Nu m-a luat in brate
Oricat de pesimist suna chestia asta, nu e chiar asa. Stiti situatia clasica in care un om il ia pe nu in brate…cand orice i s-ar spune, orice i s-ar propune, orice l-ar ruga cineva, el zice mereu nu? Omul asta se numeste incapatanat. Ma numar si eu printre cei care fac dragoste cu nu, cateodata ne strangem atat de tare in brate, incat ai putea spune ca am devenit unul si acelasi. Exista situatii si persoane pe care nu le pot accepta in jurul meu sub nici o forma. Nu am liniste mentala, nu am pace, nu am rabdare, nu pot sa judec rational. Ma transform intr-o persoana rea si uracioasa. „Nu” ma poseda si nu ma lasa sa judec rational, desi sunt constienta ca nu am dreptate, ca gresesc, ca ar trebui sa ma linistesc si sa fac un efort sa inteleg. Actioneaza mai presus de propria mea vointa. Puteti spune ca sunt slaba, ca sunt incapatanata, ca nu vreau sa ma schimb, ca nu fac nici un efort. Va inselati. Am incercat. Pur si simplu, NU POT. Ma chinuie ganduri ingrozitoare, scenarite posibile dar putin probabile sa se intample. Asta insa, DOAR in anumite situatii. Nu e ceva general, exista anumite momente si motive care il starnesc pe nu si ma poseda salbatic si nu-mi da pace. Nopti la rand scoate sufletul din mine, ma face sa transpir, imi bantuie gandurile si imi da dureri de stomac. „Nu” e un amant prea posesiv. Cine il vrea?
parca era “l-am luat pe NU in brate”… dar se poate spune si asa, desi deja ma gandeam ca ai avut o problema si el/ea, cel/cea care trebuia sa te sustina, nu a facut-o :-))
sunt simpatii si antipatii; cei care se aseamana se aduna, iar cei care nu se plac, se evita… politicos; daca devii uracios cu cei care nu-ti plac, nu esti suficient de matur (no ofense, generally speaking ;-))
eu, de felul meu, sunt f. toleranta, realizez ca suntem toti oameni si ca suntem egali; incerc sa nu judec prea mult pe altii, pt. ca nu sunt nici eu perfecta si poate altii, din anumite puncte de vedere, sunt mai putin norocosi decat mine; sau sunt chestii legate de viata lor pe care eu nu le cunosc si atunci nu am dreptul sa-i dispretuiesc.
am patit-o si eu: orice as fi facut si oricum m-as fi comportat, anumite persoane nu mi-au dat nici o sansa (se zice de unii ca se comporta “ca niste cizme”… hmmm… cred ca aici de multe ori jignim cizmele :-))))
da, e greu microbul asta al lui NU sau al antipatiei/invidiei/geloziei sau al vreunui alt sentiment negativ… sfat nu am, pt. ca nu m-a incercat prea des in viata; poate ar trebui sa vezi ce e in spatele lui NU, sa fii sincera cu tine… atunci, o sa inveti ceva (poate) nou despre tine si ai sanse sa gasesti si leacul; cu conditia sa si vrei.
O singura data am patit sa fiu NU la paroxism fata de o persoana si jur ca am incercat sa inabus sentimentul, sa ignor, sa evit, sa ascund: NU ASTA E SOLUTIA! Asta am invatat, ca mi-am facut mai mult rau mie insami prin sentimentele astea negativiste.
De obicei, cea mai buna solutie e sa evit persoana. Dar cand asta e pur si simplu imposibil…mai bine discuti cu ea despre problemele care te macina…e ca un fel de therapy, cred…
Apoi, desigur ca niciodata nu o sa placi pe toata lumea si nici nu o sa fii placut de toata lumea. Important e sa fii impacat cu tine insati/insuti, sa actionezi conform unei anumite etici pt ca mai apoi sa nu te simti vinovat de nimic.
apai tine-l tu pe domnu NU ca noua nu ne trebuie,deja il avem:)))
se zice ca oamenii sunt ca vinul: cu timpul, ori devin tot mai buni, ori se transforma in otet; asa ca, atentie la NU, ca sa nu devina un stil de viata! 😉
hai sa filozofam un pic:
“ai grija la gandurile tale, pt. ca ele vor deveni cuvinte;
ai grija la cuvintele tale, pt. ca ele vor deveni fapte;
ai grija la faptele tale, pt. ca ele vor deveni obiceiuri;
ai grija la obiceiurile tale, pt. ca ele vor forma caracterul tau;
ai grija la caracterul tau, pt. ca el va fi destinul tau.”
true enough?
wow, am ramas fara cuvinte la citatele astea. Chestia e ca NU se manifesta doar in anumite situatii, cum am mai spus. Anumite motive il declanseaza, in rest stiti ca sunt destul de sociabila si de intelegatoare. ;;) Si oricum daca omul potrivit e langa mine si stie si intelege cum sa ma salveze, voi fi ok. Cred ca nu depinde 100 % de mine.
Mai, Hellene, mai, nimeni ne e 100% a bad person! Asa ca don’t worry, you’re not a NO person! And we love you anyway 😉
sper ca ai inteles, Hellene, ca nu ma gandeam nici o clipa ca esti a bad person!! erau ganduri de-ale mele… la urma urmei, suntem flesh & blood… cu o mica diferenta fata de animale: spirit, too! aici intervin citatele alea. 😉 (nu cred in citate neaparat, dar astea imi plac, pt. ca sunt f.realiste)
nu subestima niciodata puterea lui “NU” 🙂