Munchen, intre 2012 si 2013

Ca de obicei, îmi ia ceva vreme să povestesc despre călătoriile făcute. Chestia e că de data asta, întârzierea nu s-a datorat prelucrării pozelor, ci a lipsei timpului de a scrie. Că pozele le-am prelucrat, le-am sortat și le-am urcat pe picasa în ziua în care au fost făcute. Iaca vine și istorisirea, la o săptămână dupa ce s-a întâmplat (să nu mai zic că încă am restanțe de la Paris, da’ vin și ele).

La Munchen am fost în vizită la niște prieteni, pe care i-am deranjat timp de o săptămână. Teoretic nu prea ai ce vizita acolo în atatea zile și totuși n-am văzut două sau trei dintre atracțiile principale: Residenz, Schloss Nymphenburg și Schloss Schleißheim. Când ne-om întoarce acolo, o să le vedem. Munchen-ul mi-a plăcut tare mult, deși nu e un oraș turistic. Nu pot spune același lucru despre Stuttgart, deci nu mă așteptam la nu știu ce din partea lui. Am rămas plăcut impresionată și m-am întors cu un bagaj destul de bogat de cunoștinte istorice, cunoștințe pe care trebuia să le am deja de multă vreme. Da’ am mai spus că eu am fost mai… înceată cu istoria, așa că recuperez cu fiecare oraș și muzeu pe care îl văd. Mi-au plăcut o grămada de lucruri în Germania, ceea ce m-a făcut pentru prima dată să îmi doresc să plec din România. Deși am putea alege Franța, Belgia sau Anglia (pentru că cel puțin unul din noi știe limba), ne gândim foarte serios să părăsim România pentru Germania, chiar dacă limba aia e practic imposibilă (și eu am tot studiat-o, ba în particular, ba în liceu, ba la facultate). E posibil și când va veni momentul, un anumit moment, vom face pasul, până atunci eu adun frustrări. Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut extraordinar de mult a fost faptul că nemții sunt foarte pet friendly și n-ar trebui să vă mire dacă vedeți un cățel în lesă în restaurant, în tramvai sau chiar la locul de muncă. Da, nemții își pot lua cățelul cu ei la lucru. Fantastic mi se pare asta. 🙂

Așadar, s-o luam pe rând, cu pozele. Chiar a doua zi, eu și Iubi ne-am luat de mânuță, am cumpărat un abonament de o zi (valabil pe toate mijloacele de transport) cu care putea circula un grup de până la 5 persoane (foarte, foarte tare treaba asta cu abonamentele si biletele comune) și din Kirchheim  (satul în care stau prietenii noștri lângă Munchen), nu ne-am oprit până la stația Isartor.  Când am ieșit, am și văzut Isartor-ul:

Credeam că de la stația aia și până în Marienplatz mai avem de mers, dar nu. Stațiile sunt foarte apropiate, dar noi eram încă obișnuiți cu lungile distanțe din Paris, așa că am fost tare placut surprinși să constatăm că putem vedea ce-i mai important din Munchen într-o zi. Pentru a intra în Marienplatz, se trece pe lângă Muzeul de Jucării, care-i foarte drăguț pe dinafară:

Deși e foarte frumoasă și o adevărată bijuterie a arhitecturii gotice, și primăria lor e izbitor de asemănătoare cu cea din Bruxelles, Viena, Paris. Același stil, aceeași structură.

Statuie in Marienplatz

Curtea interioara a Primariei

Prima poză făcută din turnul Bisericii Sankt Peter, o biserică deosebit de frumoasă pe interior.

Tot din turn, catedrala Frauenkirche, pe care am vizitat-o după o scurtă și bogată sesiune de shopping.

Iar pe interior:

Aici se găseste urma piciorului Diavolului, a cărei legendă o puteți citi mai jos:

După care ne-am mai plimbat și-am văzut: Karls Tor

Max Turm

Un memorial inchinat lui Michael Jackson, despre care puteți afla mai mult aici.

Teatrul din Munchen

Residenz la ceas de seară

Odeonsplatz

Siegestor

BMW Welt & Headquarters

Nu mă dau în vânt după motociclete, nici măcar după ce-am încălecat-o pe asta:

Ziua de 30, destinată vizitei celor 3 obiective ratate a fost și ziua morții lui Benny, motiv pentru care nu prea am fost în apele mele și n-am avut chef de vizitat. Așa că, după masă, ne-am dus în Olympia Park, acolo unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice din 1972. Am urcat în Olympia Turm:

Am asistat la antrenamentul echipei de hochei, si foarte surprinsă mi-am dat seama că e destul de interesant și chiar mi-ar plăcea să văd un meci de-ăsta.

Am urmărit puțin pregătirea pârtiei pentru Campionatul Mondial de Ski din 1 ianuarie (la care nu ne-am dus pentru că biletul costa 19 euro și nu eram CHIAR atât de interesați – dacă era mai ieftin, cred că mergeam). Apropos de pârtia asta, să vedeți ingeniozitate: când s-a construit stadionul pentru Olimpiada din 72, pământul excavat a fost transformat într-un deal, iar înaintea lui s-a construit un lac. Fundul acestui lac e cimentat, astfel îcât dealul a fost transformat în pârtie cu zăpadă artificială rezultată din apa lui. Și-așa au munchenezii Cupă Mondială de Ski taman in oraș, pe un deal artificial, cu zăpadă artificială când nici măcar nu era destul de frig afară. Cool, așa-i?

După care ne-am dus să ne bălăcim la Olympia SchwimHalle 😛 Eu să mă bălăcesc, că Iubi și prietenul nostru s-au antrenat. În timp ce eu mi-am făcut de cap cu trambulinele. 😀

În drum spre casă ne-am oprit la Allianz Arena și ne-am bucurat să o vedem și albastră și albă:

Revelionul l-am petrecut într-un Irish Pub foarte mișto, iar petrecerea a început de la ora 19. :)) am mâncat și-am băut,

la 12 am ieșit în Marienplatz să vedem artificiile,

iar spre final, pe la ora 2:30, eu am adormit cu capul pe masă. :)) si nu de beată ce eram, ci de somn.

Chiar dacă acest incident poate crea impresia că m-am plictisit sau că nu mi-a plăcut, să știți că mi-a plăcut la Revelion în Munchen.

Cam așa arăta Marienplatz după nebunia de la miezul nopții. N-am văzut cu ochii mei, da’s precisă că a doua zi nu mai era nici firicel de confeti printre dalele pieței.

Și cam atât despre Munchen. Cum ziceam, mi-a plăcut 🙂 Aici aveti toate pozele.