Ce simţi când un fost/o fostă se căsătoreşte?
(pentru a nu scrie postul ăsta la ambele genuri, o să mă refer la genul masculin, dar întrebarea este valabilă şi la feminin)
Dacă nu e cel mai recent dintre foşti, s-ar putea să te doară în cot. Dacă ai o relaţie stabilă, solidă şi de lungă durată*, s-ar putea să nu te intereseze şi nici să nu-ţi pese. Ce s-a întâmplat în trecut, acolo rămâne, nu mai simţi nimic pentru el, nu te mai priveşte viaţa lui.
DAR
Ce te faci dacă la aflarea veştii că îşi pune pirostriile, îţi rămâne un gust amar şi dintr-o dată ziua îţi e stricată? Chiar dacă ai o relaţie de lungă durată, chiar dacă tipul a fost iubitul tău din clasa a IX-a până într-a XI-a şi tu te îndrepţi acum vertiginos spre 30 de ani, chiar dacă poţi jura pe Biblie, pe Tora şi pe Coran că nu mai simţi nimic pentru el. Care ar fi motivul pentru care te-ar deranja asta?
Am stat să mă gândesc dacă pe mine m-ar deranja nunta vreunui fost. Dintre cei 6, cu 2 încă păstrez legătura, cu 3 vorbesc sporadic, doar când ne întâlnim întâmplator şi cu unul nu mai vorbesc deloc şi nu mai ştiu nimic despre el. Pentru cei doi cu care vorbesc des m-aş bucura sincer, pe doi dintre cei rari nu îi văd nicicum cu verighetă pe deget, iar de celălalt nu mă intereseaza. Pe ultimul nici nu-l mai amintesc că n-are rost. Deci, eu nu pot răspunde la întrebarea asta. Da’ mi-a venit să vă întreb pentru că recent am întâlnit situaţia asta şi da, se poate să te deranjeze vestea nunţii unui fost, chiar dacă ai o relaţie de ceva vreme, chiar dacă v-aţi despărţit de vreo 3 ani, chiar dacă nu mai simţi nimic pentru el.
De ce?
—————————————————————
* deşi ai o relaţie stabilă, nu eşti căsătorită. Am senzaţia ca lucrurile nu mai stau aşa odată ce tu ai făcut pasul cel mare.
Sa stii ca si ca si eu ma gandeam ca tine la un moment dat.
Dar intr-o zi am dat nas in nas intr-o cafenea cu un fost iubit, imbracat la costum cu tot tacamul si l-am intreat ce face si mi-a raspuns: “la nunta”. Eu eram in trecere, iar dupa 10 minute m-am intors in cafenea pentru ca uitasem ceva si atunci mi-am dat seama ca e de fapt “la nunta lui”. Am ramas socata, sa il vad asa cu “mireasa lui” de mana..nu pot sa spun ca mi-a stricat ziua, dar nici indiferent nu mi-a fost cu toate ca relatia mea cu el nu a contat la momentul respectiv(sau cel putin asa credeam) 🙂
Daca stau sa ma gandesc exista o singura persoana despre care daca nu as vrea sa aflu ca se casatoreste..as fii deprimata rau cateva zile..:)
m, daca e primul amor.. cred ca mai degraba iti amintesti. jumatate cu drag, jumatate cu nostalgie 🙂 ei, pana la urma eu i-am dorit sa fie fericit, what we had nu poate fi sters. probabil va simti la fel cand ma marit, which is any day now
daca esti singura.. i guess you start wondering, why am I alone? gresesc undeva?
mai mult e o premiza de analiza decat suferinta, poate de ceva indoieli si vina?
Daca a fost o relatie flu-flu, de care nu prea ti-a pasat si de care te-ai vindecat in mai putin de-o saptamana, nu prea te deranjeaza si ii mormai printre dinti ca ii doresti fericire. Sau poate chiar i-o doresti.
DAR
Daca relatia a fost profunda, irepetabila si incarcata de sentimente, atunci e altceva. Simti tradare. Simti ca esti o persoana foarte rea pentru ca nu reusesti sa te obligi sa te bucuri pentru el. Te intrebi in mod sinucigas “ce-ar fi fost daca in locul ei as fi fost eu” – zic in mod sinucigas pentru ca acest tip de intrebari nu aduce niciodata, nimic bun. Si, na, pana la urma te obisnuiesti cu ideea, mai ales daca te fortezi sa ascunzi informatia undeva in subconstient. 😀
Daca v-ati iubit, n-are cum sa nu te doara. Sa nu simti un zgarci in inima sau sa nu te ia cu rau la stomac. Cateodata, cand dau intamplator peste vreo poza de-a fostului, desi stiu ca e singur, mi se face instantaneu rau, ca si cum vederea pozei e cel mai nociv lucru pt mine; nu vreau sa concep cum ar fi sa-l vad asa, just like that, cu mireasa lui de mana.
hmm..cred ca e ideea de o mica, mica frustrare si o semi-competitie intrafeminina. iti apar in cap intrebari de genu “el mi-a dat mie papucii. da’ de ce mi i’a dat? acum e cu alta si se si casatoreste cu ea. eu nu eram destul de buna si nu l’am facut fericit, incat nu m’a cerut in casatorie???”, ceea ce iti alimenteaza sentimentul de inferioritate. am fost pusa intr’o situatie similara si cel mai bine in astfel de situatii este sa nu te gandesti si sa iti spui ca intre voi totul s-a terminat de mult si ca numai are niciun rost sa privesti in spate. ce a fost, a fost. doua vieti diferite. 🙂
Un raspuns brutal de sincer e asta: din orgoliu.
Daca a trecut mult timp si nu-ti mai pasa [vorbesc in general, nu ma refer la tine] pentru ca ai o relatie in care esti fericita, iar trecutul e trecut, singurul motiv pentru care doare gandul ca el a facut pasul “cel mare” e orgoliul tau ranit.
Te gandesti ca tu n-ai insemnat suficient pentru el, incat sa te aleaga pe tine. (Chiar daca nici nu-ti doreai sa zici “da”). Si aici stai rau cu self esteem-ul. Iar daca stiai ca nu e genul sa se aseze la casa lui, doare si mai tare pentru ca te gandesti ca femeia aia trebuie sa fie extraordinara ca sa fi reusit asta. Iar tu, evident, nu esti. Si iar doare orgoliul.
Ca sa nu mai lungesc comentariul, tot ce doare, in situatia exemplificata de tine se reduce la parerea ta despre propria persoana.
Simti ca n-a fost pentru tine, oricat de mult v-ati iubit odata.
In cazul in care nu mai vorbim de sentimente care ii leaga, cred ca este vorba de o forma de orgoliu. Deci nu in sensul pur si absolut, ci cel in care incepe sa se faca un fel de comparatie(cu toate ca nu vrea sa fie in locul ei – de ce n-a vrut el?). Sau … poate-i redeschide rani. Uneori, ca sa trecem peste despartiri, ingropam undeva in suflet un cufar care contine toate emotiile si gandurile legate de persoana respectiva, si in momentul in care il vedem e ca si cum am deschide cutia Pandorei. E vorba de probleme nerezolvate – si aici nu ma refer la cele exterioare si evidente, ci la cauzele fundamentale pentru care relatia nu a mers, si care nerezolvate vor continua sa sedimenteze in suflet pentru tot restul vietii, ingorate si uitate.
Deasemenea, casatoria este un fel de punct final – din momentul respectiv el inceteaza sa existe ca fost prieten, si are o viata total separata si probabil de neinteles pentru ea (daca nu este casatorita, dupa cum ai mentionat). Nu se mai poate gandi la el in acelasi mod, sau chiar nu se mai poate gandi deloc la el – pentru motivul scris putin mai sus.
Nu stiu daca ceea ce am scris are sens, pentru ca am incercat sa concentrez multe idei in cateva fraze… Insa ceea ce vreau sa spun este ca, in ciuda faptului ca este o reactie des intalnita, nu o consider normala pentru ca inseamna ca nu s-au dat raspunsuri. Nu cred ca e vorba de sentimente (decat poate melancolie), ci de intrebari.
De vreo două săptămâni s-a căsătorit un mare fost. Nu m-a interesat, am aflat cu totul întâmplător, dar dacă tot puteam primi detalii picante despre ea, le-am ascultat. M-am amuzat, I moved on. Inima mea a fost mai deranjată de o țigară sau de o bucată de carne grasă decât de vestea că fostul s-a însurat. I am over him, clar. 😀
Nu am o experienta amoroasa vasta,sunt adepta relatiilor lungi si uite ca la 27 de ani ma laud doar cu al doilea iubit.Cu primul am ramas in relatii bune dupa un eveniment neplacut in care m-a sustinut dezinteresat.Acum vorbim mai mult prim email,e departe de Romanica,dar il simt al naibii de aproape si atat de cald.Daca ar fi sa jur as putea sa o fac oricand caci de sentimnte nu poate incape vorba.Am descoperit ca putem fi buni prieteni si confidenti de incredere la 12 ani de cand ne stim.Iubirea s-a nascut in liceu si a trecut in primul an de facultate.
M-a anuntat recent ca are o relatie stabila si ca urmeaza sa aiba un baietel,ceea ce-am simtit a fost o reala bucurie,neumbrita de invidii,ori pareri de rau.Mi-am dat seana ca il iubesc si e important pt mine chiar daca a trecut intr-un alt registru.
Ah, mi s-a intamplat recent sa ma caute un fost sa-mi dea vestea. Sincer, nu m-a deranjat ca se casatoreste. Cat am fost impreuna eu am fost cea care a fost mereu opusa ideii de casatorie (si inca sunt). Deci nu mi-as fi dorit in veci sa fiu eu cea cu care se casatoreste. Dar am ramas putin blocata pentru ca nu intelegeam ce dracu’ i-a tunat sa ma caute sa-mi spuna. Eu am viata mea, el pe-a lui, nu consider ca ar avea nevoie de permisiunea mea. In fine, am ridicat din umeri, m-am scarpinat in cap si m-am gandit ca intr-o asemenea situatie se zice “felicitari!”
nu cred ca simti ceva daca despartirea a fost acum 3 ani. dupa trei ani daca inca mai simti ar trebui sa iti pui intrebari despre ce se intampla cu tine de fapt.
Idiferent ce ai spune, siti chiar si tu ca nu esti sincer. Aproape ca se inchide o lume, o lume care a contat pentru tine, la un moment dat. Daca spui ca nu iti pasa, inseamna ca toatat viata ai fost un ignorant.
Ciudat ar fi sa nu simti nimic! Fostul sau fosta nu este un monstru cu 7 capete, ci un prieten, unul foarte bun ar trebui. Daca am ales sa stau cu un om 2 sau 3 ani pe acelasi loc, si apoi s-a produs despartirea, intr-adevar, dupa alti 2 sau 3 de stat separat, prezenta lui nu mai vine cu fluturi, dar vine cu un sentiment bland si linistitor.
Eu raman loiala prieteniei, pe ce “se cuvine” se intampla sa nu dau nici acei amarati de doi banuti.
Te roade ceva. Nu are cum sa nu te roada ceva. O sa fac o comparatie ciudata, dar e fix ca in cazul mortii cuiva. Iti revin tot timpul in minte, imagini cu tine si cu decedatu’.
Da, un fost insurat e un fost mort. Nu-ti permiti sa-l mai suni si sa-l chemi la cafea (“ca sa discutati despre intamplarile prietenilor vostri comuni”), nu se mai incheie in pat noptile in care va intalniti (“din intamplare”) la o petrecere. E al cuiva, deci moare.:))
Nu stiu decat despre unul ca urmeaza sa se casatoreasca si…ma bucur pentru el, oricum stiu ca eu nu as fi facut pasul asta cu el, deci cu atat mai bine daca a gasit persoana potrivita
In rest nu stiu, probabil ca sentimentul e acelas pentru ceilalti de care nu stiu. sa fie fericiti
apoi e adevarat si ca nu plang dupa nicunul din ei si sunt fericita langa cine sunt deci poate si asta conteaza
da… m-ar deranja, dac-as mai nutri vreun sentiment pentru respectiva persoana.
dac-as fi departe, eventual si cu cineva, blah, faca ce-o vrea.
Daca relatia este INTR-ADEVAR INCHEIATA (SI dpdv psihic si sentimental, nu doar social), explicatia nu poate fi decat cea a Monicai – orgoliul (insotit de o doza exagerat de mare de lipsa de altruism – fara ca asta sa insemne (neaparat) egoism) – SAU o maladiva sensibilitate exacerbata,.
In CE registru anume se incadreaza sentimentele concret resimtite in mod normal de catre fiecare la aflarea unei asemenea vesti – asta depinde de mai multi factori. Intre acestia, nu cei de pe urma sunt genul de personalitate al persoanei care primeste vestea (de la egoista la altruista si de la rece, cerebrala si rationala la sentimentala sau la infierbantata si pasionala), si situatia concreta in care se gaseste aceasta (din multe pdv: sentimental, marital, social, etc), educatia (si/sau auto-educatia) sentimentala si psihologica de care aceasta a avut parte, modul concret in care s-a produs despartirea, timpul scurs de atunci si sirul de evenimente si evolutii personale prin care persoana a trecut de atunci, modul in care a evoluat (sau nu) (in realitate sau doar in mintea si in imaginatia persoanei) relatia (in principiu doar in ALTA acceptiune a cuvantului) cu cel despre care afla vestea, etc.
Si mai poate fi vorba SI doar de socul psihic produs la aflarea unei vesti despre o modificare majora in viata cuiva pe care il simtim apropiat, fara ca neaparat tipul de sentimente pe care le nutrim fata de acea persoana sa (mai) implice o nuanta de tip sexual.
Insa cea mai probabila (si pertinenta) explicatie pt existenta unei asemenea reactii INTERIOARE (INDIFERENT de modul de manifestare si/sau de exprimare – sau nu – a acesteia catre exteriorul propriei persoane) e reprezentat de cazul in care DE FAPT, in profunzime, sentimentele persoanei care afla vestea (fata de cel despre care o afla) sunt ALTELE decat cele pe care aceasta credea ca le nutreste – indiferent daca persoana fusese convinsa de lipsa/modificarea vechilor sentimente, mintindu-se singura, sau daca fata de sine recunoscuse existenta acelui tip de sentimente, mintindu-i astfel doar pe ceilalti.
Daca lucrurile stau RADICAL diferit (nu numai prin nuante si intensitati) in cazul unei relatii ne-maritale stabile fata de cazul relatiei de tip marital este cazul ca (in ORICARE din cele doua situatii s-ar gasi) persoana in cauza sa faca o pauza si – singura doar cu sine (sau in prezenta cuiva priceput si neutru dpdv al relatiei) – sa-si faca o profunda auto-analiza si scrutare a propriilor sale ganduri si sentimente, fiindca CEVA nu e “coser”: in mod normal, iscalirea unei hartii ar trebui sa nu modifice in CHIAR atat de mare masura modul de a gandi, de a simti si/sau de a reactiona al cuiva, nu este ca un eveniment care sa conduca la o adevarata revolutie interna – cum ar putea fi (spre ex) maturizarea sexuala, primul contact sexual (“primul” in general, sau doar primul “reusit” si incheiat cu un adevarat orgasm), sau intrarea in menopauza/andropauza – sau (pt o femeie) nasterea unui copil – cu toate modificarile hormonal-endocrine pe care aceste adevarate evenimente personale le induc in organism, prin aceasta schimbandu-ne personalitatea.
Sper ca macar de ACEASTA data comentariul sa apara – in repetate randuri cate un comentariu (mai amplu sau mai “modest”) “s-a pierdut”.
Pe mine m-ar “deranja” in ideea ca as fi putut eu fi la acea nunta… ca si mire 🙂
Eu am aflat de căsătoria unui fost și nu a fost chiar cea mai fericită zi din viața mea. Nu știu de ce, că nu mai aveam nimic de împărțit. Poate pentru că aflând asta chiar că nu se mai poate împărți nimic :))
nu m-ar interesa.nu sunt genul care sa mai tin legatura cu fostii.
Daca iti pare rau ori esti egoist, ori mai ai niste regrete, niste rani nevindecate.
Eu unul sper sa nu trec niciodata prin asa ceva :D. Adica cea pe care o iubesc sa se marite cu altul, pentru ca sa fie cu altul am trait..si nu a fost tocmai cel mai placut sentiment.
In rest, nu am treaba cu relatiile actuale ale fostelor. Una chiar trebuia sa se marite primavara asta, si n-am simtit nici un regret.
hmm good question.
Nu m-am gandit la asta pana sa citesc postul tau. Eu nu vreau sa ma gandesc ce reactie mi-ar provoca o veste ca asta. Ma sperie gandul ca as putea suferii sau ca mi-ar fi cu totul indiferent. As vrea sa-mi smulga un zambet, doar atat. In rest, nici o reactie
Uff….inteleg ca inca te intereseaza in mod personal(sau poate nu) daca ai publicat “barfa”asta….Am avut o relatie de 2ani,acum vreo 3ani de zile,a fost una dintre cele mai importante persoane din viata mea,ne-am despartit din pricina originei(complicat),a fost mai bine pentru viitor.In timpul asta am tinut legatura,eu plecasem din tara dupa ce ne-am despartit…la un an am aflat ca se insoara,am intrerupt orice legatura cu el.am ajuns in romania de 1sap.si vreau sa zic ca nu mai scap de el…am ajuns sa imi fie mila de fata cu care e cu el..toti prietenii lui stiu ca eu sunt acasa si stau numai la panda sa vada ce facem…eu cum ar trebui sa iau comportamentul lui fata de mine ???e insurat si ma iubeste …eu nu inteleg nimic,asa ca raspunsul meu este ca sunt NEBUNI DE LEGAT nu iti mai fa intrebari fara raspunsuri pt.ca o sa te alegi cu o durere de cap,in cazul in care esti victima.ATENTIE BARBATI!!!Femeile au evoluat ft mult in 50de ani o sa avem barbati roboti cu telecomanda si o sa dispara boala de “durere de cap”
am intarziat cativa ani cu lasarea unui comentariu dar pana acum nu prea m-a interesat subiectul. azi am aflat ca marea mea dragoste, omul langa care am fost putin timp dar pe care l-am iubit cel mai mult s-a casatorit. totul intre mine si el s-a terminat stupid. cand am aflat prima oara ca ma insela am plans 3 ore apoi m-am gandit ca trebuie sa tina la mine daca nu mi-a dat cu flit cand a intalnit-o pe respectiva domnisoara. a contat atunci ca e SI cu mine… nu i-am spus nimic in tot acel timp, preferam sa traiesc alaturi de el indiferent cum ar fi fost. peste doua luni a venit singurel sa-mi spuna ca ma insela. i-am zambit frumos si i-am spus ca stiu iar asta l-a bulversat putin. urmatoarea lui replica a fost ” este insarcinata “. atunci l-am rugat frumos sa plece si i-am spus c-o sa-l sun eu. atunci am plans 3 zile aproape neincetat. n-am stiut ce-i ala somn, ce-i aia mancare. fumam, plangeam si beam vin. dupa cele 3 zile l-am sunat si i-am spus c-o sa fiu alaturi de el pentru ca, in ciuda varstei pe care o avea, nu era nici el pregatit sa aiba un copil. mai ales cu o femeie pe care o cunostea de 2-3 luni . am stat alaturi de el inca vreo 3, luni in care venea la mine iar apoi mergea la ea. si invers. dupa cele 3 luni n-am mai putut. ma raneam constient si venise momentul sa pun stop circului… acum vreo luna m-a cautat si eu l-am chemat la mine la o cafea. domnisoara era tot gravida, in vreo 6 luni, cu-n baietel pe drum, iar cand l-am intrebat daca se vor muta impreuna mi-a spus ca nu, ca n-o iubeste. am zambit si ne-am petrecut o noapte minunata. cateva zile ne-am tot trimis mesaje, a mai venit la mine, am mai fost eu la el.. parea ca la inceput, dragut, iubitor.. asa cum il cunoscusem.
astazi am aflat ca s-a casatorit. chiar azi. cu ea, cu fata cu care m-a inselat, cu o fata fara studii, chelnerita la un “mare” local, cu ea, care are aceeasi varsta ca si mine, cu ea , tipa pe care imi spunea ca n-o iubeste. in putin timp va fi si tatic.
nu stiu ce simt, sincer. eram pe strada cand m-a sunat. pe strada , acolo, m-am asezat pe o bordura si am inceput sa plang de se uitau trecatorii la mine, unii usor amuzati, unii curiosi, altii oprind si intreband daca ma pot ajuta cu ceva. au trecut 7 ore de atunci iar eu sunt din ce in ce mai rau. cred ca-l urasc pentru ca-mi spunea ca n-o iubeste, pentru ca s-a casatorit cu ea, pentru ca m-a inselat. pentru tot. in acelasi timp stiu ca daca ar veni acum la mine sa-mi spuna ca a facut o greseala l-as ierta pentru tot cat as clipi.
intrebai ce simtim.. eu simt ura, dezgust, iubire, tristete, dezamagire..iar lista poate continua mult si bine. am cred ca toate sentimentele pe care le poate avea cineva intr-o viata. eu le am in acelasi moment.
of, tu… ce rau imi pare ca trebuie sa treci prin asta 🙁
ti-as spune ca nu merita, ca nu te merita, dar sunt sigura ca stii deja asta. sper sa gasesti puterea si taria sa depasesti momentul si sa ti se cicatrizeze repede rana.
merci ca mi-ai raspuns la intrebare 🙂
iti multumesc si eu pentru reply.. nu ma asteptam 🙂 a ajutat putin.
iti doresc o seara frumoasa 🙂
Alfasem acum cateva saptamani ca fosta mea are de gand sa se casatoreasca dar nu am vrut sa cred. Ieri am citit anuntul oficial al logodnei pe facebook si m-a afectat mai mult decat credeam. Am fost cu ea 2 ani jumate, cu cateva mici pauze. Nu pot sa nu ma gandeac ca eu as fi putut fi in locul tipului aluia( apropo, ei sunt impreuna de vreo 6-7 luni daca nu ma insel) cu toate ca nu sunt pregatit (22ani). E un sentiment ciudat, ne-am despartit pt ca o luase razna( cercel in buza, non stop in cluburi 1 pachet de tigari pe zi). Cand ne-am cunoscut era timida, dulce si inocenta, iar acu..nu pot sa nu ma intreb, oare eu am stricat-o? Aiurea.
De trei ani sunt despartita de fostul iubit,sunt casatorita de aproape doi ani si am si un copilas.
Insa anul trecut cind fostul meu sa insurat,am crezut ca-mi cade cerul in cap.Ne-am despartit dintro prostie si stiu ca a fost vina mea
Deja de citeva ori il visez,il visez ca se casatoreste cu mine.
Des ma gindesc ca as vrea sa nu ne fi despartit atunci.
Uneori as vrea sai scriu sal vad,poate vorbind citeva minute cu el mias da seama ca totul aa sfirsit,dar nam curaj ma sperie faptul car pitea citi sotia sa si sa nui cauzez neplaceri.
Poate e fericit si nici nu se gindeste deloc la mine.
Ba da !! Îți pun N întrebări și nu găsești un răspuns concret. Am avut o relație de ceva timp și că sa o iau cu inceputul eu cu el eram foarte apropiați și puteam zice că nu îmi mai vedeam viața fără acel om, dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.. Era vara, el își luase bilet sa plece in tara noi fiind stabiliți în strainatate și de la plecarea lui lucrurile nu au mai stat la fel.. Eu aveam două locuri de muncă și când el a plecat mă simțeam singura și am încercat să ii explic că vreau și eu în vacanță și că aș vrea să vin după el, dar m-am refuzat cu scuza că sunt N de platit când va venii el. Am acceptat ideea pentru inca o săptămână ..după aceea săptămână devenise rece, vorbea răstit cu mine. Am venit seara de la lucru și am vrut sa mă uit pe Facebook-ul lui doar pentru poze și văzusem poze cu alta persoana ..De atunci am început o lună de stres și nervi. Mi-am dat seama că m înșela. După ce a venit înapoi a încercat să reluăm de la capăt totul și mi-a recunoscut că a avut ceva cu accea față și îmi reproșa mereu că lucrez foarte mult și am pus punct. Au trecut aproape 3 ani..Am o relație de 9 luni că și el de altfel, dar acum într-o zi am văzut că o ceruse pe cea cu care este acum ..mi-a picat foarte prost și am simțit cum cade cerul pe mine.. e un sentiment că și cum “de ce nu am putut fii eu?”
Waai..e randul meu sa trec prin asta, abia acum vad postarea dupa ce am dat un search pe google despre ce simti si cum poti trece peste asa ceva, asta in urma a ceea ce am aflat despre fostul meu iubit, primul barbat din viata mea, prima iubire si singura adevarata..nu s- a casatorit inca (cel putin, asa afirma el), dar locuiesc impreuna de aprox. 2 ani, si-au luat casa impreuna, lucreaza impreuna, el locuind in strainatate in prezent alaturi de o ea. Povestea noastra a fost asa frumoasa pana la un punct, dar ulterior, lucruri care n-au depins neaparat de noi, ci de destin, au facut ca drumurile noastre sa se desparta si sa ne indepartam. Aflarea vestii de la el, prin telefon,dupa ce eu am mai insistat sa-l caut, a fost ca un glont in inima, mi se inmuiasera efectiv picioarele si am simtit o durere cumplita a sufletului,desi am incercat sa disimulez la telefon, nestiind ce i-am mai zis..asta a fost senzatia, m-a afectat mai mult decat credeam, tinand cont de faptul ca povestea noastra se incheiase undeva prin 2013, desi, ulterior mai vorbeam si ne-am mai intalnit de doua ori in decursul unor ani..ce vreau sa va spun: daca intrati aici si cititi comentariile, din intamplare, va sfatuiesc sa nu lasati sa se ajunga la astfel de situatii, atunci cand iubiti cu adevarat, riscati si luptati pentru dragostea voastra, indiferent de obstacole si de circumstante, traiti-va iubirea cu implicare si asumare totala, ca altfel, ramaneti cu neimpliniri si regrete eterne, cu un bagaj de emotii si rani nevindecate sau cicatrizate pe care va trebui sa -l purtati toata viata dupa voi, mintindu-va ca sunteti bine ca sa puteti suporta realitatea. Nu va jucati cu voi si cu sentimentele voastre, faceti ceea ce simtiti, dragostea adevarata e cea mai importanta si nu o intalnesti decat o data in viata…
imi pare foarte rau sa aud asta.
sper sa ti se vindece sufletul si sa nu ramai toata viata cu regret 🙁
Asa sper si eu, sa ma vindec… multumesc pentru compasiune si sper ca intr-o buna zi sa revin cu vesti mai bune pe aici. Pana atunci, va doresc tuturor un an nou fericit alaturi de cine iubiti!