Cât de greșit sunt văzute campaniile pe bloguri?
Chiar dacă există destule voci care se ridică împotriva diverselor campanii pe bloguri sau împotriva bloggerilor care câștigă bani din asta, n-am stat niciodată să plec urechea la ele sau să le bag în seamă, mai mult pentru că niciuna nu se lega de mine. Însă ieri, pe twitter, într-un schimb de replici cu Bogdan, mi-am dat seama că trebuie să fac anumite precizări cu privire la advertorialele pe care le scriu.
Ce m-a deranjat în dialogul cu Bogdan a fost faptul că imediat am fost catalogată (împreună cu alții care scriu advertoriale) că fac orice pentru bani, inclusiv recomand mersul la psiholog într-o campanie. Asta pentru că el considera că nimeni nu are nevoie de astfel de servicii, propriul doctor fiindu-ne noi înșine, și că a recomanda acest obicei înseamnă „specularea slăbiciunii și inducerea soluției.” Dacă e să mă iau după asta, atunci probabil n-ar fi trebuit să vă recomand nici să mergeți la Zumba pentru că vă bănuiam că sunteți vulnerabile și n-ar fi trebuit să vă dau soluția de a face mișcare.
După un schimb de mailuri cu Bogdan, mi-am dat și eu seama (deși o mai auzisem și la alții) că aceste campanii și posturi plătite sunt destul de greșit interpretate. Nu aș vrea să zic că sunt privite cu ciudă, dar adevărul e că de foarte multe ori sunt ironizate sau ignorate pe motiv că „ah, iar a scris pe bani, nu citesc că se vinde.”
Cei care nu știu sau n-au avut ocazia să scrie un articol pentru bani, probabil nu știu că agențiile aleg blogurile pentru campanii pentru a oferi publicului o impresie și o părere personală despre un anumit produs sau serviciu. Niciodată agenția sau clientul nu impune stilul și nu cere bloggerului să scrie de bine despre produsul lui. E riscul pe care și-l asumă. De aici s-a născut și veșnica dilemă „dăm sau nu articolul la validat înainte de publicare?”, dar despre asta poate altădată sau niciodată.
Am simțit nevoia să fac câteva precizări pentru că nu sunt puțini cei care privesc acele articole cu o sprânceană ridicată, cu sictir sau în zeflemea.
Nu, nu mă vând dacă scriu despre Sprider, Farmec, Dove, Praktiker sau Starbucks. Nici un advertorial, din câte am scris eu, nu este copy/paste din comunicatul de presă. Fiecare articol plătit e la fel de muncit ca orice alt articol de pe blogul meu și tot la fel ca orice articol scris de mine, mă conține pe mine. Sunt eu în el, chiar dacă scriu despre bujii, baloane sau croaziere pe mare. Pentru că nu aș putea scrie ceva în care să nu adaug nota personală. N-ar mai fi un articol de blog, ar fi pur și simplu un comunicat de presă sau un articol insipid despre un produs/serviciu. Așa că, dacă ignorați posturile plătite, doar pentru că fac parte din categoria monedă de schimb, vă recomand să citiți pe sărite și veți găsi în fiecare dintre ele o poveste despre mine, o bucată din viața mea. Pentru că, dacă ați uitat, acest blog este extrem de personal și incredibil de subiectiv.
E alegerea fiecăruia dacă citește sau nu advertorialele scrise pe blogul meu sau pe altele, însă ne faceți o mare nedreptate atunci când aruncați cu noroi în munca noastră. Și pentru acele articole se muncește la fel ca pentru orice alt articol, dimpotrivă uneori mai mult pentru că informația trebuie structurată altfel.
Ideea asta preconceputa legata de psiholog inca exista, vad…
din pacate…
sunt convinsa ca muncesti mai mult pentru un articol platit.cei care iti sunt cititori fideli te citesc oricum ai scrie sau despre orice ai scrie.dar cel care te plateste vrea articole de calitate,care sa-i aduca si clienti.si nu mi se pare ca ar fi ceva rau in a scrie despre produsele anumitor firme.cel cu care ai avut discutia nu o fi spun niciodata vreunui prieten ca un anumit produs e mai bun decat altul?doar ca lui nu i-a cerut nimeni sa si scrie despre asta si nu-l plateste nimeni.
Inainte dadeam zeci de lei pe diverse reviste, acum citesc bloguri. Gratis. Din advertorialele de pe bloguri am reusit sa imi fac o parere in legatura cu multe servicii si produse si nu a fost una gresita. Am invatat in timp sa “citesc” ceea ce bloggerul a apreciat si ceea ce nu a apreciat la ele. Si am mai multa incredere intr-o serie de oameni pe care ii citesc, deci cu care interactionez personal, decat in orice alt tip de reclama. Asta si pentru ca am invatat si sa imi dau seama cand bloggerul are chiar o parere wow, sau cand este mai rezervat cu privire la ceea ce a testat.
Bun. Asadar advertorialele astea pot fi si de ajutor, fie numai ca afli despre un produs/serviciu de care nu ai mai auzit, plus o parere, poate un piic mai buna decat este, da’ poti sa ai si tu in cap o scala din care sa scazi putin.
Apoi… la televizor, daca te uiti la un film si nu iti place publicitatea, ce faci? Schimbi canalul si revii dupa ce s-a terminat, sau incerci sa faci altceva in timpul pauzei… Poate fi valabil si pe blog, nu? Nu ne obliga nimeni sa citim articole publicitare daca nu ne plac… insa, asa cum spuneam mai devreme, nu ar fi deloc inutil sa o facem.
asta-i cea mai frumoasa parere despre campaniile pe bloguri pe care am citit-o pana acuma. multumesc.
Tomi, nu trebuie sa imi multumesti. E parerea mea sincera. Eu abia sunt la inceput cu campaniile, blogul are doi ani si ceva si il scriu din pura pasiune. Dar am batut Bucurestiul in lung si in lat pentru el, am si citit o gramada (si cartile nu mi le da nimeni pe gratis) si sunt foarte multi oameni care abia acum il descopera si il apreciaza.
Da, cea mai mare emotie (mi-au dat si lacrimile atunci) am avut-o cand cineva mi-a scris sa imi multumeasca pentru ca a aflat multe lucruri despre orasul in care traieste de la mine, in conditiile in care are cel putin dublul varstei mele. Dar, in masura in care apar (si incep sa apara), accept si campanii. Le marchez, se vede ca is campanii, iar oamenii le citesc. Unii imi scriu, sa ma intrebe una, si alta. Nu ma deranjeaza sa le raspund, sa le dau numere de contact, sa le spun parerea mea asa cum a rezultat din interactiunea cu oamenii pentru care scriu.
Atitudinea asta, gen… voi, bloggerii care va vindeti pe bani… Sa fim seriosi, la televizor e plin de reclame si cablul ala trebuie sa il platesti. Si accepti. Presa scrisa, la fel. Ziarele online, la fel. Maine scriu si eu despre asta, promit :).
Haha, acum vad ca lumea iti spune Tomi!
Singurul lucru care ma deranjeaza la campanii nu vine din partea bloggerilor ci din cea a agentiei: au fost cazuri (poate mai mult la inceput) cand nici publicul-tinta nici cel care scria nu erau bine alesi. Dar va trece timpul si cele rele se vor spala.
Aprecierea cititorilor e cel mai volors lucru. Stiu exact ce simti pentru ca si mie mi se intampla sa-mi dea lacrimile cand primesc cate un mail de genul. Sau scrisori sau atentii de la cei care imi stiu adresa fizica. Iti doresc sa ai parte de cat mai multe momente de-astea 🙂
Nici eu nu am prea inteles reactia. Daca ai fi scris doar despre iaurt all day long atunci poate discutia era alta, dar campania asta chiar mi se pare faina pentru ca instiga la altceva, instiga la lucruri care ne fericesc, care ne fac mai sanatosi (mental si psihic macar). Desi nu sunt fan Activia, am urmarit campania asta tocmai pentru ca ati scris despre lucruri faine pe care si eu le pot aplica. Si cum zicea cineva mai sus, e vorba de o parere personala, de aportul tau catre un anumit produs.
Nu te vinzi. Dar cititorii tăi știu că nu ai fi scris unele articole fără sprijinul financiar și asta ridică unora un semn de întrebare. Știu că nu te interesează părerea mea, dar un articol cu scop comercial care conține o notă personală e un articol comercial cu o notă personală – dar tot o reclamă. Nu, eu nu cred că se muncește, scuză-mă, dar nu cred. Iar prin ideea cum că nu ai scrie despre un produs fără să îți placă rspectivul insulți orice om inteligent care citește. Hai să fim serioși, cât de rău poate fi un șampon Dove? Ce mare descoperire e pasca Boromir?
Acum întreb și eu, de ce nu marchezi în mod vizibil articolele plătite? Cumva pentru că altfel nu le-ar mai citi nimeni?
Cât despre problema cu psihologul, poate așa realizați și voi că trebuie să vă asumați o responsabilitate cand publicați ceva. Mersul la psiholog nu e un obicei și nici nu ar trebui încurajat să fie. Cel puțin nu de către un blogger.
Pai nu as fi scris unele articole poate pentru ca n-as fi stiut de acel produs/serviciu (de ex. nu stiu despre nici un fel de reducere din magazine, asa ca prin campania Sprider am aflat), poate nu l-as fi incercat, poate nu m-ar fi tentat. Asa, prin campanii, aflu si eu, odata cu cititorii (ma rog, eu mai devreme) despre anumite produse/servicii.
Nu contest ca un articol platit e o reclama, nici n-am zis asta, doar e evident.
N-am zis nici ca scriu despre un produs care nu-mi place. Nu s-a intamplat pana recent (cand am testat un sampon care nu mi-a placut si urmeaza sa scriu), dar s-a intamplat sa scriu despre produse care nu m-au dat pe spate. vezi campania Biotissima.
Articolele platite sunt marcate prin faptul ca fac parte dintr-o categorie speciala si nu le marchez altfel tocmai pentru ca vreau sa fie citite. Si nu cred ca nu le-ar citi nimeni, uite ce scriu Iulia S si Dianora 0mai sus. Iar daca nu crezi ca-s muncite, treaba ta…
In polemica despre psiholog nu intru pentru ca are rost, avem pareri diferite si n-o sa mi-o schimb.
Dam167 nu prea sunt de acord cu tine. Articolele platite sunt citite pentru ca ofera informatii despre produse pe care noi, cei care le testam, le oferim la prima mana.
Eu am introdus pe blogul meu o categorie care se numeste “Advertoriale”. Articolele din acea categorie nu sunt mai putin citite decat celelalte. Ba unele sunt mai cautate pe Google decat articolele de opinie pe alte subiecte.
Oamenii vor sa stie detalii cat mai personale despre un produs inainte sa il cumpere. Si faptul ca un blogger scrie despre cum a testat un produs is cum i s-a parut, e foarte personal. In plus, un blogger care se respecta si are cat de cat notorietate nu va accepta campanii care nu il reprezinta. Eu nu voi scrie despre lanterne indestructibile sau despre bere Silva pentru ca sunt produse pe care le folosesc/consum. Asa cum nici a Arhi pe blog n-o sa vezi vreodata articole platite de magazine online de produse cosmetice.
Depinde de cititorii pe care îi ai/vrei să-i ai. Unii gustă, alții nu. Nu știu dacă în mod practic contează pntru cineva părerea unui străin despre o bere, un șampon sau un cozonac. Sunt obiecte care țin de preferințe. Toți folosim google pentru a căuta o părere, e foarte normal.
Hai să fim sinceri, unii bloggeri influnceri de fel testează azi biscuiți și mâine mașini. Și nu, asta nu e ok.
Cred ca ai uitat care era de fapt subiectul articolului pe care intentionai sa-l scrii.
Intreaga ta demonstratie ca nu te vinzi pe bani se bazeaza pe afirmatia ca scrii in stilul tau propriu si personal, nu “copy/paste din comunicatul de presă”. O alta motivare ca nu te vinzi pe bani atunci cand recomanzi una sau alta este “Și pentru acele articole se muncește la fel ca pentru orice alt articol, dimpotrivă uneori mai mult”
Nu vad legatura. Nu exista una. Acuzatiile principale aduse bloggerilor sunt ca, pentru bani, scriu de bine despre respectivul subiect/produs/serviciu. Faptul ca nu este copy/paste dintr-un comunicat este usor de observat de toata lumea, ba chiar o conditie impusa si de cel ce da banii, dar nu are nici o legatura cu respectivele “acuze”.
Nu, acuzațiile aduse bloggerilor e că scriu articole seci (pentru bani) în loc să expună o părere, un punct de vedere, o percepție, ideologie etc. prin care să-și provoace cititorii la discuții (valabil în cazul celor cu o abordare personală).
n-am uitat care era subiectul, problema e ca erau prea multe subiecte si am sarit de la unul la altul incercand sa spun tot. asta sa fie greseala mea.
multi inteleg prin articole platite copy/paste din comunicatele de presa sau din mailurile trimise de agentii. au impresia ca pentru bani nu mai gandesti, iti lasi creierul spalat de diverse firme care iti flutura euroii prin fata nasului.
@dam167 unii oameni chiar nu judecă. Serios…ce aveți oameni buni împotriva psihologilor?
Anyway..nu mai continuii că risc să folosesc limbaj aiurea. Andreea eu citesc cu plăcere și articolele tale plătite. Și nu mi-e rușine să recunosc că nu înseamnă că dacă ai recomandat un anumit șampon o să dau fuga repede să te ascult. Că doar de asta am minte. Văd dacă mi s-ar potrivi, și apoi iau o decizie. Păcat că există încă suficiente minți înguste.
Nu are nimeni nimic împotriva psihologilor. Problema e că toată lumea își permite să vorbească fără să aibă habar. Așa te trimite o altă Ralucă la psiholog (deh, campanie pentru un iaurt), iar un om care nu știe ce combustibil trebuie să bage în mașina în care se urcă, votează mașina anului.
Imi place sa citesc pe bloguri si articole scrise intr-o maniera personala despre anumite produse. Ce nu suport sunt blogurile tapetate cu reclame peste tot, reclame care blinkane de-ti iau ochii, asa de mult ca nu mai vezi unde e textul. Mi se par obositoare si n-am rabdare sa mai citesc articole. Asta nu inseamna ca e neaparat ceva gresit in asta ci ca nu-mi plac mie si aleg sa nu le mai citesc. In rest, advertorialele sunt utile, mai aflu si eu una alta 🙂
dam, si care e problema cu recomandarea de a merge la psiholog?! ti se pare ca stie toata lumea cum sa’si faca supape pentru a descarca toate frustrarile, complexele si mizeriile mentale pe care le adunam, fie ca vrem, fie ca nu?!
cat despre articolele care prezinta produse sau servicii, iar nu vad o problema, atata timp cat cititorul primeste o informatie din ele, ba uneori chiar si ocazia de a primi/incerca produsul sau serviciul. si inca ceva: nu’ti pune nimeni laptopul la tampla sa citesti!
Nici bloggerilor nu li se pune contractul la tâmplă. Ai o părere, o exprimi, nu dă nimeni cu parul. Asta înseamnă blogging: un schimb de idei și păreri. Dacă nu accepți să fii contrazis sau completat vei atrage reacții negative. Faptul că încerci să le reprimi insultă inteligența cititorului.
problema-i veche de cand printu’ si mereu parerile vor fi impartite: unii n-au nimic cu advertorialele, pe altii ii scot din sarite. parerea mea e ca, atata vreme cat nu se sare calul si incep sa fie mai multe advertoriale decat posturi “normale”, totul e ok.
Deranjant e cand vezi pe 10 sau 20 de bloguri NUMAI pareri pozitive despre un produs in aceasi zi sau in zile apropiate.
Pe mine ma distreaza cum toate produsele din campaniile platite sunt “bune”, “exceptionale” si “de neinlocuit”.
Amu, daca tot ai pomenit de pisalogi, eu am cunoscut o multime in tineretea mea. Si garantez ca 70, poate chiar 80% aveau mari probleme existentiale proprii si personale. Amu, cum sa te lasi pe mana unuia cu probleme sa iti dea tie sfat de viata ? Stii, batranii aveau o vorba care e uitata de multi: “orb pe orb conduce si amandoi cad in groapa”.
Parerea mea: daca puteti, luati cat mai multi bani de pe firme pentru reclame. Oricum sunt bani deductibili si in loc sa mearga la guvern sa ii fure, mai bine ii folositi voi.
desi am facut si eu parte din campanii care cereau publicarea unui articol intr-o singura zi de catre toti cei implicati, nu-mi plac deloc. agaseaza cititorul si nu cred ca are un efect pozitiv.
Ar trebui sa scrii mai des astfel de articole, Tommy 🙂
Dam parese ca esti un /o tip/tipa de bani gata. Daca tie iti prisosesc banii si timpul (vad ca esti pe faza si raspunzi), afla ca unii ar dori sa mai castige un banut in plus pentru bunastarea lui si a familiei. Fie ca e blog, colaborare , job part time eu sunt de acord (din pacate cei ce nu o pot face in general critica). Eu la modul cel mai serios din ce scrie Tomatina (reclama) mi-am achizitionat 2 lucruri ; de unul habar nu aveam ca exista. In ce priveste mersul la psiholog iti spun atat : esti nou pe aici si nu o cunosti pe Tomatina.
acuma m-ai facut curioasa. ce ti-ai cumparat?
Ceva cu ce te incalzesti tu bine atunci cand te bagi in pat si citesti ( acum stiam de existenta obiectului, dar am cautat sau mai bine zis am dat sfoara in tara si de Craciun am primit obiectul)
aaa, ploscaaaaa 😛 daaa, e un obiect tare misto. 🙂
Eu sunt la fel de vechi precum unii care se serbează și se cred vechi în ”meserie”. Vrei să faci bani din blogging? ești liber să o faci, dar asta nu înseamnă că poți folosi asta drept scuză. E un punct de vedere și nu mă aștept să conving pe nimeni.
E tipic românesc să ai pretenția să fii apreciat în mod condiționat. De scuze.
Mei, nu pot vorbi in numele altora, da’ la mine in cap toata problematica articolului se desfasoara pe 3 coordonate:
a) Nu ma intereseaza recenzie de produs decat la cele care-s peste o anume suma importanta. Altfel, produsul low-end X va fi egal cu produsul low-end Y. Deci voi cauta recenzie doar cand am planuri mari de achizitie; vasta majoritate a advertorialelor blogerilor vor fi ignorate (de catre mine) la momentul publicarii, fiindca nu-mi cumpar in fiecare zi telefon high-end, monitor sau alte chestii scumpe.
b) Majoritatea blogurilor le citesc de distractie, fiindca uneori ies chestii interesante in articole. Dar nu-i o regula, si nu am incredere in recomandarile oricui. Chiar daca incerci sa-ti imprimi nota personala, pe mine ma intereseaza mai mult verticalitatea si competenta ta: ca recenzia e facuta comparand intre mai multe produse, si ca ai tras concluziile echidistant. Ghici cati blogeri competenti exista?
c) In completarea lui b) – o recenzie facuta ca la carte ar trebui sa dureze vreo cateva saptamani sau luni inainte de a avea o forma finala pentru ea. In momentul cand la interval de 2-3 zile gasesc 10 blogeri scriind pe aceeasi tema, inseamna ca ceva-i putred. De obicei inseamna ca oamenii aia n-or depus efort, si in subsidiar ca firma ce a facut campania nu-i interesata sa i se livreze calitate. Si atunci ce incredere sa am ca vor livra calitate in produs?
Cam asta-i, pe scurt, de ce-s sceptic. Nu ma intereseaza ce si cat castiga un bloger cand face reclama. Ma afecteaza ca nu munceste cat ar trebui pentru banii aia.
Hater.
tu vorbesti despre produse care sigur nu intra in sfera mea de interese si despre review-uri care n-o sa le gasesti pe blogul meu.
