De battre leurs coeurs se sont arrêtés

Incet, incet, lucrurile par sa se miste si in Romania. Incet, incet mentalitatile se schimba, oamenii invata de la straini, se lasa educati de filme, de documentare, renunta la prejudecati si uneori devin mai buni. Astazi, ma inclin in fata familiilor indurerate de moartea celor apropiati care in momentul in care inima nu le mai bate sunt nevoiti sa ia o decizie. Printre lacrimi, biciuiti de amintiri insorite despre cei ce i-au parasit, hotarasc sa salveze alte vieti amenintate de doamna cu coasa. Hotarasc sa doneze organele celui caruia nu-i mai folosesc.

In conceptia mea, acesta este unul dintre gesturile supreme de umanitate. Nu multi sunt cei care sunt capabili sa isi lase mortul ciopartit, sa ii lase pe doctori sa se infiga cu cutitul in ei asemeni ciorilor in starvuri. Pentru ca asa gandesc unii care nu sunt de acord cu donarea de organe.

Am mai spus aici si mi-am exprimat aceasta dorinta in fata parintilor: „daca o fi sa mor inainte sa imi fac un testament, va rog donati-mi organele, salvati alte vieti, ardeti-ma si risipiti-ma pe un munte.” Bineinteles ca s-au oripilat, si maica-mea mai ca nu m-a pleznit peste gura, ea nefiind de acord cu incinerarea. Bine ca tatal meu are aceleasi aspiratii ca si mine. Imi pare rau ca sunt macabra, dar in ziua de azi si moartea e artificiala. Nu mai mor oamenii din cauze naturale, ca da prea repede o masina peste ei sau dau ei cu masina intr-un pom.

Dar ca sa revin la ideea postului, ma bucur sa aud la stiri ca in tara noastra se petrec tot mai multe operatii de transplanturi de organe provenite de la oameni aflati in moarte cerebrala. Ma bucur sa aud ca altii au sansa unui nou inceput si asta doar datorita familiilor care in durerea lor, se gandesc si la durerea altora. Ma inclin in fata lor.

 

27 Comments

  • puisorul cufurit

    Ar fi un lucru normal. Adica mor, ce mai imi pasa ca ficatul meu mai lucreaza intrun corp sau ca-l mananca viermii? Se pare ca tine mai mult de cei care raman dupa tine, de cele mai multe ori decizia le apartine. Depinde cum te raportezi tu dpdv emotional, filosofic etc. la situatie… Si nu esti macabra, vorbesti despre lucruri care tin de viata.

    Apropo, de cand ne-am nascut, suntem in pericol de moarte.

  • Ela

    Si ce-ai sa te faci la ziua cea din urma? Sunt religii care nu permit nici macar transfuzia de sange.. Trebuie un post si despre credinta, neaparat. 🙂

  • Dia

    Nu te-ai interesat mai departe niciodata? Despre ce proceduri legale trebuie urmate pentru a deveni donator de organe. Chiar ma intereseaza si pe mine.

  • Gabi

    Si eu as vrea sa mi se doneze organele, dar nu m-am gandit inca serios la treaba asta (ce tre sa fac si d-astea). Tinand cont de anumite circumstante, ar fi trebuit sa ma gandesc de ceva vreme. 😀

    However, pana atunci, alt gest mai la indemana ce iarasi ajuta la salvarea altor vieti este donarea de sange. Si chestia asta as face-o, dar circumstantele mentionate anterior cam stau in cale. Dar o sa ma mai interesez sa vad ce si cum.

  • miclowan

    vroiam si eu, nu mai vreau, vreau in continuare sa fiu incinerat si nu atat pentru ca mi-ar pasa ca putrezesc sau nu ci pentru ca as vrea ca dupa mine sa fie nu potopul ci o familie lipsita de obligatia de a se aduna in fata unei bucati de ciment

  • bloodie

    @ Dia si Gabi – Din cate am inteles, acum nu este nevoie sa faci nimic daca vrei sa iti donezi organele. Din cate stiu eu, trebuie sa semnezi o declaratie in cazul in care NU vrei.

    Fratilor, daca mor si printr-o minune mai am un organ bun, luati tot ce puteti.

    Sfat 1: Nu luati rinichii (sunt varza), ficatul si plamanii de fumatoare.

    Sfat 2: Inima e in stare excelenta!!

  • Andrei Monciu

    e destul de greu pt cei tragi intr-adevar sa te lase ciopartit. Eu nu cred in incinerare, eu cred ceea ce zice si Biblia, din pamant ai venit acolo sa te intorci…dar cu donarea de organe cred ca sunt k. Pot doar sa-mi imaginez cum poate fi de bucuros cineva caruia i s-a acordat o noua sansa de-a trai.

  • Clover Shaped Screwdriver

    M-am gandit si eu demult la chestia asta si cred ca as face acelasi lucru. Adica de ce sa nu salvezi o viata cand oricum nu mai ai nimic de pierdut?

    @Dia
    In Romania cred ca este nevoie doar de consimtamantul rudelor de gradul intai. Cu alte cuvinte, dupa moarte ramai la cheremul lor. :))

  • Despina

    Sunt de acord cu acțiunile de genul ăsta. Sunt și eu hotărâtă să las în testament un punct ce vizează exact chestia asta. E uman! De ce să nu dai șansa unui om care mai are de trăit. Dacă refuzi o chestie de genul ăsta nu faci decât să dai dovadă de egoism….muuuult egoism.

  • Scaevola

    Cred ca, lasand deoparte misticismele de babe fricoase, statul ar trebui sa se implice pentru a incuraja asemenea gesturi. Asa cum donatorii de sange au anumite drepturi, si oamenii care sunt de acord sa-si “imprumute” organele dupa moarte ar trebui sa fie stimulati sa o faca. Personal, am vazut oameni suficient de disperati incat sa-si vanda ochii sau rinichii, pentru a putea supravietui si a-si intretine familia. Personal, -as avea nici un regret daca inima mea ar continua intr-o zi sa bata in pieptul altei persoane, fie ea si femeie. Va dati seama ce rea de gura ar deveni? 😀

  • Chris

    Subscriu intru totul. Recomand un film pe care l-am vazut nu demult “Jesus de Montreal” (http://imdb.com/title/tt0097635/), oarecum legat de subiect dar si de cererea poporului, de un post despre credinta.

    Ca sa fiu un pic macabru, sa stii ca in caz de accident sau chestii mai ciudate, oricum are loc autopsia, deci daca tot e desfacut…

  • bloodie

    @ Andrei Monciu – Am auzit acum cateva zile o discutie despre pacatele moderne. Vorbea un preot, care spunea ca a-ti dona organele NU este un pacat. Prin urmare, nu vad de ce n-ai face-o.

  • Gabi

    Sfat 1: Nu luati rinichii (sunt varza), ficatul si plamanii de fumatoare.

    Sfat 2: Inima e in stare excelenta!!

    Heh, la mine-i invers. 😀 I’ve got a broken heart, but other than that, I’m fine. 🙂

  • Emmie (like in Freddie)

    Poate ca inainte de 29 februarie as fi fost si eu de acord cu tine. Apoi a murit bunica mea si am mers la inmormantare. Si nu cred ca as fi permis nimanui sa o ia si s-o cioparteasca.

    Desi nu cred in after-life… desi nu-s adepta datinilor si obiceiurilor din batrani… totusi mi se pare “inuman” sa faci asta cuiva.

    Insa… e imp sa procedezi asa cum acel om si-a exprimat dorinta in timpul vietii.

  • Tomata

    @ fabeto fabettini –> Te cam contrazici in afirmatii. Asa ca nu prea stiu ce sa iti raspund. 🙂

    @ puisorul cufurit –> Din pacate da, depinde de cei care raman, si acestia sunt mai tot timpul patrunsi de durere si o decizie ca asta li se pare absurda si inacceptabila.

    @ Ela –> Pai religiile care nu permit asta cred ca sunt minoritare. Eu sper doar ca cei care nu sunt impiedicati de religie sa faca gesturi de-astea. In fond si la urma urmei ramane la latidudinea fiecaruia sa hotarasca ce face cu corpul lui dupa moarte. Adica cred ca ar fi o idee buna sa trebuiasca sa ne exprimam optiunea asta undeva. „Da, vreau sa imi donez organele” sau „Nu, nu vreau.” Chiar cred ca e atat de simplu.
    Un post despre credinta nu stiu daca voi scrie vreodata, pentru ca nu imi plac discutiile pe marginea religiei sau a credintei. Le consider unele dintre cele mai intime lucruri si mi-ar fi greu sa vorbesc despre asta.

    @ unuzero –> Care parte?

    @ Dia –> Din pacate nu stiu ce proceduri trebuie urmate, am inteles mai demult ca la notar trebuie sa faci o astfel de intelegere. Dar nu vreau sa vorbesc prostii. Chiar nu stiu ce trebuie sa faci. Insa din cate am inteles la TV, se spunea: „Rudele si-au dat acordul sa….” deci cred ca la urma urmei e vorba de un DA sau un NU din partea familiei.

    @ Gabi –> Ce circumstante? 😀 Io’s curioasa. M-am gandit si eu la donarea de sange, dar marturisesc ca nici acum nu stiu ce grupa sanguina am. 😳 Asa ca, poate imi iau inima in dinti si o sa ma duc odata.

    @ miclowan –> M-ai cam derutat cu inceputul, nu prea am inteles ce voiai, ce nu mai vrei sau ce vrei.

    @ bloodie –> Merci de info, ar cam trebui sa ma interesez si eu. Problema cu declaratia ar fi in cazul unui accident: cand sa o mai faci?

    @ Andrei Monciu –> N-am citit Biblia, dar am inteles ca religia ortodoxa interzice incinerarea. 🙁 Din punctul asta de vedere imi pare rau ca vreau sa incalc regulile crestinesti, dar mi-e o frica ingrozitoare de ingropare, de locul ala stramt si fara aer. O sa imi spui ca voi fi moarta si n-o sa mai simt nimic, nici macar n-o sa fiu constienta. Ei bine, asa e, dar pur si simplu acum, in timpul vietii, nu ma simt bine cu gandul asta.

    @ Clover –> pai cam asa ar trebui sa gandim: cum m-as simti eu daca as avea nevoie de un transplant si nimeni nu poate sa mi-l ofere…. e trist daca iti aplici tie asta. 😛

    @ Despina –> Da, asa cred si eu, ca e o dovada de egoism. Te felicit pentru alegerea ta. 🙂

    @ Teo –> Ca mai tot timpul. 😉

    @ Scaevola –> Hm… nu stiu ce sa zic despre implicarea statului. Adica nu mi s-ar parea o idee buna ca statul sa impuna asta, cred ca trebuie sa ramana alegerea fiecaruia. Nu stiu de ce simt asa. Statul insa ar putea sa informeze si sa sustina campanii de informare. Asta da. Cat despre partea cealalta, ca oamenii trebuie sa isi vanda organele pentru a putea supravietui, aici e vorba de altceva, discutie in care, sincer, acuma mi-e prea lene sa ma bag.

    @ Chris –> Am luat filmul si urmeaza sa ma uit. In functie de impact, revin cu impresii. Despre credinta, repet ce i-am spus si Elei, nu prea vreau sa ma bag in discutii despre religie, credinta, pentru ca mi se pare prea intime.
    Asa gandesc si eu, ca oricum dupa ce mori nu mai ai ce face cu organele si daca tot te deschide la autopsie… macar sa o faca cu dublu folos.

    @ bloodie –> E bine de stiut ca donarea de organe nu e pacat. Si daca ar fi fost considerat pacat, ar fi unul din stupizeniile pe care biserica si religia ar incerca sa le impuna.

    @ Gabi + bloodie –> Baaai, cat umor negru. :)))

    @ Emmie –> Dear, imi pare nespus de rau pentru bunica ta, si ai tot dreptul sa gandesti asa. Insa in cazul oamenilor batrani, organele lor nu cred ca sunt prea cautate. Gandeste-te cum te-ai fi simtit daca bunica ta ar fi avut nevoie de un organ. Nu ti-ai fi dorit ca cineva sa faca un gest din acesta si sa ii prelungeasca viata? 🙂

  • Costina

    ‘Mortul’ n-a vrut sa doneze organe

    După ce, în luna noiembrie a anului trecut, Zach Dunlap a fost declarat mort, iar eforturile doctorilor de a-l readuce la viaţă au eşuat, tânărul american care a suferit un accident de maşină s-a trezit chiar pe masa de operaţie. La două zile după revenirea miraculoasă, mortul Zach, 21 de ani, a fost trimis acasă pentru că era perfect sănătos. Creierul lui Zach Dunlop, care a suferit un grav accident cu maşina sa de teren, anul trecut, a încetat să mai lucreze, fapt ce a făcut ca doctorii să îl declare mort la 19 noiembrie 2007. Cum părinţii şi-au dat acceptul ca organele lui să fie folosite pentru salvarea altor vieţi, tânărul a fost pregătit pentru operaţia de prelevare de organe. Miracol! Pe masa de operaţie, Zach a mişcat. La 48 de ore de la acest eveniment, care i-a şocat pe doctori, Zach Dunlop, de 21 de ani, a fost trimis acasă. “Mă simt destul de bine”, a declarat Zach Dunlop, în timpul unei emisiuni la NBC, recunoscând că le reproşează părinţilor săi că nu au avut răbdare să vadă ce se întâmplă. “Nu-mi vine să cred că nu au mai aşteptat puţin să vadă ce se mai întâmplă cu mine. Îmi amintesc doar lucrurile întâmplate cu o oră înainte de accident şi aproape şase ore după. În rest, totul este în ceaţă”, a povestit tânărul despre intervalul în care a fost în moarte cerebrală.

  • Tomata

    @ Costina –> parca am auzit si eu de asa o poveste. Sa fie oare aceeasi? Insa sunt sigura ca asemenea cazuri sunt destul de izolate.

  • costina

    🙂 si eu. dar.. o fi ok sa gandim matematic despre viata umana? ce’o zice sufletul unui om viu cand i se iau organele?

    .. nu stiu, dar m’am gandit destul de mult la faza asta cu viata si moartea. inainte de accident, eram foarte pro-eutanasie, si poate si acum as fi daca as fi bolnava si in dureri mari. dar sper sa nu aflu niciodata – Doamne fereste!

    pentru mine e foarte important sa ajung in Rai, mai ales acum, dupa ce a fost, pentru ca am pe cineva de revazut acolo. Si ma gandesc si eu cum sa fac sa nu gresesc.

    …desi… foarte greu de deosebit unele chestii daca or fi bune au ba. foarte greu…

  • Tomata

    @ costina –> Si crezi ca daca ti s-ar dona organele, nu ai mai ajunge in Rai? Eu cred ca ai primi si coronita pentru ca ai dat sansa altor oameni sa se bucure de viata. 🙂

  • ceasuri

    Cum ai spus si tu un rol important il are si media in schimbarea mentalitatii, mai ales a mentalitatii oamenilor simpli. Este regretabil ca personalul medical nu face mai multe in aceasta privinta incercand astfel sa convinga oamenii ca aceasta este calea cea dreapta.

  • Tomata

    @ ceasuri –> Media incearca sa “educe” prin stirile de la ora 5 si altele de gen. Nici macar in scoli nu se aduce vorba despre asa ceva… eh.. pana la urma tot o sa invete lumea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *