Săptămâna verde la Messe Berlin

Mai… când e ceva expo la Messe Berlin, știi că e ceva serios și că poate ai vrea să vezi. Locul e imens cu multe hale una mai mare ca alta, deci ai nevoie de o zi întreagă pentru a vedea aproape tot, că ‘tot’ e o iluzie deșartă.

Eu la Grüne Woche (+ contul de Instagram cu multe poze)) nu am ținut să merg, că e cu mâncare și nu mor să încerc nimic special, că nu-s gurmandă și nici nu trăiesc ca să mănânc. Deci toată săptămâna am spus că nu mă duc acolo nici legată, dar Sotzu’ insista ca el vrea. Du-te cu fiică-ta, eu îmi găsesc ceva de făcut. Și când îi prezintă fiicei ce e de făcut și de văzut, am ciulit și eu urechile și când am auzit că sunt și animale vii: cai, vaci, capre, câini, oi și altele, imediat m-am răzgândit. Nimic nu mă face să mă hotărăsc mai repede decât posibilitatea de a vedea sau mângâia animale. Așa că m-am dus și eu.

Mai bine o iau pe rând cu pozele și va povestesc că altfel nu am cum.

Prima țară de care am dat a fost Olanda (sau Țările de Jos cum ar trebui să îi spunem acuma și eu nu mă pot obișnui). Lalele, role de brânză, legume, bere, de toate. Am degustat multe feluri de cașcaval, am și cumpărat 3 bucăți pentru acasă (cam scump totul acolo, dar chiar deosebit), Ada a fost impresionata un fel de salată servit chiar într-o frunză de salată și a trebuit să pozez ce conține să îi fac și acasă.

Apoi Belgia ne-a impresionat cu pralinele, dar nu am luat, că avem destulă ciocolată acasă și oricum am redus drastic consumul de dulciuri.

De la standul Thailandei am degustat niște chips-uri din diverse fructe, mâncarea o știm deja, deci n-am stat prea mult.

Marocul a avut foarte mult loc și multe standuri: cu condimente, cu ceaiuri, cu uleiuri, cu fructe deshidratate.

De la nu stiu ce tara am băut un pahar de vin cu ciocolată, îngrozitor de dulce și scump, iar Ada ceva suc de struguri.

Acest cârnat (Schwarzer Schuster) cu pastă de hrean de la cehi a fost cumpărat pentru mine, dar a trebuit să îl împart și cu ceilalți doi… Și a fost foarte delicios.

Am trecut razant pe lângă Moldova, care nu avea nimic de oferit decât aceste panouri și încă unul cu nu știu ce date informative, dar am fost dezamăgită.

Și în sfârșit la România, unde speram să ne umplem plasele cu bunătăți de acasă, dar și aici dezamăgire pentru că nu era nimic de vânzare. Toată săptămână au avut degustări, dar dacă am înțeles eu bine, nu au avut nimic de vânzare, ceea ce și pe mine și pe Sotzu’ ne miră foarte tare pentru că absolut toate țările vindeau o grămadă de lucruri. Pe de altă parte, înainte să îmi exprim verbal dezamăgirea, doamna de acolo i-a dat Adei o cutie de prăjitură Albă ca Zăpada, iar după ce mi-am exprimat-o cu gândul la brânze și salam de Sibiu, a scos de sub tejghea niște cabanoși și ceva pui afumat. Nu tocmai ce consumăm noi, dar să fie bine primit.

Puțin mai încolo, alți români vindeau (!) dulceață și magiun si miere, din care am degustat până ne-a venit rău. Am cumpărat la insistențele Adei un borcan cu dulceață de caise și unul de prune cu scorțișoară și pentru mine unul de afine cu mure.

Croația

Brazilia

Nu-mi mai amintesc ce țară avea aceste nugat-uri interesante.

Nu știu nici de unde știe Ada de Corndog, dar a intrat în fibrilații când l-a văzut. Am gustat și eu și bleah… nu mi-a plăcut. De la japonezi.

Cred că și două mini Mai Tai tot de la brazilieni le-am luat, dar sincer nu mai știu. Bune și un pic altfel față de ce am băut în Bali.

