Libertatea în cuplu

Apropos de postul de ieri, îi citesc blogul Mirunei, pentru că mereu îmi spune poveşti, mereu mă face să gândesc şi să simt, iar uneori mă si provoacă. Cum a făcut cu postul acesta, despre libertatea din cuplu. Şi pentru că voiam să vorbesc despre cum se manifestă libertatea în viaţa mea, a fost impulsul necesar pentru a-mi da frâu liber la degeţele.

De multe ori, de când sunt în cea mai lungă relaţie din viaţa mea, s-a pus problema libertăţii. Staţi. Stop, că nu m-am exprimat cum trebuie. E prea ambiguu. Nu în ceea ce ne priveşte pe noi, ci discutând despre alte cupluri pe care le cunoaştem. Pentru că în relaţia cu Iubi, libertatea e la ea acasă. Cei care ne cunosc şi în realitate ştiu asta deja.

Pentru o Balanţă ce mă aflu, libertatea e cel mai de preţ lucru care poate exista. (Paradoxal, sunt un angajat destul de supus, dar nu despre asta e vorba.) Nu-mi place să mi se interzică sau să mi se impună chestii. Nu-mi place să mi se bage pe gât pasiuni proprii pentru că iese exact pe dos – devin imună şi nici nu mă interesează cine ce cântă, la ce serial te uiţi sau ce carte citeşti. Trebuie să am libertatea de a descoperi singură ce-mi place.

Momentan, viaţa mea e ca o cuşcă. Ca o colivie. Ca un ţarc din care nu pot ieşi nicicum şi de-asta sunt mai mereu tristă, distrusă şi deprimată. Îmi lipseşte libertatea mea iubită şi sufăr şi fizic şi psihic din cauza asta. Deci un alt fel de privare de libertate m-ar innebuni de-a dreptul.

Revenind la ideea libertăţii în cuplu şi cum se manifestă ea la noi. Păi în primul rând, fiecare face ce vrea, atâta timp cât nu-l deranjează pe celălalt. Adică:

– ce „are voie” Iubi să facă:
* să meargă singur la evenimente care pe mine nu mă pasionează
* să-şi urmeze pasiunile: înotul şi fotografia, fără a mă chinui pe mine cu ele
* să meargă singur la câte competiţii „vrea” muşchii lui, în Ungaria sau Serbia (atâta timp cât merge cu maşina lui, că stau ca pe jar când conduce altcineva).
* să îşi cumpere ce vrea, fără să mă întrebe – asta nu înseamnă că nu comentez când dă prea mulţi bani pe ceva, dar în definitiv sunt banii lui, aşa că după ce îi fac morală, uit de preţ
* şi, cea mai şocantă libertate dintre toate, e că poate să-şi facă oricând bagajele şi să plece, când viaţa mea devine prea insuportabilă pentru el. şi eu o să înţeleg, deşi mi s-ar frânge inima.

(prin “are” si “am voie” va rog sa intelegeti ca nu se pune problema de a cere permisiunea, dar nu stiu cum altfel sa spun ca suntem liberi sa facem ce vrem si ca nu ne ingradim pasiunile sau placerile, cum se intampla in alte cupluri)

– ce am eu „voie să fac”?
* ei, cam de toate. ;))
* la fel, pot ieşi oricât şi oricând cu prietenele mele, la suc, în club sau, pur si simplu, in parc
* îmi pot vedea de citit, stat pe net, uitat la seriale la care nu ne uităm împreună
* să-mi cumpăr haine sau pantofi pe gustul meu, chiar dacă ştiu că el strâmbă puţin din nas
* să mă tund şi să mă vopsesc cum îmi pică mie bine – nu prea-mi pică bine, că în cele mai multe cazuri fac cele mai proaste alegeri când vine vorba de părul meu. Am mentionat asta pentru ca stiu fete care nu se tund sau nu se imbraca cumva pentru ca iubitul nu le lasa.
* să mă întâlnesc cu un fost prieten, la o cafea, când vine în ţară o dată sau de două ori pe an.*

Cred că sunt mai multe, dar astea sunt cele mai importante.
Când stau să mă gândesc de ce relaţia asta durează deja de 4 ani şi mai bine de jumătate, îmi dau seama că cele mai importante ingrediente sunt libertatea şi comunicarea. Orice rahat şi orice lucru important e discutat până ajungem împreună la o concluzie.

* chiar şi întâlnirile întâmplătoare sau convorbirile telefonice cu alţi foşti prieteni. Nu mă feresc de el când vorbesc la telefon, nu îi răspund monosilabic dacă mă întreabă chestii, iar dacă e ceva care îl deranjează nu încheiem discuţia până nu s-a lămurit.

Cam aşa stau lucrurile cu libertatea în cuplul din care fac parte. La voi cum stă treaba?

41 Comments

  • Bogdana

    Pai si atunci, cand va mai ramane timp de petrecut impreuna? Te intreb pentru ca cel putin in relatia mea, incercam sa facem totul impreuna. Recunosc, sunt extrem de putine lucrurile unde avem gusturi diferite. Si oricum avem atat de putin timp numai pt noi doi incat nu stim cum sa facem sa il maximizam la…. Maxim :).

    Altfel, libertatea in cuplu este cuadevarat libertate atunci cand nici nu iti pui problema existentei ei

    • Tomata

      Pai astea nu se intampla in fiecare zi. Eu n-am mai iesit cu fetele cred ca de exact o luna si pana atunci sa tot fi trecut vreo altele 2. 🙂 Iar el merge pe la concerte sau chestii care pe mine nu ma intereseaza cam de vreo 2-3 ori pe an. La seriale ma uit doar duminica, atunci cand ma “infrumusetez” si el se uita la ale lui in dormitor… Petrecem mult timp impreuna. 🙂

  • Oana

    Total de acord cu tine :).
    Si la noi exista aceiasi libertate, cred ca ne-am sufoca reciproc daca am fi non stop impreuna doar noi, mai e nevoie de o iesire cu fetele (eu) sau de una cu baietii (el) si de alte activitati care sa ne ofere individualitate. Paradoxal, incercam sa petrecem cat mai mult timp de calitate impreuna, pentru ca nu locuim impreuna si nu ne vedem chiar non stop.
    Si pe langa incredere, respect si comunicare, cred ca partenerul trebuie sa fie foarte… supportive (nu imi vine acuma cuvantul :D) si cel mai bun prieten (cate asteptari au femeile, nu-i asa? si lista nu e gata…).

  • anatati

    Oho 🙂 La noi lucrurile ar funcţiona şi mai simplu dacă nu am avea un copil. Pentru că acum nu mai suntem liberi niciunul. Dar, în linii mari: poate să meargă la pescuit de câte ori pofteşte (deşi uneori mă-nfoi dacă pleacă un weekend întreg), poate să iasă la o bere cu băieţii oricât pofteşte, da’ nu-mi place să fie plecat până târziu în noapte (şi nici nu prea are cum că dacă-l las eu nu-l lasă oricum fiu-su). Eu aş putea face orice vreau dacă aş vrea să fac ceva, dar întrucât majoritatea prietenelor au obligaţii din astea mămiceşti şi nu au cu cine lăsa copiii, nu prea am unde ieşi. De exemplu acum îmi doresc să mă duc la teatru la Dineu cu proşti. E cândva în februarie, trebuie să mă duc să verific. Şi n-am cu cine. Cu soţul nu pot că nu am eu cu cine lăsa copilul, cu prietene n-am cu cine că n-au ele cu cine lăsa copilul (că n-au soţi atât de binevoitori:D)
    Pentru noi fericirea maximă e când vine mama sau când ducem copilul la mama. Atunci, hălăduim în deplină libertate.

  • cristina kitty

    De cand ne-am mutat impreuna, eu cu al meu “Iubi” avem altfel de libertati si indatoriri. Daca inainte eram nedespartiti, ieseam impreuna peste tot, nu ne deslipeam unul de altul…acum el are voie sa iasa singur cu baietii daca eu nu am chef sau sunt obosita, poate sa plece la Buzau singur…aaaa, si nu mai stiu ce mai are voie. Eu in schimb pot sa ies cu colegii la o bere/ un suc, pot sa dorm in weekend toata ziua, pot sa sa ma duc la mami oricand vreau eu si sa raman peste noapte la ea…si in rest ce ne mai trece prin cap noua. Nu prea avem restrictii, sau poate ca nu am dat eu prea multa importanta la asta. Are sens oare ce am debitat pana acum ? 🙂

  • Monica

    La fel ca Bogdana si Bia cred si eu ca libertatea ar trebui sa existe firesc intr-o relatie. Cei care impun sau accepta bariere de natura sa limiteze acest drept sunt cei ciudati, despre care am putea aminti in treacat. Relatiile “normale” exista in mod firesc.

  • Carmen

    cat adevar, eu tin tare mult la libertatea asta.
    n-am sa pot intelege niciodata intrebatul dar cu cine mergi si unde si cat stai si ce si cum la modul cel mai insistent. iara n-am sa pot intelege bagatul in telefonul omului.
    libertatea asta e tare importanta, eu zic ca vine din respect si incredere. te temi sa o ai sau sa o acorzi? not good, o pseudo ingradire iti poate oferi siguranta doar in capul tau.
    frumos faceti, nimic nu-i mai misto decat sa ti se faca dor de acela dupa neste cantitati de libertate.

    • Tomata

      Io n-am treaba daca ma intreaba unde merg si cu cine si cat stau, oricum ii spun, pentru ca n-am secrete fata de el. Problema e ca in ultimul timp nu mai prea ma duc nicaieri.
      iar in telefon nu ma uit si nu se uita pentru ca nu ne ascundem cand vorbim cu cineva sa avem macar motive sa fim suspiciosi.

  • scorpio

    pai cam ce ai scris tu la tine,aplicam eu la mine..
    iar la el,cam tot asa plus libertatea de a mai fi si cu altcineva daca vrea si apoi sa vina acasica.
    asa ca i-am redat toata libertatea necesara,de-a binelea :))

  • lala

    si la mine si puiutul meu libertatea e la ea acasa!si respectul la fel (asta ca o paranteza) 🙂
    libertatea e ceva firesc, zic eu!

  • tot oana

    lucrurile despre care scrii tu mi se pare normale si pentru mine e normal sa fie asa
    apoi uneori vorbim despre relatiile pe care le au unii din prietenii nostri care nu fac nimic unul fara celalt sau unul fara voia celuilat si tot timpul m-am cum poti sta intr-o relatie de genul asta…

  • cristina kitty

    Imi aduc aminte ca prin liceu citeam tot felu de reviste pentru adolescenti, gen Liceeni.. si acolo gaseam o gramada de sfaturi legate de cum sa te porti intr – o relatie. Le-am aplicat prietenului meu de atunci si credeam ca o sa fim o viata impreuna. Dupa un an mi-am dat seama ca nu il iubesc, si de asemenea ca dragostea nu vine la pachet cu un set de legi, sau sfaturi universal valabile, depinde de cei doi si de nevoile si trairile respectivilor. Si ca sfaturile din reviste sunt “orientative” 🙂 . Cand l-am cunoscut pe iubitul meu actual (cu care sunt de 8 ani) am lasat sa vina totul de la sine si am incercat sa fiu eu- naturala, cu defecte si calitati, si i-am cerut si lui acelasi lucru….. plus sa ma respecte (si eu pe el -normal), sa ma iubeasca, sa ma alinte, sa ma imbratiseze non stop, sa ma ia in brate cand mi-e frica, sa imi faca toate poftele, sa… Glumesc desigur :))))

  • Madalush

    Mda.. toate bune si frumoase cu libertatile astea, dar si el trebuie sa aiba de ajuns de mult bun simt incat sa nu isi ia libertatile care m-ar face pe mine sa sufar s-au care m-ar deranja, si apoi sa imi vina si sa-mi zica contrariat “doar nu imi ingradesti tu nu stiu ce libertate!”

  • cristishady

    nu îi răspund monosilabic dacă mă întreabă chestii, iar dacă e ceva care îl deranjează nu încheiem discuţia până nu s-a lămurit.
    Cred ca in asta sta o cheie importanta in orice relatie care se vrea frumoasa.

  • cristishady

    A, da.. Si intr-o relatie uneori trebuie sa lasam si de la noi cand stim ca deranjam cu ceva, nu spun sa stam drepti la comanda, insa sa stim cand sa renuntam la unele obiceiuri pt ca ar face partenerul fericit este un lucru care face o relatie mai puternica..

  • Keke Margeluta

    ‘Ce am eu voie sa fac? Ei, cam de toate.” Ce m-ai amuzat la faza asta! Asa zic si eu! 😛 :))) La faza cu parul la noi e asa: Alui Meu Ca Bradul ii plac cu parul cat mai lung si ma roaga mereu sa nu ma tund. Nici eu nu vreau sa-mi tai parul, caci si eu ma plac cu el lung, dar ca sa-l impung ( ce drag imi e!! 😛 ) il amenint mereu ca va avea o surpiza de proportii cand vine acasa. Bineinteles ca niciodata nu se intampla asta! 😀 Deh, femeile astea!

  • Lolika

    noi am plecat amandoi cu ideea sa avem libertate sa petrecem timp si singuri, sa avem planuri separate. dar pentru ca ne plac aceleasi lucruri face aproape tot impreuna 🙂 si stiu ca nu e bine…iar eu mai ales devin destul de addicted..uit ce faceam inainte cand eram singura, imi abandonez prietenii ceea ce urat, urat..so cand ma mobilizez am voie sa fac orice, sa merg oriunde, iar el la fel,.deseori incurajat de mine, eu fiind cea cu idei mai multe 😀 dar cu o singura conditie..sa nu ma uite cu orele,sa treaca ziua si sa nu dea nici un semn, pentru ca atunci acolo il las si pun bot.scurt :))

  • Crin

    subscriu la ce ai spus. Foarte bun postul. Sunt chiar si Balanta si am o relatie fix de 4 ani si jumatate, cu toate principiile de mai sus, si merge pe roate. In mai e nunta. Se poate, fetele, just talk about it. 🙂

  • Bianca

    Comunicarea e buna insa ce te faci cand tu explici si el e incapatanat si nu vrea sa priceapa si sa schimbe nimic? Din vorbe e simplu sa dai reteta fericiri in doi…insa practica ne omoara… gElozia distruge multe iubiri…sa nu uitam de ea…….

      • Andra

        Dupa ce’am citit astea…ma simt bizar :)) Ce’i drept, n’am o relatie de mult timp (un an) insa la noi lucrurile stau mai altfel..
        – cand iesim in oras cu fetele/ baietii, ne anuntam dinainte planurile.
        – eu am si amici baieti, pe care majoritatea ii cunoaste, si cand ies cu “gasca” nu se opune, insa el pentru ca iese de obicei doar cu 2 prieteni, pai doar intre baieti sa fie..
        – cand plecam in tara natala..sms beep telefon zilnic
        – nu ii place daca exagerez cu cocktailurile 😀
        – nu ii place sa mearga in club, asa ca il conving foarte greu sa ma lase pe mine cu amicii
        – nu prea iese cu prietenii mei, iesirile sunt cam asa : eu cu ai mei, el cu ai lui, si noi doi. Sa mentionez ca nu e roman ( 2% notiuni de lb romana tot de la mine invatate:d) ci Kosovar si totodata Musulman (desi locuim amandoi in Belgia, el de 17 ani, eu de 5) ? :d

        Fiind o persoana mai posesiva din fire ( vina zodiacului:d Taur) imi convin aproape toate “limitele” 🙂
        Eu zic sa ne multumim fiecare cu libertatea de cuplu pe care o avem… 😉

  • mihai

    ma gandesc ca orice relatie mai de lunga durata trebuie sa mearga dupa un guideline dominat de intelegere si comunicare. Asa ca in mare parte si la mine e ca la tine, eu am voie la niste chestii si ea la fel… din cand in cand mai renegociem si cam asta e 😀

  • Antonnia .

    Vai, fata, ce te invidiez. 🙁 Apai, zau, ce sa mai vrei de la o relatie? Daca e si romantic si se poarta super dulceag cu tine, chiar ca n-ai ce sa mai zici. 🙁
    Am trait si eu asa ceva.
    Frumos.
    La multi ani impreuna! :-*

  • Devoratoarea de muzica

    Cand ai scris articolul asta pentru noi era prea devreme,acum dupa 53 de zile si o ora 😀 pot sa vorbesc si eu despre libertati.Uite cam asa:

    -are voie fara sa pastreze legatura cu fostele,cu prietenii de pe net,cu colegii fara sa fac un caz ca iese la o poveste cu ei.
    -Libertatea se aplica si la mine.
    -are voie sa iasa in oras doar cu baietii si sa stea cat vrea,doar sa ma ajunge cand ajunge acasa ca sa dorm linistita.
    -Si asta se aplica si la mine.
    -are voie sa fumeze,am intalnit cazuri bizare in care ea ii interzicea.
    -Eu si daca as avea nu as fuma.
    -are voie sa fie cinic cu mine daca situatia cere.
    -eu sunt si fara voie. 😀
    -are voie sa se uite la ce filme vrea,sa asculte ce muzica-i place (desi,aici subtil il influentez 🙂 )
    -Asemenea si in cazul meu.
    -are voie sa plece la tara fara mine.
    -am voie fara el.
    -daca nu va mai merge ne-o vom spune in fata.avem voie.

    Singura interdictie la care inca lucram din greu e ca NU am voie,dar sub nicio forma sa ma tund.Daca amenint ca ma ating de parul meu e Jale,Jale Mare.

  • Negândiciul

    Da, foarte frumos. Şi comentariile la fel.

    Sugestie: Ar putea fi un experiment relevant pentru orice cuplu (în devenire?) renunţarea la “banii mei” şi “banii lui”. Negocierea plafoanelor pentru banii de buzunar, pentru gadgeturi, etc. din banii comuni e o adevărată provocare!!! Un adevărat test de supravieţuire pentru relaţie… Dar mi se pare o fază de evoluţie normală şi obligatorie.

    “şi, cea mai şocantă libertate dintre toate, e că poate să-şi facă oricând bagajele şi să plece” – De ce şocantă? Oare nu orice om din lumea asta e liber să-şi facă oricând bagajele şi să plece de oriunde s-ar afla? Iar ceilalţi pot cel mult să-şi dea cu părerea… Mă rog, apropape orice om… cu excepţia celor behind bars…

  • mady

    AVETI DREPTATE FETELOR . DAR LIBERTATEA ………..FOARTE GREU CAND NU AI CU CINE …SA TE INTELEGI …MAI BINE SINGUR .SI AI LIBERTATEA PE CARE O MERITI .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *