Daca ar trebui sa luati cele mai enervante asteptari si apucaturi ale unei fete, chestii pe care serialele si filmele americane le descriu ca fiind tipic femeiesti, o sa aveti supriza sa aflati ca din multe astfel de puncte de vedere, nu ar fi trebuit sa fiu fata. O chesti de genul ” hai sa ne mutam impreuna” poate fi considerata o chestie dupa care in mod normal femeile sunt innebunite. Dorinta de a-si vedea iubitul commited. Na, eu una nu sunt pentru mutat. Inca. Adica imi place sa petrec cateva zile cu Iubi, imi place sa ne comportam de parca am fi mai mult decat iubiti, dar la un moment dat, totul trebuie sa revina la normal. La normalul meu. Adica sa ma intorc noaptea la 12-1 acasa, somnoroasa unde ma asteapta patul meu facut, unde fac dus la mine in baie, unde imi sunt toate lucrurile asezate in dulapurile unde eu am hotarat ca e locul lor. Nu as putea sa consider “acasa” un alt apartament unde lucrurile mele pot fi acuzate oricand ca sunt imprastiate, ca nu sunt puse la locul lor, unde sa nu ma simt ca sunt “chez moi”. Stau in acelasi apartament de cand aveam un an si l-am vazut transformandu-se sub ochii mei, blocul in care stau si vecinii tampiti pe care ii am o sa reprezinte tot timpul acasa. Indiferent unde m-as duce, unde as locui sau cu cine. Ideal ar fi ca ai mei sa se mute la sat, unde au o casa, si eu sa raman aici, dar asta nu prea cred ca se va intampla si pana la urma tot eu voi fi cea care va trebui sa se mute. Poate voi putea considera un alt “acasa” un apartament pe care mi l-am cumparat prin propriile puteri, de unde sa nu ma poata da nimeni afara si unde sa pot face ce vreau eu pentru ca sunt “la casa mea”. Chiar daca aceasta noua casa ar fi cumparata impreuna cu Iubi, tot “acasa” as considera-o pentru ca si eu am contribuit. Ma sperie putin viitorul din punctul asta de vedere. Si acest lucru se datoreaza faptului ca nu am fost niciodata plecata de acasa, mai mult de o luna. Imagine!!! Am facut facultatea aici, n-am fost cu burse pe nicaieri ca sa ma desprind cat de cat de Timisoara si cred ca de asta tin asa de mult la casuta mea, la camera mea de care cateodata ma plictisesc, dar la care m-as intoarce oricand. Of, acum m-am intristat. 🙁
Daca ar trebui sa luati cele mai enervante asteptari si apucaturi ale unei fete, chestii pe care serialele si filmele americane le descriu ca fiind tipic femeiesti, o sa aveti supriza sa aflati ca din multe astfel de puncte de vedere, nu ar fi trebuit sa fiu fata. O chesti de genul ” hai sa ne mutam impreuna” poate fi considerata o chestie dupa care in mod normal femeile sunt innebunite. Dorinta de a-si vedea iubitul commited. Na, eu una nu sunt pentru mutat. Inca. Adica imi place sa petrec cateva zile cu Iubi, imi place sa ne comportam de parca am fi mai mult decat iubiti, dar la un moment dat, totul trebuie sa revina la normal. La normalul meu. Adica sa ma intorc noaptea la 12-1 acasa, somnoroasa unde ma asteapta patul meu facut, unde fac dus la mine in baie, unde imi sunt toate lucrurile asezate in dulapurile unde eu am hotarat ca e locul lor. Nu as putea sa consider “acasa” un alt apartament unde lucrurile mele pot fi acuzate oricand ca sunt imprastiate, ca nu sunt puse la locul lor, unde sa nu ma simt ca sunt “chez moi”. Stau in acelasi apartament de cand aveam un an si l-am vazut transformandu-se sub ochii