Astea sunt un fel de Bake Rolls, dar sunt de fapt felii întregi de pâine cu diverse gusturi. Mie mi-a plăcut tare mult cel cu gust de ciuperci și am luat o pungă de poftă.

Apoi am băut o cafea columbiană foarte tare cu un vârf de zahăr brun și deși eram extenuată când am ajuns acasă, după saună și baie, eram fresh ca o floare și până la jumătate trecut de miezul nopții nu am putut închide ochii…

La expoziție nu au fost doar chestii de mâncare, ci absolut tot ce are de a face cu resursele naturale, așa că la standul Finlandei, se vindea lână de tricotat.

Suedia a fost surpriza experienței pentru Sotz, care a mâncat un hamburger cu carne de elan. Eu am făcut stânga împrejur încercând să îmi scot din minte că animalele astea frumoase… se mănâncă.

Și ca să își potolească și setea, a încercat o bere din Estonia și s-a declarat încântat.

Încă de acasă, când văzusem pozele cu Pasteis de Nata la standul Portugaliei, am știut că acolo vreau și trebuie să ajung. Am luat 6 bucăți, la suprapreț, evident), dar absolut divine.

Un pas mai încolo, Ada s-a întins la vorbă cu o doamnă de la ceva ONG nemtesc și i-a explicat un milion de lucruri despre viața sustenabilă. Când ne-am plictisit să o așteptăm, ne-e ademenit și pe noi o doamnă și ne-a pus tot felul de întrebări despre stilul de viață, dar în special despre ce și cum mâncăm, dar și câtă risipă facem. Ne-a evaluat ca foarte sustenabili, dar asta deja știam pentru că gătim foarte sănătos, mâncam multe legume, puțină carne, sezonier, nu aruncăm mâncare cu toptanul (deși mai uităm de legume prin frigider); ne deplasăm cu mijloacele de transport în comun cât putem de mult, eu cumpăr multe haine second hand și donez la fel de multe peste tot.

La unguri mai un pic și leșinam de fericire, pentru că după foarte mulți ani, în sfârșit voi mânca din nou ardei galbeni, rotunzi, umpluți cu varză acră. Maaaaai!!!! Îmi plouă în gură numai când mă gândesc la ei…

În tot timpul ăsta, Ada umplea o pungă de hârtie cu fudge de toate feluri de la englezi…

La francezi erau, ca de obicei, multe chestii bune și apetisante, dar am luat doar un pain au cholocat pentru pofta Adei.

Pentru că într-un final mi-am amintit de scopul meu pentru această ieșire, ne-am dus în sfârșit să vedem animalele, dar am atâtea poze de arătat că le voi pune într-un alt articol.

Am continuat cu vizita sectorului dedicat agriculturii, tractoare, organizația vânătorilor, mulți tâmplari și mobilă de lemn, dar și multe chestii pentru copii. Ada n-a stat nici o secundă pe gânduri înainte să se pună la coadă la peretele de bouldering, nici măcar nu și-a dat bocancii cu toc jos, poșeta e și ea acolo… tre’ să fii fancy chiar și când te cațări pe pereți.

La raionul de plante… Doamne ce mirosuri, ce aranjamente, ce flori! Pentru că era aproape de închiderea expoziției, mulți încercau să scape de marfă și dădeau tot felul de chestii mult mai ieftin. Așa m-am făcut cu 15 rădăcini și bulbi de flori pe care nici nu știu unde le voi planta și nici nu mai îmi amintesc tot ce am ales. Surprize, surprize la vară. Vă arăt și vouă: :))

La italieni s-a mâncat și o felie de pizza margerita, dar și o bruschetă mai mare. Ambele poftele Adei, dar am sfârșit eu prin a mânca jumătatea mare de pizza.

La elvețieni, Sotzu’ a încercat iar ceva nou: kebabul din brânză. Până să termine el am mai luat niște ciocolată elvețiană, 3 la 6 euro, iar Ada a profitat de decor și jocuri să se distreze.

Ne-am întors cu 3 plase pline de borcane, cârnați, ciocolată, gemuri, brânzeturi, beri și mai ușori cu vreo 200 de euro că așa-i când nu te poți abține. Ah și cu dureri foarte mari de picioare.