Curatenie pe Twitter

Unul dintre subiectele la modă e să scrii despre Twitter. N-am io treabă cu asta că unele chestii îs chiar informative. M-am apucat să scriu şi eu unul, nu pentru a fi la modă, deşi ştiu că aşa pare, ci pentru că am văzut că urmăresc mulţi oameni, oameni pe care nu îi cunosc şi nu am intrat în nici un fel în contact.

Mulţi se chinuie să definească twitterul, să îl compare ba cu mircul, ba cu mess-ul, ba cu sms-ul… De ce nu poate fi luat ca atare nu ştiu. Mie mi se pare că e un loc în care mai mult gândeşti cu voce tare şi împărtăşeşti cu lumea ce ai găsit fain pe net. Unii îţi răspund, alţii nu. Mie îmi place să mi se răspundă. 😀 Alţii dau RT (ReTweet) să vadă şi lista lor de followeri ce ai avut de spus. Mă rog, nu vă ţin eu teoria Twitter că vă prindeţi şi singuri dacă vă faceţi un cont. Învăţaţi din mers.

Ce am vrut eu de fapt să spun e legat de followeri. Nu ştiu de unde şi cum am ajuns să am followeri americani. Evident că nu dau follow back, da’ aş fi curioasă de unde au apărut şi de ce? Că şi-aşa nu pricep o iotă din ce zic, asta când nu scriu în engleză.

Dup-aia mai sunt mulţi de-ai noştri care îmi dau follow dar niciodată n-am interacţionat cu ei. Nici măcar nu sunt aşa activi (nu că eu aş fi extrem de), nu le ştiu blogurile, nu comentează la mine, nu comentez la ei… deci care-i rostul să ne urmarim dacă şi aşa nu interacţionăm. Că nu zic eu lucruri atât de impresionante încât să mă urmăreşti neapărat.Şi nici eu nu prea se omoară cu vorbele de duh sau de înţelepciune. Drept pentru care m-am pus să fac curăţenie printre followeri. Acolo o să fie doar cei cu care interacţionez (pe blog, pe twitter, pe mess) sau cei care mă interesează, altfel… nu pun mare preţ să fie numărul ăla de followeri aşa mare.