Lumea Sofiei

Autor: Jostein Gaarder
Nationalitate: norvegian
Titlu original: Sofies Verden
Anul aparitiei: 1991
Premii: Deutscher Jugendliteraturpreis (1994)
Ecranizare: Sofies verden (1999)
Nota mea: 8/10
Alte romane de acelasi autor: nu

E a doua duminica in care scriu despre carti. De data asta o sa va vorbesc despre Lumea Sofiei. Nu o sa fac o recenzie pentru ca o gasiti aici si e una foarte buna. O sa va vorbesc despre propriile observatii si ganduri ce mi-au venit in timp ce o citeam.

Am inceput sa o citesc cam demult si am tras mult de ea din lipsa timpului si pentru ca nu mi s-a parut atat de captivanta incat sa las orice si sa ma pun sa citesc. Cu toate acestea o consider o carte buna si o recomand. Ce nu mi-a placut la aceasta carte a fost traducerea (de Mircea Ivanescu). Nu stiu daca mai exista o alta traducere, dar aceasta a fost clar una dupa o alta traducere in engleza a cartii scrisa in norvegiana. Replicile mi s-au parut prea desprinse dintr-un film american, Sofie nu mi-a inspirat nimic altceva decat ca e o fetita aroganta si inteligenta cat de cat pentru ca prea ii dadea raspunsuri exacte si corecte profesorului de filosofie. Am intalnit propozitii cum ar fi: „Ati sarit de pe linie, sau ce mai e si asta?”. Asta mie imi suna a: „You’re out of line”, ceea ce eu as fi tradus cu „Ati sarit calul” sau „Ati depasit masura”. Vad acest tip de greseli pentru ca am terminat Facultatea de Litere si am fost invatata ca traducerea trebuie sa fie si adaptare si interpretare si o a doua rescriere a documentului de tradus. Asa ca ma cam zgarie un pic pe retina si imi deranjeaza vocea mintii. Poate cartea in engleza suna mai bine, daca o sa am vreodata ocazia sa imi pice in mana o sa o studiez un pic sa vad daca intr-adevar e asa cum mi-am imaginat eu sau nu, ca in norvegiana, mai greu.

Partea buna a cartii este ca am invatat mai multe despre filosofie, mi s-a deschis apetitul de a citi mai multa, si mai ales m-am bucurat ca i-a mentionat pe Ionesco, cu precizarea ca e roman, si pe Simone de Beauvoir, pentru care eu am un adanc si sincer respect. Ah, si sa nu uit de Sartre, caruia i-a surprins exact esenta si am urmarit pasajul despre el cu mai multa atentie decat in cazul altor filosofi.
Sfarsitul m-a lasat cam buimaca…nu prea l-am inteles. Dar dupa ce am citit asta, mi-am dat seama ca am inteles bine cartea.

M-a facut sa reflectez la o chestie la care nu m-am gandit pana acum: ce se intampla cu personajele odata ce cartea se termina? Ma refer aici la romanele cu final deschis, acolo unde cititorul poate sa isi imagineze ce vrea. Oare se duc in lumea asta a fanteziei, lumea despre care zice Gaarder ca e „poporul nevazut”? Un lucru e clar: ele raman nemuritoare. O data prin imortalizarea lor pe hartie si a doua oara in mintea cititorilor care isi imagineaza continuarea, fiecare avand una proprie.

O alta cugetare (ca asa ma apuca pe mine cand termin o carte) : oare cum ar fi o intalnire intre autor si personajele lui (alea inventate, ca cele autentice nu se pun)? Oare cum ar decurge o conversatie intre un autor care a scris despre o prostituata sau despre un criminal? E ca si cum un actor ar povesti despre rolul pe care il interpreteaza in vreun film? Ar fi interesant sa citesc o carte cu subiectul asta…
Wow, cat am scris, si asta dupa un pahar de bere. =))

15 Comments

  • eXstatic

    Păi, o picătură de alcool ajută la accelerarea proceselor cerebrale, deci puţina bere pe care ai băut-o a avut o contribuţie… Dar vezi, alcoolul în exces are efecte binecunoscute, deci întotdeauna cantitatea moderată este cea bună. 😀

    Recomand cartea tuturor ce vor să ştie cu ce se mănâncă filosofia…

  • Plain Emi

    Nu am citit cartea asta, dar suna interesant. Eu una in French as citi-o 😛

    Asa, chestia asta cu “open endings” pe mine tare m-a enervat la inceput: urasc sfarsiturile confuze. Sau pe alea duble sau triple: iti mai amintesti de “Iubita locotenentului francez” a lui Fowles? 🙂

    Cica ending-urile astea sunt menite sa “implice” cititorul. E un fel de “brain exercise” 😛

    Ya right!

  • Hellene

    @ eXstatic –> eh, paharul ala nu mi-a dezlegat limba, ca stiam dinainte ce voiam sa spun despre cartea asta.

    @ emi –> N-as putea sa citesc o carte in franceza daca nu e scrisa in franceza. Pe mine m-a enervat tare mult literatura moderna cu toate schimbarile de situatie si cu atatea chestii interpretabile, dar cand am invatat cum sa citesc modernitatea, m-am indragostit de ea. N-am citit “Iubita locotenentului”, dar in viitor o sa o fac. Nu numai sfarsitul tre’ sa implice cititorul ci intreaga cartea. Am inceput azi o carte noua, care desi are 100 de pagini ma tot intorc inapoi sa vad ce vrea sa zica, atat mi se pare de complicata, dar o sa scriu despre ea la vremea la care o voi termina. :*

  • Emmie

    Bine, sfarsiturile sunt doar o parte a “jocului” cu cititorul: in lit. moderna si post-moderna textul in sine e un labirint sau un puzzle.

    Robbe-Grillet ti-a placut? Sunt tare curioasa? Sau Toussaint (belgian, tot in genul lui Robbe-Grillet) are o carte faina: Faire l’amour 😉

  • Hellene

    @ emi –> Robe-Grillet nu mi-a palcut deloc. Am citit “Dans le labyrinthe” si n-am ramas cu nimic, nu mai tin minte decat ca era vorba despre un soldat care ba se plimba pe strazi, ba e intr-o camera. De Toussaint am citit “Monsieur”, dar pentru ca am citit-o in franceza cand inca nu eram obisnuita nici din ea nu mai imi amintesc mare lucru. Dar stiu ca pe moment mi-a placut. 😉

  • necititorul

    N-am putut sa citesc tot postul, scuze. Am citit in schimb ultimul paragraf cu berea. 😛 Sorry.

  • MoniK

    he he, asta citesc acum, dar tot nu am chef sa citez din ea pe leapsa pe care am uitat sa te anunt ca am retinut-o, dar ca ma adun si scriu mai incolo…nu citesc carti care imi plac:( dar le citesc, sa vad pana unde se intinde coarda!

  • Hellene

    @ MoniK –> Interesant aspect: a citi o carte sa vezi pana unde se intinde coarda. 🙂 As fi curioasa la ce concluzie ajungi la sfarsit, daca s-a intins pana unde te asteptai sau mai exista carti care te surprind. 🙂

  • Akita

    Daca nu as fi dat din intamplare peste blog nici nu as fi stiut de existenta cartii. In viata multe invata omul chiar si cand are insomnii. Daca vreodata vrei simti nevoia sa citesti varianta in engleza trimite un mesaj si o sa o primesti in varianta electronica insa (Stiu, nu e o carte cu foi da e ieftina adica gratuita:) si probabil tradusa civilizat). Traducerile in romana sunt in general proaste mai ales cele la cartile din limbi mici . Sunt la a treia mana. Adica de cele mai multe ori traducatorul nu stie limba si traduce din engleza.

  • Tomata

    @ Akita –> Intr-adevar o carte e mult mai buna in varianta ei originala, in limba in care a fost scrisa, pentru ca prin traducere se pierde enorm. Nu cred ca voi citi Lumea Sofiei vreodata si in engleza. singura carte pe care am citit-o in 2 limbi a fost Amantul de Marguerite Duras si asta pentru ca aveam nevoie la licenta. O sa incerc insa sa citesc ceva in engleza si (mai des) in franceza… mi-e cam dor.

  • Blogul Impuls

    Am dat un search pe google (iti stiam blogul de la “sa-mi bag picioarele in poza” :”>:-$) inaintede-a incepe cartea, cu toate ca mi s-a spus intr-un mod expres sa nu citesc “criticile” 🙂
    si NICI traducerile. Cum cu norvegiana stau destul de prost:)), o sa citesc o varianta in engleza pe care am primit-o de la cineva foarte drag mie. Ma bucur ca nu ai dat foarte multe detalii, sper sa-mi multumeasca asteptarile. Si ma bucur ca nu am cumparat traducerea daca spui ca e atat de proasta.

  • Tomata

    @ Blogul Impuls –> Mie asa mi s-a parut… adica era prea evidenta engleza. Cartea cred ca e buna, insa a stricat-o traducerea. Spor la citit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *