4 Iulie 1999

Post protejat de Avertisment

Durerea de gât mă împiedica sa respir. Era ca şi cum vreo 6 lame ruginite imi zgâriau din când in când interiorul gâtului. El nu se oprea din săruturi, îmi muşca buzele, îmi obosea limba. Fiecare mişcare a gatului meu pentru a-i primi focul pasiunii, imi reducea din placere. Imi atingea sanii cu brutalitate, ii masa prea tare, prea barbateste. Ii lipsea tandretea si parea condus de o furie oarba, de dorinta de cucerire, de infrangere a neputintei mele.
Dacia era parcata sub un pom, pe valea unui fir de apa, geamurile erau aburite si scaunul din dreapta dat pe spate. Pe albeata usii din stanga avea un abtibild, niste flacari decolorate de soare. Niste flacari care ii ardeau palmele si palmele lui imi ardeau trupul. Ma durea atingerea lui. Sfarcurile inrosite nu ii transmiteau ca mersese prea departe, manile mele care strangeau pantalonii erau prea impotente in fata dorintei lui. Piciorul stang imi amortise, corpul lui era o piatra prea grea pentru trupul meu fraged, iar goliciunea mea era o piatra prea grea pentru sufletul meu aproape pangarit.
Si continua sa ma sarute, cu aceeasi brutalitate si repeziciune specifica unui om care isi doreste sa faca ceva si vrea sa o faca cat mai repede pentru a fi sigur ca va si duce la bun sfarsit.
Plangeam, il imploram, prea multe Nu-uri mi-au iesit pe gura pentru a mai fi bagate in seama. Sunete nepamantene au iesit din gatul meu iritat de lame, lacrimile si durerea, umilirea si sentimentul de scarba de sine erau una si aceeasi in interiorul in care el intrase. Sange, transpiratie si aburi pe geamuri. Nici un sarut la sfarsit, nici o imbratisare, doar satisfactia ca a fost primul, ca a cucerit ceea ce nimeni altul nu va mai cuceri niciodata.
Pantalonii negri imi infasoara coapsele cu vanatai, sutienul imi acopera sanii rusinati, bluza e prea mototolita pentru ca un om care ma va intalni pe strada sa nu isi dea seama ce patisem. Obrajii imi primeau apa sarata ce se scurgea din ochii mei, degetele inclestate incercau sa desfaca elasticul prins in parul meu ravasit. Un suspin si un geamat, ingemanate ramaneau la granita lamelor ce imi zgariau gatul.
De acum nimic nu va mai fi la fel.