Parasita

Sta intinsa pe spate cu picioarele in sarea marii si cu mainile rasfirate peste culmile intepatoare ale muntilor. Ca si cand ar astepta pe cineva sa se intoarca, sa ii vina in ajutor. Pare rastignita, dar de fapt vrea macar o imbratisare de linistire, macar una care sa ii dea voie sa se resemneze. Isi doreste infinit de mult sa inteleaga. Sa inteleaga de ce copiii ei o parasesc, de ce a crescut la sanu-i hoti, criminali, mincinosi, violatori si cersetori. De ce mandriile ei au uitat-o si au lasat-o pe mana unora care o batjocoresc si o fac sa ii fie rusine ca exista. Cu toate astea, e mama lor, ii tine inca in bratele ei, imprejurul ei, in ea. Ii poarta in pantece si le permite sa o loveasca pana ii dau lacrimile. Chiar daca ei se joaca in vecini mocirlindu-i numele, denigrand-o ca pe o curva de cea mai joasa clasa, ii iarta si nu ii cearta.

Fusta ei e numai zdrente de la cat au sfartecat-o plozii , sufletul ii e prea gaurit pentru a mai putea pastra un strop de iubire solida. I l-au otravit cu minciuni si cu promisiuni ce nu se vor adeveri niciodata. A continuat sa ii creada, dar nu mai poate. Nu mai lupta, nu-i mai pasa.

Romania e parasita si sta cu picioarele in apa rece a Marii ce-i inegreste inima.

Post inspirat de la Dan.