Mi se mai rupe o bucată de suflet
După ce a murit tatăl meu, mi-am spus că al doilea lucru tragic care mi se poate întâmpla e să moară Ricky. Începe să-mi fie tot mai teamă de expresia „de ce ți-e frică nu scapi”.
Sufletul îmi e din nou spart în bucățele. După o săptămână de investigații, drumuri și telefoane aproape zilnice la veterinar, am aflat că Ricky are o tumoare mai mare decât o minge de tenis la vezica urinară.
De vinerea trecută a început să se simtă rău, să tremure de durere și să nu-și gasească locul. Credeam că are ceva la stomac, deși nu mâncase nimic deosebit în afară de mâncarea lui obișnuită, boabele light. A și vomitat de vreo 3 ori (de două ori în timpul nopții) și când am ieșit cu el afară în 5 minute a făcut de 4 ori lipsa mare. Nu mi se părea ceva deosebit față de alte manifestări precedente. Însă când am văzut, a doua zi, pe zăpadă (noroc cu zăpada) că urina lui e maro, atunci am început să mă îngrijorez și mai tare (de parcă nu eram destul). L-am dus la veterinar și mi-a spus că trebuie să îi facem analize de urină și eventual de sânge, poate și un eco, să vedem care e cauza, că ar putea fi ori o infecție urinară, ori ceva de natură hepatică. Între timp, Ricky își revenise și era la fel de vioi și agitat ca întotdeauna. M-am mai liniștit când l-am văzut așa sprinten. Nimeni nu îi dă 9 ani și toată lumea crede că e încă pui după comportament.
Am dus urina la analize, nu era infecție, era sânge. Doctorița îmi spusese că probabil are ceva la ficat pentru că nu știu ce analize îi ieșiseră cu rezultate dublate. O hepatită acuta, care se putea vindeca cu o dietă și cu ceva pastile. Bun, zic, bine că nu e mai rău. Totuși era bine să facem și o ecografie, să ne liniștim. Când îl duc sâmbătă la veterinar pentru ecografie, și era și doctorul lui acolo, cum l-a pus pe masă să-l palpeze, cum a zis că ceva „nu-i bine deloc acolo”. 🙁 Iar când ecograful a arătat tumoarea, a spus că arată de-a dreptul înfricoșător. :-s Nu am putut procesa informația și încă nu pot. Oricât de tristă sunt acuma și oricât de multe gânduri îmi fac, nu simt frica aia pe care am simțit-o prima dată când l-am operat la picior, acum 2 ani, frica aia prevestitoare de moarte, care m-a încercat și înainte să moară tatăl meu. Acord o importanță foarte mare acestui tip de frică pentru că îl consider prevestitor, deși de câteva ori s-a dovedit eronat. Nu știu cum să explic asta, dar mi-e o frică liniștită de operația pe care o va face săptămâna asta.
Plâng de câte ori îmi aduc aminte că nu e o operație ușoară, doctorul chiar mi-a spus că nu-mi oferă garanții și ca pot apărea complicatii și în timpul și după intervenție. Mi se rupe inima când văd că un cățel atât de PLIN de viață ca el poate își trăiește ultimele zile. Nu pot asimila gândul că un câine care arată și se comportă ca un câine perfect sănătos e pe punctul de a pleca de lângă mine.
Mă tot gândesc, făcându-mi rău, că nu îi voi mai vedea ochișorii ăia ageri, coada aia din care dă non stop și toate năzdrăvăniile care mi-au făcut sufletul să râdă de atâtea și atâtea ori. Nu pot să mă gândesc că la ora 9 seara nu se mai plantează în față mea începând să scâncească să-l duc la plimbare, că dimineața nu mă mai drăgălesc cu nimeni înainte să mă ridic din pat.
Ricky e cățelul care a știut întotdeauna cum să se bage în sufletul omului, chiar și al celor care nu iubesc animalele – l-a făcut chiar și pe Iubi să-l îndrăgească și să aibă grijă de el. Nu e drept că la 9 ani să fie atât de bolnav și să moară când mai are atâta energie în el. Dacă ar fi fost bătrânul, Benny, în cazul lui, m-aș fi resemnat mai repede, aș fi înțeles că la 15 ani, așa merg lucrurile. Dar nu pot în cazul lui Ricky. Mutrița lui nu mă lasă să înțeleg asta.
Am stat mult să mă gândesc dacă să îl operez sau nu. Doctorul mi-a spus că dacă îl deschide și tumoarea s-a extins prea mult și a afectat prea multe organe, îl închide la loc și… așteptăm… Dar dacă îl operează și o extirpă (pe toată sau parțial), pot apărea complicații și post operatorii, așa că nicicum nu va fi în totalitate bine. Zicea doctorul că poate Ricky e un tip norocos și reușește să se facă bine. Cât noroc să mai ai după ce ai scăpat ca prin urechile acului de o încăierare cu un amstaff, de un accident de mașina, de un bot aproape sfârtecat de un alt câine, de o unghie smulsă prin gard de altul, de o operație la șold? Cât?
Aceasta s-ar putea să fie ultima mea săptămână cu Ricky și nici nu știu ce să fac cu ea. I-aș face poze, i-aș da să mănânce tot ce poftește, aș sta mereu cu el, să ne drăgălim, să ne plimbăm și să mă mai bucur de el așa cum e, viu și plin de viață. Și nu mă pot gândi nicicum că săîtămâna viitoare, pe vremea asta aș putea avea doar un câine. Și nu pe cel preferat…
38 Comments
mara
Hei, canișii-s rezistenți. Pepsi avea vreo 13-14 ani când i s-a descoperit o tumoră la testicul (nu-i coborâse când era mic). Până atunci am crezut că are ceva ba cu rinichii, ba cu picioarele, ba cu fundul. Nu l-au operat pe motiv că e cam batran. A trăit cu tumora până la 16 ani – se făcuse cât pumnul – când a început să pară că-l doare. Era deja orb, surd și senil. L-am operat; medicul ne-a zis că e posibil să o mierlească pe masa de operație. A supraviețuit și a mai trăit încă un an.
Ăștia plini de viață care sau din coadă și sar ca arcul și la bătrânețe nu se lasă cu una, cu două 😉
Copila blonda
Of, ce rau imi pare. Bucura-te de el toata saptamana ca si cand ar fi ultima, stiind insa ca nu trebuie sa fie asa. Tinem pumnii si speram la ce-i mai bine!
mariusrusu
Dureros, dar fii curajoasă. Se va face bine!
Kay
Of 🙁 🙁
Si eu va tin pumnii la amandoi.
O fata
In vara mi-au pierdut si eu o bucata de suflet,a murit perusul mult iubit.Sufeream cu el,plangeam cu el,tremuram de neputinta,ma apuca disperearea….a trecut foarte mult pana sa-mi revin si singura consolare a fost ca i-a incetat suferinta.Preferam orice,doar sa nu-l vad asa.Am inceput sa ma gandesc la viata frumoasa pe care i-am oferit-o,la marea dragoste pe care mi-o daruia si la lipsa de egoism cu care ma insotea in fiecare zi….Nu ii privesc pozele,nu ii caut colivia,nu vorbesc despre el,pentru ca as incepe sa plang,dar de fiecare data cand imi aduc aminte de el e pentru ca putea sa-mi ofere ce nimeni nu mi-a oferit.Si pentru asta e unic inca.
O imbratisare puternica pentru amandoi si o rugaminte,luati din toate tot ce-a fost frumos ca sa nu va doara si mai tare. >:D<
Oana
Offff ce trist. Bucura-te de timpul cu el, orice ar fi.
DUHUL
Curaj, am vazut un caine cu o tumoare de ii ajungea pana la pamant, a fost operat si desi nimeni nu credea a supravietuit si traieste si acum dupa 2 ani de la operatie, cainele are peste 10 ani. Cine crezi ca ii mai dadea sanse? A contat mult ca era un caine vioi si vesel, spuneau doctorii. Pe de alta parte daca tumorile sunt similare cu cele umane, si nu mai vrei sa il operezi, ai putea sa ii pui o lingurita de bicarbonat de sodiu dizolvata in apa de baut – 6 zile dimineata si seara , 6 zile pauza, repeti cat e necesar (nu mai mult de 2 luni). Sunt sanse sa se recupereze rapid singur. Cainii si animalele in general simt ce le este bun, daca nu refuza apa respectiva da-i sa bea asa.
Silving
Imi pare rau sa aud,uite de asta eu nu mai vreau animale.Am avut,m-am bucurat de ele,am si suferit cand a fost momentul si mi-am promis ca atat cat pot, sa incerc sa evit alte momente de tristete si alte plecari.
Cami
Of, imi pare rau. >:D< Sper sa fie totul ok…
Malli
Doamne, ar trebui sa facem asa cu toate fiintele dragi, sa profitam de fiecare moment cu ele ca si cum ar fi ultimul…
Imi pare rau pentru cutu :(… poate se face bine!
Simone
Curaj, Tomata draga. Cineva acolo sus te iubeste si o sa aiba grija de voi. Big hug pentru amandoi!
Ioana
Of, draga mea, cred ca te omoara lipsa de control, neputinta de a-l salva… Ce bine-ar fi ca in cazuri de-astea, iubirea sa aiba super-puteri!
Ma gindesc la voi si sper sa fie bine.
Te imbratisez tare.
Dorin
Imi pare rau sa aud asa veste ce te indurereaza! Tine capul sus, nu va fi ultima saptamana cu el, tu stii ca eu ti-am ghicit si castigatorul la Vocea Romaniei, te linistesc si acum! Fii tare, mai ai clipe de bucurie de trait in compania lui! Am zis! 🙂
Cristina
Ştiu ce înseamnă să pierzi un animal, mai ales un caniş (cum era şi al meu). Iubeşte-l ca până acum, pentru că va simţi şi se va bucura de dragostea ta. Bucuraţi-vă împreună, că dacă vei suferi tu, va suferi şi el. Îti doresc din suflet să fie bine!
Liz
Imbratisare stransa! Am plans la birou… uf… nici nu stiu ce altceva sa-ti transmit… doar: stiu cum e… Sa va fie bine orice ar aduce vremea…
Bogdan
Imi pare rau, Tommy!
Ela
Imi pare tare rau. Poate sa va face totusi bine. N-am avut caine niciodata dar imi inchipui ca te atasezi foarte mult de el si el de tine si te simte daca suferi asa ca sustin ce zice Cristina mai sus.
Ciupercutza
Sa-i spui lui Ricky ca Ciupercutza nu l-a vazut inca si spera sa ajunga anul asta pe la Timisoara. Asa ca trebuie sa se faca bine si sa imi astepte vizita, da? 🙂
Eu nu stiu cum e sa ai un animalut in casa, dar imi imaginez ca te-ai atasat mult de el si ca doare la fel de tare …
Te imbratisez cu drag! Curaj!
Alina
O imbratisare din Paris, Andreea! Stiu ca nu are cum sa iti aline durerea ce spun acum, pentru ca fiecare durere e diferita. Eu nu am reusit sa imi iau ramas bun de la cainele care ma astepta in fiecare vara sa vin acasa, si imi va parea rau mereu, mereu.
Nu poate nimeni sa iti dea sfaturi acum, pentru ca nu-i nimeni in locul tau. Daca poti, atat cat poti, nu pune raul in fata si spera! Uneori miracole se intampla!
io
sa jelim cu totii zic! asta ca sa fie in trend.
In rest, ca sa fiu eu trollu, sunt mai realist decat toti si iti spun asa: in teorie sunt doua variante, in realitate e doar una: in majoritatea cazurilor de acest gen, cainii mor. Asa ca singura solutie ar fi operatia cat mai rapida a cainelui si incercarea extirparii tumorii. e singura sansa a lui de supravietuire. ti-o spun din experienta.
simptomele avute la inceput aratau ca e ficatul de vina, insa s-a dovedit ca nu.
scuza-mi tonul, chiar nu mi-as dori sa trec prin asta again, dar sincer … OPERATIE si nu mai sta pe ganduri. e singura sansa – canichii traiesc 14-16 ani umani, deci inca e tinerel ca sa reziste eventualelor traume post operatorii.
Vulpitza
Of, inteleg prin ce treci. Am avut o problema asemanatoare cu pisicuta mea dar eu nu am vrut sa ascult. Am ales operatia si mai mult am chinuit-o. A facut complicatii si tot nu s-a rezolvat. Am ajuns tot la eutanasie si am mai chinuit-o si prin operatii, injectii si perfuzii. Mult curaj!
Andra
:(( ce trist… dar trebuie sa te bucuri de saptamana asta, pentru orice eventualitate. si sa speri la ce e mai bine pana la urma. din cate spuneai tu, e un catel foarte puternic
My Rain in November
Trebuie sa fii tare! Mult curaj, incredere si credinta pentru ca Dumnezeu o sa aiba grija de el si va scapa cu bine.
Te-mbratisez cu drag! Iar tu, imbratiseaza-l pe el cu si mai mare drag!
Jocul orb - Olivia
Curaj, Tomato, curaj si lui Ricky!
Ai grija de el ca intotdeauna ca sa se simta iubit si sa aiba puteri sa lupte!
lala
sper sa scape!!!am sa ma rog!!!cand am pierdut (a murit) prima catelusa am crezut ca imi pierd mintile, a murit in chinuri groaznice, saraca !! 🙁
acum am niste minunatii care m-au ajutat sa trec peste…..
va tin pumnii, curaj!!!!!
claudia
Îmi pare tare rău. Şi eu am pierdut un căţel tare drag mie. Tu mai ai o săptămână la dispoziţie ca să te bucuri de el. Al meu seara era vesel, iar dimineaţa l-am găsit mort. Trăieşte cu speranţa că operaţia va decurge bine, iar săptămâna viitoare o să ne dai o veste bună. Mult curaj şi încredere că totul va fi bine!
Rox
Stiu ca nu se poate sa nu te gandesti la ce e mai rau, dar ei sunt puternici, si el este inca destul de tanar ca sa se poata recupera dupa asta. Va tin pumnii.
bloodie
Știi că a fost mediatizat un caz cu un anume om al străzii, îmbrăcat sumar, care a renunțat la haina sa pentru a-i ține de cald unui câine maidanez? Eu iubesc animalele din tot sufletul și la fel cum m-am bucurat când am auzit de gestul acelui om și am văzut ce înseamnă dragostea adevărată pentru un animal, la fel mă bucur și când citesc ceea ce scrii tu despre patrupezii tăi, căci se vede de la o poștă cât de mult înseamnă pentru tine.
nina
Of, imi pare tare rau! Sper, din suflet, sa se faca bine.
Roșcata
Va tin pumnii… tot raul spre bine! >:D<.
Mirrored Smoke
tinem pumnii pt ricky, totul va fi ok, gandeste-te ca ai avut alaturi de el clipe minunate si orice s-ar intampla acele amintiri cu el le vei avea toata viata !! get strong girl, there’s many obstacles ahead !!
d
imi pare foarte rau, Tomatina. totusi sper sa se faca bine si de asemenea sper ca ai incredere TOTALA in doctorul care ii va face operatia. eu am schimbat vet-ul din cauza unor probleme. ii doresc multa sanatate catelului.
diana
Of, tin pumnii sa fie bine!
Tomata
Va multumesc tuturor pentru incurajari, telefoane si cuvintele frumoase. O sa va tin la curent cu starea sanatatii lui Ricky. Momentan e la fel de vioi si neastamparat ca de obicei, nu-l doare nimic, cel putin nu pare sa-l doara sau sa-l deranjeze ceva. Maine, joi, il duc la operatie. Daca doctorul reuseste sa extirpe tumoarea (partial sau total – Doamne ce bine ar fi), trebuie sa stea sub supraveghere 24 de ore, ceea ce inseamna ca vineri dimineata ma duc dupa el. O sa scriu vineri un update.
Va multumesc inca o data, din suflet, pentru toata grija voastra. >:D<
Ingrid
Tomata, ma gandesc din tot sufletul la tine si la Ricky. Si voi spune o rugaciune pentru el. E inca tanar, poate face fata. Ai incredere. Cu Dumnezeu inainte. Te imbratisez.
Diana-ribana
Eu sunt sigura ca o sa se faca bine dupa operatie….stai linistita ca si catelul simte ca il iubesti si se face bine:) ..imi pare rau sa aud ca esti trista!!
Pingback:
Pingback: