Copilul din mine
Ieri am iesit cu Benny si Ricky la plimbare. Si, plimbandu-ne noi 3 am vazut copiii cum joaca scunsa (v-ati ascunselea, pentru cine nu pricepe). Si m-am bucurat. M-am bucurat sa ii vad asa inocenti, cu chef de joaca si bucurosi ca a venit vacanta (cu trenul din Franta). Mi-am adus aminte de mine, de cum ma jucam eu cu vecinii mei, cate jocuri, cate inventii, cat de neobositi eram. Ieseam afara dimineata, intram la pranz in casa cand ma chema la masa, si apoi seara cat mai tarziu cu plansete si implorari ca mai vreau sa stau. Acum nu mai aud copii lamentandu-se ca vor afara, ca mai sta si ala si aia si “hai, mami, mai 10 min” (desi nu stiam cat inseamna 10 min). Acum nu ii mai aud chemandu-se la joaca sau plangand ca nu se inteleg, nu ii mai aud tragandu-se de par si urland la toate geamurile de pe strada “tanti mama lu’ X, sa stiti ca X mi-a dat un picior in burta). Nu ii mai aud jucandu-se prinsa, tara-tara vrem ostasi, sticluta cu otrava, lupul si culorile, regina,regina (cati pasi imi dai pana la imparatia ta), omul negru (a venit, ora 6 a sosit), nu mai vad fetele jucandu-se cu Barbie, elastic, sotron, nu le vad jucandu-se de-a scoala, de-a magazinul, de-a doctorul; baietii nu mai fug unii dupa altii jucandu-se pac pac, nu se mai bat cu sabii de lemn, nu mai joaca tzaca (jocul ala cu abtibilduri), nu mai joaca fotbal in parcare sau cu fetele.
Am vazut o fetita blonda, ciufulita si murdara pe fata, era mazgalita cu pixul. Mi-a placut de ea. Asa eram si eu, toata ziua murdara, toata ziua patata, ca citeai pe mine tot meniul zilei, nu-mi pasa ca aveam o julitura sangeranda cat Casa Scanteii pe picior sau ca mi-am spart capul de 4 ori, ca daca m-as tunde cheala as arata ca un puscarias. Copiii de azi nu mai au semne de buna purtare, corpul lor n-are nimic de povestit decat o coloana vertebrala dizlocata si strambata de la statul la calculator, dioptrii mai mari si besici in podul palmei. Imi iubesc copilaria si cand o sa am copii si nepoti o sa am ce povesti. O sa las corpul sa vorbeasca de la sine despre momente ce au lasat cicatrici pe sufletul meu.
15 Comments
baghy
de la mouse se fac basici? 😛
cosmi
hahaha, very funny, Baghy! 🙂 tu esti din generatia Pro?
da, Andreea, si eu sunt din generatia care se juca afara… sunt atat de multe de spus despre perioada copilariei mele!! o sa am ce povesti copiilor si nepotilor! 😉
fiecare etapa din viata are farmecul ei si mi se pare ca azi copiii sar peste perioada copilariei, intr-un fel…
Emmie (like in Freddie)
Facem ce facem si tot la probl internettului ajungem 😀
Cum in ziua de azi toate job-urile implica utilizarea calculatorului, parintii se consoleaza cu ideea ca odrasla lor o sa fie un mic geniu al pc-urilor daca se joaca toata ziua pe comp.
Eu una nu-s de acord cu acesti parinti care-si lasa copiii cu orele in fata calculatorului. Si Alex al meu se uita la cate un desen animat pe comp sau seara la tv la desenele preferate, dar el are in rest program de joaca afara, cu copiii, sa socializeze, sa alerge, sa se dezvolte fizic.
Da, copilaria este intr-adev perioada cea mai fericita din viata fiecarui om prin faptul ca esti atat de liber si de fara griji 🙂
Dark Jade
E aproape greu de crezut ca lumea s-a schimbatat atat de mult. Nici eu nu prea mai vad copii jucandu-se…oare stau toti in fata calculatorului?
meMOIRA
Si eu am fost copilul din generatia outdoors in the mud…dar asa de tare o regret ca de obicei nu imi place sa vb despre asta si sa imi amintesc…taramul fericirii pure si adevarate…
Anonymous
blogul asta chiar m-a facut sa :(…chiar imi e dor de momentele alea,dar ma bucur ca de fiecare data cand ne intalnim suntem aceleasi.povestim de parca ne-am vazut in fiecare zi.ma bucur sa va am ca prietene
Hellene
@ baghy –> mda, cam fac in podul palmei, nu sunt chiar basici, dar oricum ceva umflatura deranjanta.
@ cosmi –> chiar azi vorbeam cu o fetita de clasa a 5-a despre cum se joaca ea. A spus ca se plimba, nu se joaca, deci adio copilarie.
@ emmie –> sa il tii pe Alex cat mai departe de computer si cand va veni timpul sa il foloseasca fii cu ochii pe el sa nu petreaca timp aiurea in fata lui si sa nu invete nimic folositor.
@ Dark Jade –> daca nu stau in fata compului, stau in fata televizorului, sau la jocuri. Oricum nu prea au cum sa se joace printre masini….
@ meMOIRA –> fii fericita ca ai o asemenea perioada a vietii si lauda-te cu ea de cate ori poti, ca astia de vin dupa noi n-o sa mai aiba cu ce.
@ anonim –> mah, care esti acolo? Laura sau Andreea? Sau poate Adela. 😀
cshark
Of, cum plecam in parcuri de la ore ( azi nu mai au de ce, ca aia nu e scoala) , abia asteptam sa terminam orele ca “sa iesim afara” : bateam mingea toata ziua , ne alergam si parca nu oboseam ( nici nu faceam toate prostiile actuale) ; glumeam altfel, nu injuram ca odraslele de azi…
Cum naiba de numai calculator, tv, net, decedatii altora si organele, banii, batai, sani, femei, sex au in capsor- wow si vorbesc aici de copii .
Lumea se schimba si noi odata cu ea!
Pacat de copilaria lor.
nu cred ca ai ce raspunde unor copilarii distruse de anturaj , pacat ca se duce joaca copilariei pe apa sambetei !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tomata
@ cshark –> Sunt total de acord cu tine. Imi pare rau de oamenii care vor ajunge acesti copii cu copilaria ratata. 🙁
Denisa
eu sunt mai mica…asa cu un pic (poate un pic mai mult)…si pot spune ca si eu m-am jucat toate jocurile pe care tu le-ai prezentat…
dar daca stai sa te gandesti..bunici tai probabil se gandeau si ei asa…cum de copii lor nu se mai joaca jocurile atat de iubite de ei, cum de nu stau cu fundul in nisip, cum de se sperie una-doua de animale, cum de vor jucarii, cand ei se multumeau cu o sfoara si o bucata de lemn?…parintii tai s-au mirat la randul lor de tine..tu te miri acum cum de copii nu se mai joaca afara…eu ma mir cum de nu mai pun mana pe o carte, cum de stau toata ziua cu ochii in calculator si in televizor. Dar cand o sa creasca si ei la randul lor o sa se mire cum copii lor nu se mai joaca pe calculator ci pe cine stie ce le mai ofera vitorul….Ne este greu sa ne imaginam ca lumea va evolua mai mult de atat..dar se va intampla…cine stie spre ce ne indreptam… ?
Tomata
@ Denisa –> Da, ai dreptate, insa copii pot fi indrumati sa nu se transforme prea repede in roboti. pot fi invatati sa aprecieze mai multe lucruri deodata. 🙂
Da si eu mam jucat o gramada de jocuri si cand imi amintesc ce copilarie am avut as vrea sa dau timpul in napoi acum am 16 ani dar tot ma mai joc multe jocuri poate chiar mai multe decat aia de 9 ani care mor cu mana pe maus
Ma bucur de ce copilarie am avut
Pingback:
vienela
S-a jucat si baiatul meu toate aceste jocuri. Pana in ziua in care am cumparat calculatorul. De atunci mi-a fost tot mai greu sa il scot din casa. :((
Gabi
Ce c***t e aia lupul si culorile ca de ala nu imi aduc aminte ?! De restul da, cu placere…