mei, blocul in care stau si vecinii tampiti pe care ii am o sa reprezinte tot timpul acasa. Indiferent unde m-as duce, unde as locui sau cu cine. Ideal ar fi ca ai mei sa se mute la sat, unde au o casa, si eu sa raman aici, dar asta nu prea cred ca se va intampla si pana la urma tot eu voi fi cea care va trebui sa se mute. Poate voi putea considera un alt “acasa” un apartament pe care mi l-am cumparat prin propriile puteri, de unde sa nu ma poata da nimeni afara si unde sa pot face ce vreau eu pentru ca sunt “la casa mea”. Chiar daca aceasta noua casa ar fi cumparata impreuna cu Iubi, tot “acasa” as considera-o pentru ca si eu am contribuit. Ma sperie putin viitorul din punctul asta de vedere. Si acest lucru se datoreaza faptului ca nu am fost niciodata plecata de acasa, mai mult de o luna. Imagine!!! Am facut facultatea aici, n-am fost cu burse pe nicaieri ca sa ma desprind cat de cat de Timisoara si cred ca de asta tin asa de mult la casuta mea, la camera mea de care cateodata ma plictisesc, dar la care m-as intoarce oricand. Of, acum m-am intristat. 🙁
10 Comments
Cory
Am crezut k o sa ne vorbesti de tabieturile unei femei cochete, nicidecum de ceva serios.
Se vede ca nu esti pregatita sa fi “commited” si sa te muti. Nu inteleg ce te sperie chiar asa, oricand te poti intoarce acasa. Te sperie doar faptul k nu iti vor fi lucrurile la un loc? Iubirea cere sacrificii, doar poate k nu esti pregatita sa le asumi. In fine, nu incerc sa intru in dedesubturile problemei ca nu este problema noastra, ci a ta si a lui “Iubi”. Probabil k prin post-ul asta incerci sa ii comunici ceva;)…deci asteptam o replica de la anonymous guy:P
cosmina
probabil ca nu esti pregatita sa faci pasul asta; daca ai fi, te-ar bucura mutarea cu Iubi tau, cu siguranta! dragostea inseamna sa renunti la egoism si sa fii acolo si pt. celalalt, nu numai pt. tine (sper ca ai inteles ca vorbesc de egoism fara sa incerc sa te jignesc; pur si simplu e vorba de un egoism pe care il avem toti pana cand intalnim ceva / pe cineva care sa ne schimbe).
daca nu esti pregatita, asta e! nu forta lucrurile; sunt convinsa ca atunci cand vei fi, te vei simti acasa oriunde, numai sa fii impreuna cu cel drag. 🙂
bibi
eu sunt de parere k atunci knd iubesti trebuie sa demonstrezi celuilalt k il iubesti.eu sunt intr-o situatie asemanatoare, de luna asta ma voi muta cu prietenul meu.nu stiu cum o sa fie,dar sper sa fie fain,deoarece ne intelegem bine.tu spui k nu esti pregatita!poate nimeni nu e pana nu esti pus in situatia sa decizi.eu nu am locuinta aici,poate si de aceea sunt obisnuita cu mutarea dintr-un loc in altul.eu n-am mai fost de mult acasa la resita,mi-e dor de patutul meu,dar m-am obisnuit departe de casa.dak persoana de langa tine iti cere sa te muti cu ea,poti incerca,dak nu-ti convine te intorci acasa si gata.
baghy
nu ma bag in discutia asta :P.e prea de femei
Hellene
O PRECIZARE : eu n-am nici o problema in a ma muta cu Iubi, that’s not the point. Chestia e ca nu m-as muta din apartamentul meu. Poate n-am fost prea clara, dar nu persoana cu care stau e problema ci locul unde stau. 😀
Mihai Andrei
Cat am stat la parinti (pana la terminarea liceului) nu m-am gandit niciodata cum ar fi sa nu stau acasa cu parintii. Nu fusesem plecat niciodata fara parinti, nu iesisem niciodata din tara, nici macar o factura nu platisem.
Cand am venit la facultate m-am simtit putin ratacit. Venea des dorul de casa, insa cand mergeam acasa lucrurile nu mai erau asa cum mi le povestea memoria. Nu mai exista conexiunea care mi-o aminteam. Parintii si bunicii ma iubesc, dar nu ma mai simt legat de ei si de locurile natale.
A fost totusi o ruptura puternica in privinta obiceiurilor mele. Eram obisnuit sa mi se spuna cu ce sa ma imbrac sau ce haine sa-mi iau la mine. Cu timpul am invatat cum sa-mi port de grija, cum sa nu mai mananc si sa dorm aiurea, cum sa fac cate ceva fara sa mi se spuna. Lucruri care par banale dar sunt greu de realizat.
Multe lucruri s-au intamplat in viata mea decand am plecat de acasa. Am invatat sa am incredere in mine, sa inteleg cine sunt in societate. Nu ma mai simt legat de locuri sau persoane. Stiu ca pot infrunta orice situatie si ca am curaj sa fac orice. Asta am invatat in facultate: ca eu hotarasc ceea ce fac, definind astfel cine sunt.
Emmie
Mihai, welcome back! 😉
Sa incepi viata pe cont propriu e o experienta noua in sensul ca TU esti cel care trebuie sa rezolve toate probl, de la facturi ana la mancare si haine. Esti pe cont propriu si, ca orice schimbare, e dificila. Apoi, cand se instaleaza rutina (pe care eu o vad ca pe ceva pozitiv in acest context), intri intr-o “noua normalitate” si totul e ok 😉
Iar la sfarsit devii un invingator!
Andrei Crăiţoiu
Nici eu nu as putea pleca asa de usor in alta casa.Cred ca pe ai mei ii bucura ideea asa ca acum trebuie sa gasesc o ea care sa vrea sa faca baie sau dus in cada mea si bla, bla, bla si etc, etc,etc…Ce bine e in casa mea!
Hellene
Asa, si acum ca am oleaka timp sa clarificam trebile:
@ cory –> nu stiu daca sunt sau nu pregatita sa fiu commited. Cred pur si simplu ca lucrurile astea se intampla si gata. Am nevoie de o anumita libertate si cred ca as putea sa dau o anumita libertate, daca nimic din ea nu pericliteaza relatia. Nu incerc sa comunic nimic, ca Iubi oricum imi stie parerile si viziunea asupra lumii. 😛
@ cosmina –> inca nu se pune problema mutarii impreuna, ma gandeam doar la aspectul asta si am zis sa scriu un post. Poate peste 2 luni sau mai tarziu o sa vreau sa ma mut. deocamdata stau bine la casa mea. nu stiu ce sa zic despre “acasa oriunde”, sper sa fie asa, ca altfel voi avea viata grea. 🙁
@ bibi –> in cazul tau, ca si in cazul tuturor studentilor veniti intr-un alt oras, va e mai usor sa va adaptati si normal ca cel mai indicat coleg de camera e tocmai iubitul sau iubita. Cred ca si eu as fi procedat la fel, daca m-as fi mutat in alt oras.
@ baghy –> lasa ca te vad eu pe tine cand ti se aprind calcaiele si fugi de sub fusta lu’ mami sub fustita pretenei. 😛 (intelegi tu diferenta)
@ Mihai Andrei –> mutatul de acasa e intr-adevar o experienta care ne schimba si ne face sa luam viata in piept. fara a o fi experimentat sunt sigura ca ai de a face cu singuratatea ca depresie, cu singuratatea ca refugiu sau ca bucurie. Pasul asta ne maturizeaza asta e clar. Va veni si timpul meu oricum. 😀
@ emmie –> in cel mai bun caz devii un invingator, daca stii sa fructifici pasul asta. Ca multi isi iau lumea in cap si devin niste depravati, odata ce se vad singuri in apartament sau in camin. 😉
@ Andrei Craitoiu –> Bafta. 🙂 Sa gasesti o fata care sa n’aiba issues din’astea ca mine 😛 Si oricum daca le are, o sa ii treaca 🙂
Pingback: