Read the fucking manual

Am spus în repetate rânduri că mie îmi place să fiu învățată, să am un profesor care să mă mângâie pe creștet când fac bine și să pună nuiaua pe mine când greșesc. Să mă împingă de la spate, să mă motiveze, pe principiul „poți mai mult, dar nu vrei”. Așa am fost mai mereu și asta îi spunea învățătoarea mamei mele la fiecare ședință cu părinții. Chiar și dirigintele i-a spus asta în clasa a noua.

Am mai spus și că nu-s autodidactă și că dacă mă pui să învăț ceva singură, ori mă plictisesc la a doua încercare, ori o să ți-o auzi. Numai gândul că trebuie să mai învăț ÎNCĂ o chestie îmi dă ochii peste cap și mă apucă lehamitea. Ideea e că până nu mă apuc de lucru efectiv, mă gândesc numai cât de oribil și de greu o să fie și într-un final mă apuc în scârbă. Pentru că mă pornesc cu gândul că o să fie greu și mie îmi plac lucrurile ușor de făcut. Doar că de fiecare dată, aproape, îmi dau seama că doar începutul a fost greu.

Croitoria – mă rog, „fustițăria” – este unul dintre lucrurile pe care le-am învățat oarecum singură. Mai știam una, alta de la mama mea, chestii teoretice, termeni de specialitate, dar de la băgat ața în mașina de cusut și până la un singur model de fustă le-am învățat căutând, încercând și dându-mă cu capul de pereți singură. Bine, primii pași mi i-a ghidat Laura, dar pentru că eu sunt mai cu moț și am impresia că mereu există căi mai simple și mai rapide, nu ezit să le caut. Am încercat tot soiul de technici de atașat betelia la fustele mele, că aia îmi dă cea mai mare bătaie de cap. Am aruncat o grămadă de materiale la coș și am cheltuit cam mult pe altă grămadă de materiale. Dar, ușor, ușor am învățat.

De ce am aruncat o grămadă de fuste greșite la coș? Din cauza shortcut-urilor pe care le-am încercat. Pentru că n-am respectat nici măcar indicațiile din tutoriale, ba că mi se părea că-i prea mult bla bla, ba pentru că mi se părea prea greu. Capu’ face, capu’ trage. Și portofelul de asemenea.

Ce vreau să spun cu titlul ăsta e că oricât de mult îmi displace să învăț singură, când mă decid într-un final să fiu autodidactă, păi, frate, cui dracu’ îi trebuie cărți? Eu mă descurc și singură, cât de greu poate să fie? Uite ce simplu arată în poze, mai trebuie să și citesc? Uhm… da, că altfel NU-ȚI IESE!!!

Cele mai recente exemple pe care le am sunt următoarele:

1. Fusta pe cerc. ȘI din tul

La cum sunt scrise tutorialele, ai impresia că-i cel mai simplu lucru de pe pământ de făcut. Ce poate fi mai greu decât să împăturești un material de cel putin 1m/1m în 4, să calculezi talia cu calculatorul ăsta, să o tai ca să îi pui fermoarul, să îi faci tivul și să-i atașezi betelia?

Simplu e doar să o croiești. Că greu e să îi faci tivul pentru că nu-i o linie dreaptă ca la o fustă unde fâșia de material e un dreptunghi si toate cusăturile sunt drepte. Curba cercului e rotundă, d’ oooh. Dacă ești începător, ca mine, sunt șanse foarte, dar foarte mari să nu-ți iasă nici din a 5-a încercare să faci tivul direct cu mașina. Care a fost shortcut-ul meu? Păi, o surfilare cu zig-zagul de la masina de cusut. De vreo 3 ori. Arată finisat, dar nu la fel de bine ca tivul îndoit, plus că materialul se întinde ca naiba și iese un tiv voalat. Am mai încercat și tivul rulat, că am picioruș pentru așa ceva, dar evident că nu mi-a ieșit și am abandonat ideea. După care, am luat-o, evident, pe calea cea bună, așa cum arăta un tutorial, pe care l-am citit de la cap la coadă. Și a ieșit. E, evident, mai mult de lucru, dar produsul finit e, evident, mai frumos, arată mai finisat și nu-l mai arunci la gunoi.

Asta ca să nu mai zic că am încercat să fentez prima fustă de tul și să o fac pe jumătate de cerc. O-R-I-B-I-L mi-a ieșit, dar să-mi fie învățătură de mine.

Despre tul, dacă nu mă ambiționam să fac o fustă pe tul, îl dădeam dracului și-mi vedeam de viață, că era mai liniștită fără tul în ea. Dar am perseverat și am făcut a doua fustă de tul, de care-s mega mândră.

2. Folosirea mașinii de surfilat

Ca orice aparat, și mașina de surfilat vine cu un manual. De ce să te chinui cu manualul când sunt nșpe mii de tutoriale pe youtube? E drept că mi-a fost mai ușor să învăț de pe youtube să bag ață în ea, dar când vine vorba despre surfilat propriu zis… sunt chestii de care trebuie să ții cont. De material, de tensiune, de pasul cu care coși etc. Lucruri pe care le înveți dacă deschizi manualul și setezi mașina după cum scrie acolo. Că îți spune despre toate. Dar nu mai bine strici 2 căptușeli și un material de stofă pentru că știi tu mai bine?? Când în sfârșit m-am decis să caut în carte la ce tensiune trebuie setat fiecare fir… altă mâncare de pește.

Așa că, Andreio și toți ceilalți care procedează așa, read the fucking manual. Te scutește de frustrări și de bani aruncați la gunoi.