Libertatea în cuplu

Posted by On 08.02.2011 41 Comments

Apropos de postul de ieri, îi citesc blogul Mirunei, pentru că mereu îmi spune poveşti, mereu mă face să gândesc şi să simt, iar uneori mă si provoacă. Cum a făcut cu postul acesta, despre libertatea din cuplu. Şi pentru că voiam să vorbesc despre cum se manifestă libertatea în viaţa mea, a fost impulsul necesar pentru a-mi da frâu liber la degeţele.

De multe ori, de când sunt în cea mai lungă relaţie din viaţa mea, s-a pus problema libertăţii. Staţi. Stop, că nu m-am exprimat cum trebuie. E prea ambiguu. Nu în ceea ce ne priveşte pe noi, ci discutând despre alte cupluri pe care le cunoaştem. Pentru că în relaţia cu Iubi, libertatea e la ea acasă. Cei care ne cunosc şi în realitate ştiu asta deja.

Pentru o Balanţă ce mă aflu, libertatea e cel mai de preţ lucru care poate exista. (Paradoxal, sunt un angajat destul de supus, dar nu despre asta e vorba.) Nu-mi place să mi se interzică sau să mi se impună chestii. Nu-mi place să mi se bage pe gât pasiuni proprii pentru că iese exact pe dos – devin imună şi nici nu mă interesează cine ce cântă, la ce serial te uiţi sau ce carte citeşti. Trebuie să am libertatea de a descoperi singură ce-mi place.

Momentan, viaţa mea e ca o cuşcă. Ca o colivie. Ca un ţarc din care nu pot ieşi nicicum şi de-asta sunt mai mereu tristă, distrusă şi deprimată. Îmi lipseşte libertatea mea iubită şi sufăr şi fizic şi psihic din cauza asta. Deci un alt fel de privare de libertate m-ar innebuni de-a dreptul.

Revenind la ideea libertăţii în cuplu şi cum se manifestă ea la noi. Păi în primul rând, fiecare face ce vrea, atâta timp cât nu-l deranjează pe celălalt. Adică:

– ce „are voie” Iubi să facă:
* să meargă singur la evenimente care pe mine nu mă pasionează
* să-şi urmeze pasiunile: înotul şi fotografia, fără a mă chinui pe mine cu ele
* să meargă singur la câte competiţii „vrea” muşchii lui, în Ungaria sau Serbia (atâta timp cât merge cu maşina lui, că stau ca pe jar când conduce altcineva).
* să îşi cumpere ce vrea, fără să mă întrebe – asta nu înseamnă că nu comentez când dă prea mulţi bani pe ceva, dar în definitiv sunt banii lui, aşa că după ce îi fac morală, uit de preţ
* şi, cea mai şocantă libertate dintre toate, e că poate să-şi facă oricând bagajele şi să plece, când viaţa mea devine prea insuportabilă pentru el. şi eu o să înţeleg, deşi mi s-ar frânge inima.

(prin “are” si “am voie” va rog sa intelegeti ca nu se pune problema de a cere permisiunea, dar nu stiu cum altfel sa spun ca suntem liberi sa facem ce vrem si ca nu ne ingradim pasiunile sau placerile, cum se intampla in alte cupluri)

– ce am eu „voie să fac”?
* ei, cam de toate. ;))
* la fel, pot ieşi oricât şi oricând cu prietenele mele, la suc, în club sau, pur si simplu, in parc
* îmi pot vedea de citit, stat pe net, uitat la seriale la care nu ne uităm împreună
* să-mi cumpăr haine sau pantofi pe gustul meu, chiar dacă ştiu că el strâmbă puţin din nas
* să mă tund şi să mă vopsesc cum îmi pică mie bine – nu prea-mi pică bine, că în cele mai multe cazuri fac cele mai proaste alegeri când vine vorba de părul meu. Am mentionat asta pentru ca stiu fete care nu se tund sau nu se imbraca cumva pentru ca iubitul nu le lasa.
* să mă întâlnesc cu un fost prieten, la o cafea, când vine în ţară o dată sau de două ori pe an.*

Cred că sunt mai multe, dar astea sunt cele mai importante.
Când stau să mă gândesc de ce relaţia asta durează deja de 4 ani şi mai bine de jumătate, îmi dau seama că cele mai importante ingrediente sunt libertatea şi comunicarea. Orice rahat şi orice lucru important e discutat până ajungem împreună la o concluzie.

* chiar şi întâlnirile întâmplătoare sau convorbirile telefonice cu alţi foşti prieteni. Nu mă feresc de el când vorbesc la telefon, nu îi răspund monosilabic dacă mă întreabă chestii, iar dacă e ceva care îl deranjează nu încheiem discuţia până nu s-a lămurit.

Cam aşa stau lucrurile cu libertatea în cuplul din care fac parte. La voi cum stă treaba?

Articole asemănatoare

TOPICS