Războiul limonadei

Azi am niste chestii impotriva limonadelor. Pe 24 funblog.

Ăsta e unul dintre lucrurile pe care îmi vine greu să le înţeleg. Adică, dacă aş fi patroană de bar/terasă/club mi s-ar părea normal să mă îmbogăţesc cheltuind cât mai puţin. Da’ ca şi consumator nu mă împac bine cu gândul că ce acasă mă costă mai puţin de 2 lei, în oraş mă costă 10. Înţeleg că tre’ să pui un oarecare adaos oricărei băuturi, da’ ce fac ăştia cu limonadele e jecmăneala murdară.

Înţeleg că e la modă să fii cât mai natural (ceea ce e foarte bine, în sfârşit un domeniu în care moda nu dă lucrurile peste cap), înţeleg şi că un fresh de portocale sau un milkshake de banane/căpşuni sau alte fructe are un preţ mai ridicat, da’ dă-o-ncolo, limonadele nu cer nu ştiu ce scumpeturi de materii prime ca să iţi ceară 10 lei pe ele.

Un kil de portocale, grapefruit sau banane, sau de căpşuni (mai ales în extra-sezon) costă ceva, deci e normal ca preţul freshului să nu fie unul mic. La milkshake mai bagi nişte lapte, deci şi ăla costă, da’ ameţita aia de limonadă conţine apă, zahăr şi lămâi. Şi din fiecare pui cate puţin: maxim o lămâie, maxim 3 pliculeţe de zahăr si 0.25ml de apă. Toate astea nu costă nici măcar aproape de 10 lei. Atunci de ce să dăm acelaşi preţ pe o limonadă ca pe un fresh de portocale??

Mie îmi place limonada şi e nedrept ca e aşa scumpă. Mă obligă să beau carbogazoase chimice, fir-ar. Si nu pentru că sunt zgârcita, da’ e criză şi pentru mine.