Apucaturi de clienta

Astăzi sunt clientă. Stau aici in salonul ăsta verde pal si aştept cam de mult timp. In faţa mea e o oglindă şi in faţa ei este o alta clientă. La tuns. Eu sunt clientă la pedichiură. N-am mai fost niciodată nici aici, nici la pedichiură. Nu mi-e frică, nu m-a speriat nimeni (ca atunci când te duci la dentist), nu ştiu ce ma aşteaptă, aşa că stau cuminte. Puţin cam nerăbdătoare, mai am multe de făcut acasă.

Se aude clinchetul perdelei din fire de lemn; lânga mine, mă enervează un ventilator mare care se învârte. Dacă îl apucă ameţeala? A venit coafeza la clienta din faţa oglinzii. La mine nu vine pedichiurista. M-am uitat printr-o revistă de femei, plină cu reclame si sfaturi. Mă plictiseşte, nu mă pasionează subiectul. Aş vrea să am un roman în geanta mea gri si urată, nu m-aş mai plictisi. Of, şi ventilatorul asta…

Stau prost cu răbdarea, nu pot să aştept şi mă enervează cei care au timp întotdeauna.
Pe unul dintre pereţi e un raft mare cu tot felul de prostii: o plantă (mare şi verde), un telefon din care curg fire şi puţin mai încoace e un pahar gol, pe post de vază.
Pedichiurista e cheală si nu mai vine odată. Mai răsfoiesc o revistă.