Scrii de competenta. Din punctul meu de vedere ai dreptate doar partial. In sensul ca nu pentru toate produsele ai nevoie de cateva saptamani, nici pentru toate serviciile. In plus, nu toate advertorialele sunt review-uri. Dau exemplu campania de la Sprider, care a intrat pe bloguri pentru a anunta reducerile de 80 %, campania Activia care promoveaza obiceiurile sanatoase. Niciuna nu a promovat un produs sau un serviciu care trebuie sa dureze cateva saptamani. Pierzi din vedere un lucru: nu toate campaniile pe bloguri sunt review-uri, nu toate sunt recomandari. Cel putin la mine. Faptul ca anunt existenta unei aplicatii pe facebook, facuta de Heineken, nu inseamna ca te imbii sa bei Heineken.
Da, scuze, am restrans involuntar aria discutiei; insa reviews sunt singurele chestii citibile. Anunturile de reduceri si alte minuni din clasa awareness nu ma imbie deloc, niciodata 🙂
Principiul se aplica si la ele: blogurile le citesc ca petrecere a timpului liber, si un advertorial imi rapeste din el; ca atare, daca blogerul nu e unul a carui parere/autoritate s-o respect (suficient cat sa-mi poata face reclama), se aprinde un bec rosu. La suficiente becuri rosii renunt sa mai citesc acolo. Numarul blogerilor pe care sa-i respect poate fi reprezentat cu degetele de la maini 🙂
Ca exemplu, Activia in alte tari a fost obligata sa-si retraga pretentiile despre efectele benefice ale produselor lor. Asocierea cu ei te pateaza pe tine direct, indiferent ca acum promovati “obiceiuri sanatoase”. Asocierea cu Nestle te-ar pata, daca ar veni cumva sa-si faca reclama (vezi episodul cu laptele praf din Africa). Asocierea cu RMGC i-a patat pe cei ce au facut-o. Asocierea cu Microsoft pentru a le “discuta obiectiv” noul IE8 a patat, prin prisma faptului ca MS sunt direct responsabili pentru IE6 si futerea standardelor web. N-o sa ma vezi alergand cu limba scoasa dupa invitatii la Zumzi sau Google Plus, ba chiar invers.
Pe scurt, vezi sa nu te gasesti in situatia de a te adresa unor oameni fara coloana vertebrala 🙂
Eu n-am blog de campanii, cu toti cei 100 de cititori ai mei nu as reusi sa fac advertorial nici la ceapa degerata din piata :))) Asa ca vorbesc din perspectiva celui care citeste advertorialele, nu a celui care le face. Bai, mie imi place sa le citesc. Pentru ca ma prind din prima daca blogheru respectiv chiar crede ce scrie sau e doar o modalitate de-a scoate un ban de ciunga. Cand un om crede in ceea ce scrie, ma intereseaza parerea lui, chiar daca nu intentionez sa cumpar imediat produsul respectiv. Dar imi ramane undeva acolo in cap si cand ajung la momentul de a lua o decizie de cumparare, constient sau nu, favorizez marca despre care am citit de bine la niste oameni de incredere!
Singurul produs de care n-a reusit sa ma convinga nici un blogher e mac-ul :))) In rest vreau sa-mi iau bicicleta ca a lu printesa urbana, iar campania ta cu obiceiuri sanatoase mi se pare chiar foarte foarte misto, desi sincera sa fiu nu asociez produsul respectiv chiar cu sanatatea..
mi se pare foarte corect ce spui aici. Si la fel mi se intampla si mie. De exemplu a fost la un moment dat o campanie pe bloguri (nu si pe al meu) pentru un fond de ten de la L’Óreal. Acum nu mai stiu cum ii spune, dar cand cautam unul, m-am oprit sa-l studiez. Nu mi l-am luat ca n-aveam bani suficienti la mine si mai trebuia sa iau si alte chestii, asa ca mi-am luat unul mai ieftin. Dar cand se termina, o sa caut pe bloguri si probabil o sa mi-l cumpar.
da-mi te rog un singur exemplu de campanie , scrisa intr-o maniera negativa, de catre un blogger care a fost platit sa scrie.
n-am nimic cu nimeni, insa mi se pare penibil sa promovezi ,de exemplu, obiceuri sanatoase si tu sa bagi la mcdonalds zilnic
sa ne intelegem: nu ma refer la tine:)
din cate stiu eu, Vis Urat a scris cateva advertoriale nu tocmai flatante, dar n-as putea sa iti spun exact care.
Si, stai linistita, si mie mi se pare penibil sa promovezi obiceiurile sanatoase si sa te indopi cu mcdonalds, shaworme sau kfc zilnic…
Acum putin timp am scris eu pe tema asta. De ce ma deranjeaza. Ideea e, asa cum am si scris, ca pe mine ma deranjeaza ca tot mai multe bloguri. de fapt autorii lor uita sa mai puna si amprenta personala, sufleteasca, este un articol mecanic! De asta nu-mi plac majoritatea bllogerilor care recomanda, recomanda, recomanda … doar atat!
Eu iubesc Starbucks, iubesc Farmec, etc.:) Nu am nimic impotriva ca X om cu blog sa scrie despre ele, dar unele sunt infecte si fara acel “ceva” si asta se intampla pe blogurile oamenilor buni si care scriau cu sufletul inainte de a scrie pentru 10 reclame. Parerea e a mea si mi-o sustin. Si nu mi-o sustin din ciuda sau invidie. Eu am ales sa scriu de foarte putine chestii … eu am ales. Deci nu am de ce sa-mi fie ciuda sau altceva. Pe mine ma doare doar lipsa acelei parti sufletesti dintr un articol … fie el si reclama, etc.
hehe, cred ca nu citim acelasi bloguri. 😛 Dar, in ultimul timp eu nu mai am timp sa citesc bloguri, deci nu te contrazic deloc. 😛 Dar, daca as citi numai articole cu recomandari, probabil le-as scoate din reader.
Moneda de schimb este una din categoriile mele preferate!!!asa mult imi place cum povestesti incat abia aproape de final imi dau seama ca este o reclama 🙂
ma bucur sa aud asta. 🙂
Eu nu am blog si nici nu ma pricep cu “blogareala”, dar d.p.d.v. al cititorului nu ma deranjeaza articolele platite si mi se pare ca le scrii frumos 😉
multumesc 🙂
Pentru cei care cred ca articolele platite sunt usor de scris:
Din contra, cred ca e mult mai greu sa iti invelesti o opinie despre un produs, in stilul literar care te caracterizeaza. Ia incercati sa scrieti o compunere despre soare, acum pe loc. Din 10-15 fraze. Nu e usor sa scrii la cerere indiferent ca promovezi sau “nu esti incantat”
Poate cand iesi la plimbare si vezi soarele , iti vine inspiratia, cuvintele se revigoreaza
Sunt o persoana cu blog, nu un blogger 🙂 si n-am scris niciodata (pe blog) un articol platit. Dar mi s-ar parea greu de conturat o idee transmisa de altii, nu conteaza ca e despre sampon sau masini de curse
Toata stima pentru cei care reusesc sa scrie atractiv un articol platit.
Uff, ce le plac oamenilor blogurile, si ce ii roade cand cel care scrie face un ban de pe urma scrisului… 😐 Tipic romanesc!
Era normal ca majoritatea reclamelor si recomandarilor sa se mute in online odata ce acum fara internet esti oarecum sters si aproape ca nu existi, mai ales ca agentie, companie, firma etc. Din pacate nu toti isi dau seama ca si in spatele scrisului este un om care are nevoie de job, bani si normal cititori.
ca sa fiu sincera nu inteleg de ce ii supara pe unii grija daca esti sau nu platit pentru ceea ce scrii, un ziarist scrie tot pe bani si mai ales nu tot ce ii trece prin cap, ci ceea ce ii sugereaza editorul sau politica ziarului. Daca imi place cum si ce scrii te voi citi, daca nu trec mai departe la alt articol sau alt blog. Ciuda pe care o au unii si cuvintele grele provin, in opinia mea, dintr-o frustrare si invidie nemasurata sau dintr-un obicei prost de a critica agresiv tot ce fac altii. Foarte bine, bravo tie daca poti castiga si avantaje materiale din pasiunea ta de a scrie. Mie imi plac genul asta de articole pentru ca mai aflu cate ceva nou sau macar o alta parere daca este vorba de ceva ce ma intereseaza, dar recunosc ca nu prea citesc blogurile care publica numai linkuri, concursuri si reclama nemascata.
Mai bine iti creezi un disclaimer in care scrii ca publici si advertoriale.