Durerea unei “mame”

“Copilul meu” e bolnav. Foarte bolnav, nu stie nimeni ce are, fiecare ii pune alt dignostic, toti isi dau cu parerea si eu sunt singura care sufera. Nici macar pe el nu il doare ca pe mine. V-am mai povestit cum i se ia maul si cum se restarteaza el pana se face albastru la monitor.
Dar, sefu’meu cunoscator-de-boli-curabile-si-incurabile-de-hardware-si-software m-a sfatuit sa il duc la doftorii de la Eta 2u. L-am ascultat si am sunat repede la urgente, numai ca azi au program numai pana la 2pm asa ca o sa il duc luni cand ies de la lucru. A zis ca o sa il interneze si ca o sa stea peste noapte. Sper sa nu se molipseasca cu ceva boli de la imprimante si de la scannere instalate inconfortabil intr-o camera intunecata. Sau si mai rau sa fie virusat sa le dea si altora. Maine seara ii fac baita si il imbrac frumos (desi ii lipseste o tabla din exterior, ca deh, trebuia sa se aeriseasca baiatu’) si luni, la tratament. Sper ca dup-aia sa nu ma coste prea mult transplanturile de care are nevoie. Dar ce nu face mamicuta pentru el?