Nu te duce, proasto!

Aşa-i că vi s-a întâmplat măcar o dată, să ţipaţi la televizor când o tipă, într-un thriller sau într-un horror, se duce să vadă ce e, când aude zgomote prin casă? Hai, recunoaşteţi, că la primele filme de gen toţi vorbeam cu televizorul şi le dădeam tututor sfaturi, cam cum fac bărbaţii când se uită la fotbal. ;))

Mă rog, recunoaşteţi sau nu, nu asta e ideea.  😛

Ce vreau să spun e că io o înţeleg pe proasta aia care o mierleşte din cauza curiozităţii pentru că şi io’s la fel ca ea. Mi s-a întâmplat de câteva ori, când ai mei erau plecaţi la sat şi eram singură prin pat, să aud zgomote şi sunete neidentificabile. Şi am înţepenit, literalmente, de frică. Nu mă puteam mişca şi îmi ţineam respiraţia pentru că beneficiez de o imaginaţie bogată şi bolnavă şi, în câteva secunde am trecut în revistă cel puţin cinci feluri în care aş fi putut să fiu omorâtă. Să nu mai zic că îmi făceam frică singură şi chiar dacă toate uşile erau ferecate, io tot aşteptam momentul în care se deschideau singure. Mă rog, să ne întoarcem la subiect, că tot divaghez. Deci, cum ziceam, eram împietrită de frică, da’ când sângele a început să circule, ghici ce? Pâş, pâş, m-am dus să văd ce e. Io, Pantera Roz, io, Jessica Fletcher, cu mâinile goale, neînarmată, am deschis uşa aia, care îmi închipuiam că se deschide cu de la sine putere, şi am pătruns în întuneric. Acuma, gândiţi-vă că mie mi-e o frică de întuneric de mă… şuşu pe mine, deci vă închipuiţi cât eram de înspăimântată. Da’ nu m-am lăsat, am aprins becurile prin toată casa şi mă rugam încet să nu dau peste cineva sau peste ceva la mine în apartament.

Cum totul era în capul meu, vedeţi bine că n-am dat peste nimeni.

Şi totuşi, ideea acestui post e că te duci să vezi ce e, chiar şi atunci când crăpi de frică. Io da, voi?

33 Comments

  • Andrea

    Clar! Asteptarea e cea mai nasoala. Asa macar stii o treaba: ori crapi, ori te linistesti 😀

  • Barbie

    Nuuu, eu ma fac ca dorm cum pot eu mai bine, in speranta ca ucigasul ma va cruta de aceasta data ca tot sunt inofensiva – doar dorm! 😀

  • crinutza

    Mda… si eu la fel, problema e ca mi s-a ars becul pe hol acum 2 zile, nu l-am schimbat inca si ca sa ajung la intrerupatorul din sufragerie trebuie sa traversez holul si sufrageria. NO WAY!

  • lilisor

    Io am frică doar de şoareci, deci cu sunetele ciudate nu prea am treabă. Îmi bag nasul şi investighez atâta vreme cât nu simt miros de rozătoare.

    Ultima dată când am avut un şoricel prin debara nu m-am atins de uşa aia câteva săptămâni bune. Nici să o privesc nu puteam, deşi ştiam şi eram conştientă că nu mai e nimic acolo. Şi acum când intru în debara aprind lumina de acolo şi pe cea din bucătărie, uneori îl chem pe Laurenţiu să-mi ia ce-mi trebuie. E o fobie de care nu cred că voi scăpa vreodată.
    Acum sunt liniştită, gheruţele Monstruleţului m-au convins că nu vom mai avea vreodată probleme cu rozătoarele astea 😀

  • strumfita cu esarfaa

    Mersul asta acolo unde e buba, babau, e instinctual. nu prea cred ca exista cineva care sa stea locului in timp ce se aud zgomote ciudate de undeva din apropiere. E ancestral, si e normal sa actionam ca atare, sa ne aparam. E instinctul de supravietuire si chiar daca am vrea adenalina nu ne va mai lasa sa avem un somn linistit pana nu identificam cauza si sa aflam ce anume ne ameninta siguranta.

  • ines

    Clar, m-aș duce. Când eram mică mă duceam oriunde să văd ce este și, mai mult, îmi făceam tot felul de scenarii în cap despre cum o să iasă și o să mă prindă de picior și o să mă târâie și o să mă mănânce. Dar tot mă duceam! 😀

  • sunny_days

    Nu stiu ce sa zic…eu insa am un real talent sa evit total locurile din casa pe unde mi se pare ca se aude ceva 😀 :)) nu-s asa curioasa adica :)) 😆

  • oana

    eu merg tot timpul pe expresia americanilor (sau englezilor) “Curiosity killed the cat! NOT ME !” deci eu pot sa merg sa vad 🙂

  • INTJ

    da, mult mai bine sa te duci decat sa te ascunzi in dulap strigand “help! heelp meee!” … :))

  • DUHUL

    Eu mare curajos, ma duc si pe intuneric, incercand sa refac din memorie “harta” traseului de urmat. Si totusi, tin minte ca nu o singura data mi s-a intamplat sa iau in plin o usa de dulap deschisa care nu “figura” in memorie :))

  • iYli

    Toate filmele de groaza la care m-am uitat m-au “calit”. Fie ca e vorba de o umbra ciudata ce aduce a fantoma pe tavanul baii sau de usa de zgomote ciudate la geam- nu imi pasa.Trebuie luata partea logica. Sf-uri avem oricum in minte ::))

  • Miscellaneous

    =))) Am inceput sa rad inca de la primele cuvinte, caci da, si eu comentez actorilor din filme ( in general ) cand fac tampenii sau se poarta urat “Nu, boule, nu trebuia sa-i spui asta”, “Tampito, cum ai putut ?” etc. Da’ e amuzant.
    Si pentru partea a doua .. hehe, da, adevarat, ma duc si eu, normal ca ma roade curiozitatea ca rugina, doar ca eu de obicei ma si inarmez cu ceva, orice :)) Pentru cazuri extreme, nu se stie niciodata !

  • Mada

    Eu ma duc intotdeauna, incercand sa par cat mai “casual”, dar totusi “inarmata” – cu orice e la indemana. Pana la urma, si un pix poate fi arma mortala daca e manuit cum trebuie…

  • ova

    Normal ca si eu ma certam cu aia de la tv, dar dupa ce am vazut la sarbi Dracula m-i sa taiat pofta de filme horror ca maioneza, trei zile nu am putut sa dorm bine, (daca vine ala pe la mine 🙂 ).
    Probabil ca ati avut experienta sa circulati noaptea pe strada unde iluminat public ioc si cu coada ochiului ati surprins miscare si daca v-ati uitat mai bine si nu ati vazut nimic, intrebari garla oare ce o fi fost ! 🙂 . Personal am avut o astfel de experienta dar am dat nas in nas cu un catel si ne-am speriat unul de altul (el a disparut in 0 sec, as fi facu si eu la fel daca as fi stiut ca pe strada nu sunt gropi).

  • colorbliss

    Am patit si eu ceva asemanator. Dar aveam o bata de baseball la indemana. Nu a fost necesar sa o plimb pe intuneric, saracuta :))
    Nu am descoperit nimic, dar totusi, ce o fi fost ?

  • Tomata

    @ crinutza → Pai schimba becul :))

    @ lilisor → Io n-am treaba cu soarecii, da’ intunericul… :-s

    @ strumfita cu esarfa → Cum nu? Ia uite, cateva fete zic ca nu s-ar duce. 😛

    @ ines → Asta cu prinsul de picior o mai am si acuma. Cred ca de-asta nu ma uit la filme de groaza. :))

    @ utiscanteianu → Ca aia cred ca ii paranoia severa. :))

    @ Duhul → Iuuu, asta inseamna o bezna crunta. La mine in casa mai intra lumini, se mai creeaza umbre, e mai palpitant. :))

    @ Ema → Multumesc. 🙂

    @ iYli → as putea incerca sa mai vad unul, numai sa testez impresiile. 😛

    @ colorbliss → Bata de baseball?? Pf, daca as avea una, nu cred ca mi-ar mai fi frica. 😛

  • Malli

    eu de obicei ma baricadez in camera in care sunt , iau telefonul care e pregatit sa apeleze pe cineva daca se intampla ce e in capul meu.
    urasc sa aud zgomote cand sunt singura…

  • Alina

    lasa-le pe alea care se duc sa vada care e sursa zgomotului. sunt mai amuzante alea care desi stiu ca e un criminal in casa, tot in casa se ascund,nu ies afara

  • Veronique

    Eu una inchid usa de la camera in care sunt, dau drumul la un serial sau la o melodie gen Inna (nu Massive Attack!) si stau chircita sub plapuma cu laptopul in brate, zicandu-mi ca zgomotele se aud de la vecina de mai sus.

  • Spiridusha

    Mnoh, am ras cu lacrimi =)))

    Eu nu ma uit la filme horror pt ca sunt de fel, speriata de bombe. Dupa aia mi se pare ca aud chestii ciudate si ajung sa ma sperii si de umbra mea. Si de mers la sursa zgomotului, nici gand. Mai ales pe intuneric. Pai cum naiba, eu dorm cu veioza aprinsa de paranoica ce sunt, doar nu te astepti sa ma duc sa vad cine o fi intrat in casa (in mintea mea, de fapt).

    Pana si atunci cand mi se ia curentul pe timpul noptii, intru in panica. Nu ma trezesc niciodata, insa atunci cand e bezna, ma gaseste setea sau mai stiu eu ce. Bineinteles ca nu imi mai arde nici de apa nici de nimic, doar ma bag sub patura si incerc sa adorm, ca sa nu fac scenarii si sa devina o noaptea alba pt mine…:D

  • Littlegreenlies

    Vecina de dedesubt s-a spanzurat acum cateva luni. Cateva zile m-am tot gandit la scenarii de film cu exorcizari si alte tampenii. Si sunt sigur ca asta nu o sa ma opreasca sa ma uit si la Paranormal Activity 2.

  • Oana S

    Eu mă ascund sub plapumă în caz că-i seară, sau închid uşa şi îmi sun imediat prietenul… pe care-l plictisesc profund cu nervii mei :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge