Pe altă insulă a Germaniei: Usedom

Marea, din păcate, nu era pe lista anului ăstuia, pentru că am ales să mergem în concediu la un lac, unde sunt temperaturi decente. Vara la mare, în sudul Europei e, pentru mine, un chin, un stres și un catalizator de nervi. Îmi aduc aminte vacanța de acum 3 ani în Palma de Mallorca, unde mă enervam cum ieșeam din hotel, că erau 38 de grade la ora 10:00. Și pentru că nu vreau să fiu nervoasă în vacanță, un lac va fi refugiul anul ăsta.

Însă Sotzu’ a fost de altă părere, că fără mare nu se poate și m-a îmbrobodit să mergem la Marea Baltică. Partea bună e că Germania are o ieșire foarte largă la două mări (Baltică și a Nordului), deci dacă vrei o stațiune nouă, oferta e foarte generoasă, mai ales că are și câteva insule. Așa că ne-am dus pe insula Usedom, în principiu pentru că acolo a găsit el un restaurant într-o berărie, unde aveau multe mâncăruri cu pește. Nu îl judec că și eu am motive ciudate de a alege o destinație. Partea mai puțin bună, e că Marea Baltică e urâtă. E neagră și pare murdară, deși nu e. E rece, deși calmă, însă nu îți vine să intri dacă ești friguros. Bate și vântul și 16 grade în apă nu e ceva ce gustă tot omul. Eu sigur nu.

Ne-am urcat în mașină pe 6 august și duși am fost. După ce am văzut și alte stațiuni de pe coasta Mării Baltice și de pe insula Rügen, aș spune că dacă ai văzut-o pe una, le-ai văzut pe toate. Peste tot sunt diguri, căsuțe cu o arhitectură specifică, totul e îngrijit, civilizat și curat, e greu să te mai ia ceva prin surprindere. Campingurile sunt extraordinar de bine organizate și dotate, nici nu e de mirare că nemții le preferă și merg în fiecare an cu cortul, rulota sau camperul. Sunt sigure, au activități pentru copii, chiar și ceva entertaining pentru adulți și partea cea mai faină e că poți uita că ai copil, acolo împrietenindu-se cu alții.

Ăsta însă nu a fost cazul nostru, că noi am stat într-un FeWo (Ferienwohnung – casă de vacanță). Chiar luxos, însă departe de plajă, dar nu a fost asta o problemă pentru că insula nu e gigantică și puteam merge oriunde cu mașina.

Cea mai mare și importantă stațiune de pe Usedom e Heringsdorf. Am fost în două zile la plaja lângă cel mai lung dig din Germania, plin de “coșuri de plajă”, Bratwurst și Bockwurst la discreție, înghețată, sucuri și bere la suprapreț, dar sunt acolo și nu mori de sete sau de foame. Ce mi-a plăcut a fost ideea de a planta un ecran mare în… mare unde se difuzau filme pentru copii dimineața și pentru adulți seara. Se instalau scaune și lumea primea căști, deci nimeni nu era deranjat. Pe lângă asta sunt multe activități pe plajă, diverse petreceri sau concursuri. Noi n-am prins niciuna, însă n-are bai.

Marea Baltică nu a fost, însă, singura apă de care ne-am bucurat pentru că între cazare si mare era un lăcușor, unde ne-am dus inițial să închiriem o hidrobicicletă și să ne plimbăm puțin pe apă. Ada a și intrat în lac direct din hidrobicicletă, apoi de pe plajă, că nu cred că există vreun lac în Germania fără plajă cu nisip.

În a treia zi, după ce postasem pe stories pe WhatsApp o poză cu Ada, o mamă din clasa ei m-a întrebat dacă și noi suntem la Ostsee. I-am scris că da și una-două am aflat că suntem la distanță de jumătate de oră una de alta și ne bucuram că fetele se pot întâlni. Ne-am dus la ei pe plajă și am sporovăit câteva ore, fetele s-au îngropat pe rând în nisip, au intrat în apă, au mâncat vreo 2‑3 înghețate fiecare și apoi ne-am întors mai aproape de cazare, într-un sat pescăresc, să își potolească Sotzu’ pofta de pește. Am cam luat țeapă pentru că nu mai serveau meniul a la carte, numai o salată de cartofi și niște pești afumați. El a fost mulțumit, dar și dezamăgit, mie mi se cam rupea că eu oricum nu mănânc pește.

Duminică ne-am întors acasă, însă înainte am trecut pe la un Flohmarkt de unde am luat câteva lucrușoare, deși nu mă așteptam neapărat să găsesc ceva, având în vedere că era într-un sat și ce mare lucru să aibă oamenii de acolo de vânzare. Au avut.

Și am fost și la mare: )