In intersectie
Atata timp cat dragostea si cariera vor exista, controversata alegere intre ele nu se va sfarsi. Cati dintre noi nu au fost pusi in fata situatiei de a alege intre a ramane cu persoana iubita sau a se muta in alt oras/tara pentru a se realiza profesional. Discutam acum cateva zile cu o prietena care se confrunta cu alegerea asta si ieri cu alta prietena care trece prin alegerea asta. Povestile sunt diferite, pentru ca in cazul primei prietene e vorba de ea, de plecarea ei in alta tara pentru a fi cu iubitul ei sau de ramanerea ei aici, unde isi poate face cat de cat o cariera (daca puteti accepta ca si in Romania poti sa iti faci o cariera). In cazul prietenei de ieri, prietenul ei e plecat pentru o cariera si ea a ramas aici sa isi termine scoala, sa acumuleze o oarecare experienta in serviciu si abia peste un an va fi libera sa il urmeze. Relatiile continua si in prezent, desi s-ar spune ca ambele au ales oarecum cariera sau scoala. Sunt totusi relatii solide, care n-au inceput nici acum 3 luni, nici acum un an, sunt relatii de ani de zile, bazate pe incredere. Astea erau doua exemple fericite (cat de cat).Ce te faci insa cand trebuie musai sa alegi una dintre ele, cand n-ai cum sa le ai pe amandoua. Ce faci daca trebuie sa pleci tu si sa il lasi pe celalalt aici? Ce faci sau ce crezi cand pleaca celalalt si te lasa pe tine in urma?
O singura data in viata (pana acum) mi-am pus cu adevarat problema asta cand exista (vaga) posibilitate sa plec in Australia. Era vorba de un interviu online si vedeam in fiecare saptamana cum reusesc sa trec de toate probele pana am ajuns in fata apelului telefonic. Urma sa dau raspunsul si sa fixez o ora la care sa ma sune cei de acolo si sa fie totul oarecum live. Am cam tras de timp si am trimis mailul dupa 4 zile, motivand ca n-am avut conexiune la internet, ceea ce era obviously o minciuna. N-am mai primit nici raspuns, nici telefon, (poate era o vrajeala, dar asta n-are importanta in discutia noastra), dar zilele alea mi-am dat seama ca nu vreau sa plec. In primul rand pentru ca n-am vrut sa plec din Romania, il al doilea rand pentru ca ramaneau toti aici si eu as fi plecat singura. Banii nu sunt atat de importanti pentru mine incat sa imi spal sufletul in asa hal si sa imi calc pe inima pentru un trai mai bun dar departe de ceea ce de fapt inseamna viata pentru mine. N-am sa plec niciodata din Romania de buna voie si nesilita de nimeni. Asa cum e ea, e tara mea si voi ramane cu ea pentru totdeauna.
10 Comments
sufertashu
Daca privesti in spatele aparentelor, nu avem mare rol in lume. Si atunci nu conteaza decat ce-ti doresti, iar alegerea care o faci e totdeauna cea buna.
Odata ce ti-ai gasit locul nu prea ai motive sa pleci, insa daca esti in faza de “cuceritor” atunci poti strabate pamantul in lung si-n lat.
Eu ma am pe mine oriunde-asi fi. Nu mi-e de-ajuns ca sa fiu fericit, dar mi-e suficient ca sa pot merge inainte.
Cred ca o experienta de genul asta mi-ar deschide mai mult ochii si mintea. Stiu ca fiecare loc in care asi putea ajunge are o poveste sa-mi spuna si un sfat care mi-ar prinde bine. Pentru asta insa exista si un pret. Pretul e ca odata plecat dintr-un loc, acel loc inceteaza sa mai existe: daca ma intorc nu-l mai gasesc acolo.
Firea mea haotica are grija sa ma faca o persoana dificila in ochii altora, asa ca legaturile cu universul din jurul meu sunt oarecum precare. Mai devreme sau mai tarziu majoritatea cedeaza, asa ca nu mi-e foarte teama de momentul in care s-ar pierde mai multe de-odata. Asta ai numi-o fie curaj, fie inconsitenta. Poate sunt doar un punct la marginea distributiei gaussiene 🙂
just a cosmic girl
depinde de relatie, de prioritatile pe care le ai… asta difera de la persoana la persoana… eu acum nu mi-as vedea viata separat de omul de langa mine, deci ne-am cam urma reciproc oriunde.
nici eu nu as pleca din Romanica;-), am prea multe locuri si prea multi oameni de suflet aici; insa ar fi bine daca am avea grija mai multa de ea, daca s-ar mai civiliza oamenii, daca am avea posibilitati mai multe… ca altfel, nu zic nu, m-as putea vedea si intr-o casa din Franta, Italia (daca se poate cu vie in apropiere :-)) sau in muntii aia unde se face Milka. 😀
andreiutzik
Super fain articolul…ma regasesc perfect in el si intr-adevar aceste plecari ridica o gramada de intrebari in suflet.Sincer,nu as renunta la dragoste pt bani,pt ca a pleca de langa ea,in mare parte inseamna a renunta
Andrei Crăiţoiu
La fel de fraier sunt si eu.Ar trebui sa-mi traga cineva un sut in cur chiar in intersectia vietii.Acolo este trafic intens si trebuie sa actionez repede daca vreau sa nu fiu accidentat.
just a cosmic girl
:-))))))))))) supermisto, Andrei! si eu reactionez mai bine la suturi din astea! pana nu sunt catapultata pe orbita, merge si asa, in Romanica… abia atunci, parca ma trezesc…
Bogdan
suma viciilor e constanta… n-am crezut asta pana nu am simtit-o pe propria piele. sunt de parere ca nu putem sa le avem pe toate, ca sa castigam ceva trebuie sa renuntam la altceva si tot asa.
am fost si de o parte si de alta a baricadei. mai intai am pus prietena pe primul loc, apoi cariera pe primul loc. perioada de tranzitie a fost cea mai placuta, dar a durat foarte putin timp. nici de o parte nici de alta nu e bine. chiar daca esti implinit profesional simti ca iti lipseste ceva, iar daca traiesti o adevarat poveste de dragoste parca nu e deajuns daca nu ai si o cariera.
“alegerile” fac parte din viata noastra… pana si faptul ca ai scris articolul a fost tot o alegere. in fiercare zi suntem pusi in situatii in care trebuie sa alegem si facem ceea ce credem ca e mai bine pt noi, dar cat de bine e sau nu e ne dam seama doar dupa ce am facut alegere, cand deja e prea tarziu
Hellene
@ sufertashu –> ce coincidenta sa aleegi tocmai cuvantul asta. Inainte cu 2 zile de postarea acestui blog l-am auzit pentru prima oara. 🙂
Nu stiu daca alegerea pe care o faci e intotdeauna buna. Omul mai si greseste, dar sunt de acord ca trebuie sa te impaci cu alegerea pe care ai facut-o si sa incerci sa traiesti cat mai mult cu ea. Mi-ai dat o idee de blog, pe care o voi formula cand ma voi simti in stare sa filosofez un pic. 🙂
@ just a cosmic girl –> da, cred ca totul depinde de omul de langa tine. El poate alege daca te urmeaza sau daca ramane pentru tine intr-un loc. Sau tu, daca te-ai duce sau l-ai lasa. Ar fi ideal ca la momentul in care se iveste o astfel de problema sa stii sigr ca poti alege cariera pentru ca iubirea te va urma. sau ca tu poti sa renunti la ce ai tu pentru celalalt…Uf, tot cred ca e greu si ne cam invartim in jurul cozii.
@ andreiutzik –> draga mea, de tine am uitat, cand am scris articolul asta. imi pare rau. dar stand si gandindu-ma la celelalte prietene ale mele, mi-am dat seama ca cel putin 5 se confrunta cu dilema asta. Sa plece, sa nu plece, sa il lase pe celalalt sa plece de tot…iti doresc sa nu suferi indiferent de ce decizie ar lua iubitul tau, dar nici tu sa nu te pripesti cu concluziile si cu deciziilee.
@ Andrei Craitoiu –> nu prea inteleg de ce (sau daca) esti fraier? 😀
@ Bogdan –> cata dreptate ai. Si cred ca cel mai bun leac ar fi sa trecem prin ambele situatii ca sa ne dam seama ce vrem de fapt, o cariera sau o familie. Cred insa ca majoritatea care la 40 de ani trag linia si au o cariera, dar n=au familie sunt mai tristi decat cei care au familie si n-au cariera. 🙂
Andrei Crăiţoiu
Sunt inca fraier pentru ca sunt prea patriot.
Hellene
@ Andrei Craitoiu –> Nu esti fraier pentru ca esti patriot. Sunt oameni care urasc tara si altii care n-ar parasi-o. Eu ma refer aici strict la asezarea geografica si faptul ca oamenii o strica…e de tot kky-ul (a mi se scuza ccuvintele).
Anonymous
craitoiu este acel gen de om care fura de la altii si apoi urla in gura mare ca el a facut acel lucru, cu alte cuvine isi aroga merite care nu sunt ale lui.
daca ar stii lumea cum isi lua bataie in generala pentru ca vorbea de rau pe altii si ii injura… nu m-ar mira sa si-o fure si acum, desi nu mai stiu nimic despre el