Diminetile unei alte vieti

Am mai spus pe blog în nenumărate rânduri că dimineţile sunt preferatele mele din toate momentele unei zilei. Sub orice formă s-ar prezenta ele: însorite, ceţoase, ploioase, toride, verzi, galbene sau gri. Chiar dacă pe parcursul zilei, vremea ajunge să mă enerveze, ba că plouă, ba că e prea cald, ba că e prea frig… dimineţile văzute din spatele geamurilor sunt superbe no matter what. Dimineţile înseamnă început, conţin în ele o grămadă de lucruri care aşteaptă să se întâmple, o grămadă de posibilităţi şi o grămadă de necunoscute.

Însă oricât aş adora eu dimineţile, nu prea mai ajung să mă bucur de ele. Pentru că ziua mea începe cu o oră înaite să-mi sune alarma. Şi nu numai în timpul săptămânii, chiar şi în weekend. Ora mea de trezit e în jur de 7 sau, cu indulgenţă, 8. Zilnic. Pentru că mama mea, odihnită, se trezeşte pe la 6 şi începe să facă ture prin casă. Şi, mai mult decât atât începe să deschidă dulapuri, să scârţâie patul, să facă nşpe mii de drumuri la baie, să aprindă becurile, să tragă apa etc. Şi cum dormitorul e lângă baie, vreau-nu vreau, mă trezesc. Apoi, în dimineţile în care reuşesc să dorm puţin mai mult, îmi plânge unul dintre câini la uşă, că vrea înautru. Alteori, cum a fost în weekendul ăsta, mă trezeşte câte o durere: sâmbătă a fost stomacul, duminică a fost capul. Deci, nu mai am nici o bucurie în a savura dimineţile. Însă, cu toate astea, în fiecare dimineaţă când trag draperiile în sufragerie şi deschid geamul… ador să mă uit îngrădină. Dimineaţa, culorile sunt atât de vii, aerul pare atât de curat, încât dacă nu aş fi în permanenţă conştientă de ce am în casă, mi-ar fi de ajuns să inspir de câteva ori acel aer şi acea frumuseţe a dimineţilor şi zilele mele ar începe minunat.

În weekendul ăsta am primit nişte veşti promiţătoare cu privire la internarea mamei mele într-un centru privat pentru bolnavii de Alzheimer şi mi-e plin sufletul de speranţă. Trăiesc pentru ziua în care vă voi putea povesti pe blog cum viaţa mea devine aşa cum îmi doresc.

Aceasta a fost o leapşă despre dimineţi de la Rontziki. Merge la Simone, Iulia, Oana S şi Ioana S.

25 Comments

  • Cami

    Si bunicul meu sufera de aceasta cumplita boala.Poti sa-mi dai detalii referitoare la centrul privat?

  • Maria

    Nu cred ca am prins toate discutiile pe tema asta si imi cer scuze daca ai scris altundeva despre asta, dar la DGAS ai incercat? Vad ca au 3 centre in Timis unde ar putea fi primita (bineinteles, in modul romanesc de a face lucrurile, dar nah, asta e tara in care traim…) Eu am lucrat acum cativa ani intr-un Centru de Ingrijire si Asistenta in Bucuresti, unde mai bine de jumatate dintre beneficiari aveau Alzheimer sau alte forme de dementa si erau supravegheati si ingrijiti OK, chiar nu semana cu povestile horror pe care le auzisem despre caminele de stat. Nu stiu care e situatia in Timis, poate nu e chiar asa roz, dar… daca nu ai facut-o deja, poate te poti interesa… as a back-up plan… 🙂
    http://www.dgaspctm.ro/articles.php?lng=ro&pg=490

    • Tomata

      multumesc mult de link. la ciacova voiam sa o duc pe mama mea, insa inca nu am certificat de handicap cu insotitor… o sa sun, acuma ca am toate datele. 🙂 merci inca o data.

  • dojo

    Vesti misto de tot. Iti tin pumnii. Chiar trebuie rezolvat cumva, mama ta are nevoie de ingrijire speciala iar tu ar trebui sa-ti poti savura diminetile din nou 😉

      • lattina

        Da, am lipsit, destul de mult; dar de pe blogosfera in general – motive intemeiate (sanatate… am in schimb acum MAI bogate cunostinte medicale si farmaceutice 😀 )
        Ok, sigur, am sa citesc in urma.
        Sincer insa, tare rau imi pare sa aud 🙁

      • vienela

        Abia acum citesc postarea asta si ma intristez mai tare pentru tine. Este foarte tanara mama ta pentru boala cumplita de care sufera. Cred ca am mai ratat si alte articole despre problemele cu care te confrunti. As vrea sa fiu alaturi de tine si de prietenele tale care te sustin, sa luptam impreuna(desi mare putere eu nu am, dar unde-s multi puterea creste).

        • Tomata

          esti o draguta. 🙂 iti multumesc pentru ca te gandesti la mine, dar acum sunt bine. 🙂 sper sa ramana asa lucrurile. >:D<

  • bloodie

    Eu urăsc diminețile. Niciodată nu simt că am dormit destul. Dacă mă trezesc odihnită, este clar că nu mai e de mult dimineață. 🙂

    În schimb după ora 9 seara, parcă învii… Atunci e perioada mea cea mai frumoasă și totodată atunci dau cel mai bun randament la orice aș face.

  • Iulia

    Multumesc frumos pentru leapsa! Tocmai am povestit si eu despre diminetile mele… care sunt tare frumoase. Si iti doresc din toata inima sa reusesti sa iti recapeti diminetile :).
    Intr-un centru privat, unde va beneficia de ingrijirea unui personal calificat, sunt sigura ca si pentru mama ta diminetile vor fi altfel. Mai frumoase.

  • delia

    si mie imi plac diminetile, eu sunt matinala din fire, ma trezesc la 7 fara motive (desi de multe ori imi doresc sa mai dorm macar o ora ); ador dimineata pt ca e momentul in care imi savurez cafeaua, in fata televizorului, relaxanduma cu un documentar bun, imi place pt ca ma simt si foarte fresh.

  • Simone

    WOW, nu imi vine sa cred! Iti multumesc din suflet, draga mea Tomata! O sa scriu maine, cel mai probabil… You made my day 🙂 Te imbratisez cu drag :*

  • tulip marble dining table

    The other day, while I was at work, my cousin stole my apple ipad and tested to see if it can survive a forty foot drop, just so she can be a youtube sensation. My apple ipad is now destroyed and she has 83 views. I know this is totally off topic but I had to share it with someone!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *