mea nu mi-a acordat alternative in domeniul visat … 🙂
Apoi , crescand mi-am dorit sa lucrez cu oamenii …slava Domnului , acum am reusit … 🙂
madlenec
Am toata seria “liceenii” pe cd + o tona de alte filme romanesti (o mare pasiune pentru ele). Multe se gasesc si pe dc++(besthub sau enigma evolva)
Tomata
@ Gabi –> Nu cred ca se supara nimeni daca incerci o zi. 😛 Sigur n-o sa mai vrei a doua oara. ;))
@ Florin D –> Oh si eu mi-as fi dorit sa ajung cantareata, acum insa cochetez cu ideea de scriitoare… Da’ n-am suficienta incredere si nu sunt ca Oana Zavoranu sa fac ceva numai sa zic ca am incercat.
@ madlenec –> Wow, fain. Io acuma am descoperit filmele frantuzesti si incep sa ma cultiv. O sa fac io un post cu ele, ca tre sa cer pareri.
Pingback:
Stefan
Acum stiu la cine sa apelez cand imi vand cladirile 😉
Pingback: