Admirand o femeie puternica si independenta
Long, long time ago (I can still remember) scriam un post de care azi nu mai sunt mândră. Nu ştiu cât de mândră eram atunci când l-am scris, dar oricum în 2007 credeam cu tărie fiecare cuvinţel. Până nu demult, când cineva, fără să îşi propună şi fără să ştie ce părere aveam eu despre femeia puternică şi independentă, mi-a schimbat atât de radical viziunea, încât acum sunt dipusă să îmi fac mea culpa pe blog şi să accept în văzul lumii că am renunţat la ochelarii de cal care îmi îngrădeau concepţiile. Să accept că am greşit.
Spuneam pe atunci că femeie puternică tre’ să fie aşa şi pe dincolo, decretam lovindu-mă cu cărămida în piept că numai idealurile în care credeam eu şi modelul pe care îl acceptam eu încropesc cu adevărat o femeie puternică şi independentă. Vedeţi voi… acuma după 3 ani, după nişte experienţe acumulate şi după nişte schimbări dramatice în viaţa mea, cuvintele “puternic” şi “independent” au altă definiţie pentru mine.
Pe atunci criticam femeia de carieră, muuult prea robotizată, mult prea prinsă în viaţa ei profesională, mult prea preocupată de interesele companiei pentru care lucrează. Eram condusă în manifestul meu de imaginea femeii pe care o văd la televizor, fără a fi stat vreodată cu adevărat de vorbă cu o astfel de femeie. Dar nu reiau ideile de acolo, pentru că puteţi citi şi singuri. însă, unul dintre lucrurile pe care le păstrez din acel post şi pe care n-o să-l reneg este următorul:în viziunea mea, o femeie e completă când devine mamă. Deşi am înţeles şi am acceptat şi motivele pentru care o femeie nu îşi doreşte copii.
Să vă spun cum văd eu azi femeia de carieră, femeia independentă, puternică, femeia care refuză ataşamente (fie de o casă, fie de un copil). O văd o femeie liberă, care refuzând aceste ataşamente se scuteşte de o grămadă de probleme, de sentimente care i-ar rupe inima, de momente în care alegerea dintre două variante i-ar sfâşia sufletul.
Femeia de carieră pe care am cunoscut-o eu are parte de atâta intensitate sufletească, de atâta bucurie pricinuită de ceilalţi, de o asemenea înţelegere a vieţii cum poate femeia mea puternică, cea cu copii, familie, călătorii n-ar putea experimenta în toată viaţa. Am aflat că femeia puternică îi poate aduce zâmbetul unui om doar cu puterea numelui ei, îi poate crea o clipă de fericire din nimic, am mai aflat că scopul ei în viaţă e să îşi ofere cât mai multă hrană spirituală, deşi pare că mereu munceşte sau mereu studiază pentru a fi mai bună. Am aflat că şi femeia puternică şi de carieră se poate bucura de o carte la fel ca şi femeia despre care am vorbit eu, că nu trece nepăsătoare pe lângă clădirile şi oamenii din călătoriile ei, că ştie să aprecieze o lacrimă şi ştie mereu cum să aline durerea cuiva.
Aveam dreptate când spuneam că “O femeie puternica e aceea care isi alege meseria in functie de placerea pe care i-o aduce, nu pentru satisfactia materiala”, pentru că mi-a fost demonstrat cât de mult îşi iubeşte meseria şi câtă pasiune pune în tot ce face, desi nu eram conştientă de satisfacţia sufletească incomensurabilă pe care i-o aduce jobul ăla pentru care a trudit atât.
Am ajuns la concluzia că femeia puternică se bucură de toate simţurile ei într-o manieră în care poate nici cei mai notorii boemi n-o fac. Gustul, văzul, auzul, mirosul, tactilul sunt toate gâdilate de cele mai rafinate experienţe pentru că şi le oferă şi conform reclamei L’Oreal, le merită.
Acum, stau şi ma întreb: cum să nu fii bucuros să închizi ochii după o viaţă în care nu ţi-ai refuzat nimic, însă ţi-ai sacrificat posibila familie? Cum să nu te desparţi de lume când ai văzut-o şi ai simţit-o aşa cum trebuia simţită. N-o mai compătimesc pe această femeie fără copii, n-o mai blamez pentru alegerea ei de a avea o carieră. O ridic pe piedestalul vieţii trăite, nu visate, nu închipuite, nu dorite.
33 Comments
Diana
La cine te referi aici draga mea tomata?
Raluca
Te felicit pentru articolul exceptional! Si ma bucur ca ai reusit sa treci peste conceptiile eronate despre “femeia de cariera”. Daca ai nevoie de inca un exemplu al celor descrise, meet me! 😀
Te imbratisez cu drag!
Diana
Îmi place foarte mult stilul tău de a descrie astfel de sentimente! Trec pe la tine (pe blog) cam în fiecare zi şi reuşeşti mereu să-mi faci ziua mai bună!
Bia
Măi, eu aș zice că o femeie puternică nu e una care refuză atașamentele (asta ca să te citez pe tine) ci tocmai una care le acceptă și poate să le facă față.
Eu nu judec pe nimeni, nu le judec pe cele care nu vor copii și nici pe cele care nu pot face carieră, dar sunt ofuscată pe cele care cred că dacă au doar familie sau doar carieră sunt cele mai grozave și le ponegresc pe celelalte. Știu femei cu cariere strălucite care le împroașcă cu noroi pe cele care au copii, soți și doar un modest loc de muncă. Carieristele spun că ele au știu ce au vrut de la viață și de aceea “și-au sacrificat viața personală”, de fapt lucrurile nu stau chiar așa…. multe dintre așa zisele carieriste NU au fost în stare să-și facă și o familie și atunci se laudă cu ce au și ele și cred că așa este corect.
Pe de altă parte familistele, spun că un copil, un soț și pacea sufletească e tot ce și-au dorit vreodată, spun despre carieriste că sunt egoiste și că nu vor fi împlinite niciodată fără un suflet lângă ele care să le aparțină. De fapt multe dintre aceste familiste NU au fost în stare să-și urmeze un vis, să clădească o carieră și să fie pe picioarele lor și atunci se mulțumesc și ele la rândul lor cu ce au.
În aceste coniții vin și eu și întreb. Oare chiar nu se poate obține echilibrul? Oare chiar suntem orbite de un orgoliu prostesc și nu vedem decât în alb sau negru? Întreb, pentru că niciodată nu am înțeles de ce un director de multinațională (femeie) sau un profesor universitar (femeie) uită că poate fi și mamă, UITĂ, dar în fond REGRETĂ.
Pingback:
Cristina_TM
Ce mi-ai uns sufletul cu articolul asta. Da, intr-adevar sunt femei pentru care cel mai important lucru in viata nu e sa devina mame. Exista oameni pentru care dezvoltarea personala vine mai presus de orice si isi satisfac nevoia de a ”creste” si a-si hrani sufletul sacrificand o viata de familie.
Cunosc cateva cazuri de ”femeie de cariera” care la arpoximativ 50 de ani nu regreta faptul ca nu au copii, nu sunt niste roboti si sunt fericite cu viata pe care o au. Cum zici tu, au trait libere si si-au oferit luxul de a face ce au simtit ele ca-i mai bine. Chiar daca asta a insemnat sa nu aiba copii.
PS. Amandoua femeile despre care vorbesc au, in schimb, cate o relatie foarte misto (una e chiar casatorita).
catalin
Si care o fii dobitocul ala care sa accepte un bucata femei batrina(de 40-50 de ani) fara sa aiba copii si fara alte satisfactii din partea ei???….probabil femeile alea ai platesc cu virf si indesat pe acei barbati incuiati la minte numai sa stea degeaba cu ele ,ca altfel nu vad nici un avantaj pentru un barbat normal sa stea cu o astfel de babaciune …
By the way doamnelor ! barbatii de la o anumita virsta nu mai viseaza la insuratoare si nici la concubinaje ci tin cu dintii de liberatatea burlaciei care le aduc muuuult mai multe avantaje si fericire decit legatul la cap de pomana.
Barbie
Pana la urma, indiferent de cariera sau familia pe care le are, femeia puternica este cea care are intelepciunea de a alege ceea ce este mai bine pentru ea si de a’si trai viata fara sa se lase condusa de ceea ce spun altii ca trebuie sa faca. Unii oameni pur si simplu nu vor sau nu sunt facuti sa aiba o familie si mie mi se pare mai firesc sa nu faci copii daca nu ii vrei cu adevarat, decat sa iti reprosezi toata viata ca ai facut o greseala colosala.
Arana
Buna Tomato, ce mai faci? N-am mai trecut de mult pe aici – sa comentez – ca de altfel pe niciun alt blog. Dar sa stii ca am citit tot. Te imbratisez 🙂
Revenind la subiect, iti multumesc pt ultimul paragraf. Nu vreau copii. Cred ca nu voi vrea niciodata. Am motivele mele, nu conteaza acum, dar e extrem de dureros sa auzi lucruri de genul nu esti femeie daca n-ai copii. Asa ca nu stiu cine te-a facut sa te razgandesti, sa intelegi ca se poate si altfel, dar ma bucur. E bine sa fim deschisi la minte.
Monica
Ce frumos ai scris:)
Ce ma bucur ca gandesti asa:)
…ce discrepanta intre cele 2 articole, dar nu pot spune ca cel din 2007 mi-a displacut, ceea ce am perceput eu ca si diferenta in aceste 2 postari a fost profunzimea sufleteasca cu care ai tastat fiecare cuvintel din ultimul post!!!!
Zi buna sa ai>:D<
Malina
Nu stiu daca se poate dar eu imi doresc, cand o sa fiu mare, sa am si o cariera de succes si o familie minunata si sa am timp pentru amandoua. Dar… vom vedea :D!
Stii, daca nu voi avea niciun copil, la sfarsitul carierei mele, cand o sa ma pensionez, o sa ramana ceva dupa mine pe lumea asta? Crezi ca cineva o sa isi aminteasca de numele meu dupa vreo 5 ani dupa ce am murit daca nu voi avea o familie? Crezi ca vor aminti fostii mei angajati de mine? Atata rau! Nu mi se pare normal sa nu ai o viata frumoasa, sa nu ai parte de bucuriile vietii, doar ca sa ai o cariera.
Pisica Roz
Meseria care sa-ti placa e un fel de ideal in viata. Putini ating stadiul asta, sa faca munca din pura placere pentru ceea ce fac. Pe de alta parte, eu nu vad posibil conceptul de femeie de cariera in deplina armonie cu cel de familista. Unul va prima intotdeauna in fata celuilalt, dupa neecesitatea fiecaruia. Nu poti sa ia o cariera de succes plimband copiii in parc, si nici o viata de familie exceptionala de la birou. Stiind ca imi voi atrage opribiul public, eu nu cred in egalitatea femeilor cu barbatii. Fiecare are rolul sau in societate, iar carierista workoholica nu mi se pare modelul de femeie de succes.
In acelasi timp, succesul poate insemna o femeie care sta acasa si are grija de familie sau un job laudat. Depinde de ceea ce vrei de la viata ta.
In fond, Malina are dreptate: la finalul vietii crezi ca va conta mai mult o realizare profesionala de care poate nu-si va mai aminti nimeni, sau banii castigati? Sau faptul ca ai crescut copii frumosi, inteligenti, ca te-ai bucurat de tot ce inseamna familie, prieteni?
mara
mie adevarata femeie puternica mi se pare ca e cea care reuseste sa le imbine pe cele doua, cariera plus copii. e al naibii de greu, de unde si extrem de putinele exemplare de “femei puternice”, dar probabil ca-ti aduce maximum de satisfactie posibila pe lume asta (atat, cat si 🙂 ).
Nela
Va, draguta de tine…
Ce articol impresionant, aproape mi-au dat lacrimile !
L-as putea categorisi “un eseu literar” deosebit, unul reusit.
Pacat doar ca este doar teorie !
Imi poti da un exemplu concret, de femeia puternica de care vorbesti ?
Sa-ti spun ceva: fiecare dintre noi, si nu ma refer aici doar la femei, are un punct slab. Problema se pune doar cat putem tine ascuns acest punct nevralgic fata de “mediul inconjurator”.
PS – Citeste comentariul Marei. Ii dau dreptate.
Andreihappyday
Pentru unele femei e posibil ca satisfacţia de a fi mamă să fie atat de mare încat să-şi facă o carieră din asta.Cum nu toti privim lucrurile la fel,e normal ca împlinirea noastră ca oameni sa vină din direcţii opuse.
Parerea mea coincide cu parerea ta actuală,considerand prioritară cariera-împlinirea pe plan profesional,iar apoi întemeierea unei familii,şi de ce nu,posibilitatea unui copil…Însă repet,sunt femei care îşi planifică altfel evenimentele şi nu cred că toate regretă că au devenit mai întai mame,mai ales ca bucuria unui copil nu cred că poate fi înlocuită cu o avansare sau mărire de salariu.
rontziki
Foarte interesante ambele viziuni, şi cea de mai demult, şi cea de acum…Sunt parţial de acord cu ce-ai scris acum şi parţial de acord cu ce ai scris mai demult 🙂 Cum spunea şi Bia mai sus, oare nu se poate un echilibru?!
Pentru că de mai multă vreme mă bântuie şi pe mine şi voiam să scriu pe ideea de femeie puternică, ce înseamnă, ce anume dă puterea şi ce legătură are cu independenţa, stârnită acum de postarea ta, cred că am s-o fac mai repede :)), mai ales că nu mi-ar ajunge spaţiul de comentariu să povestesc ce ţăcăneli îmi trec prin cap şi la ce concluzii am ajuns dea lungul timpului 🙂
dojo
Tomatina, “leacu’ nu-i cu sacu'”, asa zic batranii, deci cam pe niciunde nu e bine sa exagerezi.
Si io am avut pretentia ca is tipa infipta, care a refuzat in urma cu cativa ani viata de familie, pentru ca aveam ceva mai bun de facut.
Cariera este extrem de importanta si pentru mine, mai ales ca ea depinde doar de mine, fiind pe picioarele mele.
Am petrecut insa 4 luni intr-o casa in care toti se invart in jurul unui dracusor de fetita de 4 anisori, frumoasa, desteapta si “smechera”, asa cum este un copil.
Ne-a uns la suflet sa zic asa si ne prostim toata ziua cu ea, de parca avem noi 4 ani. Nu iti spun cat o iubeste si “soarele” meu si ce calitati de viitor tata scoate la iveala cu prilejul asta.
Cariera este in continuare importanta si se poate sa ma dezvolt pe sectorul meu si daca trecem la urmatorul pas.
Si iti spun sincer ca, la 32 de ani, sunt deja tot mai interesata sa fim 3, chiar daca asta ii va afecta “businessul” in urmatoarea perioada.
Tocmai pentru ca sunt o dama infipta si imi cunosc limitele, voi stii sa imbin si utilul si placutul.
Inteleg retinerea unor femei de a avea copii si le respect alegerea. Ma gandesc insa ca pentru mine alegerea asta a fost una buna, pana am gasit omul potrivit si m-am pus cat de cat pe o linie de plutire carieristic vorbind, dar acum doresc mai mult de la viata.
black
Hmm .. ti-am citit articolul din 2007 si nu mi se pare ca ai de ce sa nu fii mandra de el. Parerile se pot schimba drastic in urma unor experiente si nu e nici o rusine sa fii in stare sa recunosti asta, ba chiar e admirabil. Bun, trecand la subiect: multe lucruri nu difera fata de articolul precedent, dar acum poate ca ai inteles mai bine notiunea de ”femeie puternica”. Dupa parerea mea, ce face cu adevarat o femeie puternica este curajul ei de a spune ”nu” atunci cand e cazul, independenta si libertatea pe care o practica, intelepciunea si INTELEGEREA de care da dovada in anumite situatii, dar si hotararea pe care o afiseaza in relatiile cu ceilalti. Totodata, o femeie puternica este si sensibila, blanda … cu alte cuvinte, cred ca zicea cineva mai sus, o femeie puternica este echilibrata. Si asta poate sau nu sa implice un copi. Da, poate ca o femeie devine completa cand e mama, dar asta nu o face puternica sau cel putin … mai puternica.
Adamutza
Femeia fericita! Asta ar fi pentru mine cea mai puternica femeie!
Tomata
shubertu
Buna Tomata,
Cred ca trebuie sa existe un echilibru intre cariera si familie. Cred ca cea mai mare realizare a unei femei o reprezinta copilul. Cred ca fericirea pe care ti-o poate aduce copilul atunci cand iti zambeste, iti vorbeste, cand face primii pasi, cand il vezi crescand si evoluand in fiecare zi nu poate fi compensata de nici un succes profesional.
Atat sotia mea, cat si eu, am fost ani de zile suporterii infocati ai realizarii profesionale. Am tot amanat sa avem un copil din varii “motive”: aveam un masterat de terminat, aveam nu stiu ce target important de realizat, stai ca acum nu e momentul, vedem la anul ca acum avem prea multa treaba la serviciu etc. Si intr-o buna zi ne-am dat seama ca am implinit 40 de ani, ca suntem realizati profesional, ca avem tot ce ne trebuie, DAR lipsea ceva, lipsea “realizarea” cea mai importanta a oricarui om. Ne uitam la prietenii si cunoscutii nostri, toti aveau copii si absolut toti erau atat de fericiti, indiferenti la starea materiala mai precara sau nu, ori la joburile mai bune sau mai rele pe care le aveau. Exista un liant mult mai puternic decat orice altceva, si acel liant era copilul.
Din fericire ne-am trezit pe ultima suta de metri, am reusit cu eforturi destul de mari sa avem un copil superb, acum are 2 ani si jumatate, si ne bucuram de fiecare zi petrecuta cu el. crezi ca ne mai intereseaza in acelasi fel acum viata profesionala? No way! Tot ce conteaza acum este copilul.
Cred ca marea parte a femeilor (si chiar si a barbatilor) care au ales sa aibe o cariera stralucita in detrimentul unei vieti de familie, tot ajung la un moment dat sa regrete ca nu au un copil. Dar poate nu mai au puterea sa recunoasca ca au gresit. Poate gresesc eu acum…
Nela
Cu scuzele de rigoare, draga mea, Cristina Bazavan, pt. mine, este un personaj necunoscut. Daca vrei o “neica nimeni”.
Exemplul aeles este precum aruncatul nucilor in pereti.
Ca sa scurtam acest dialog, intrebare ?
Oana Zavoranu (probabil ai auzit de ea, ai o parere)este o femeie puternica ?
Ea ar putea fi modelul tau ?
Dar zana surprizlor ?
Dar “fata lui Dani” ?
Exemple sunt o infinitate…
Alege-le si tu pe cele “palpabile”
Sa fi iubita…
Mihaela
Iti multumesc de cate ori scrii pe blogul tau! Ma mai ajuti,inca o data, sa simt ca uneori nu sunt chiar de capul meu pe lumea asta!! Ce vreau sa spun este ca, la fel ca si tine ,am avut gandurile tineretii:).La fel ca si tine , m-am sucit, si chiar am simtit , devenind mama acum aproape 4 ani ca lumea mea s-a schimbat….in mai bine pentru mine. Chiar daca uneori financiar e mai greu, multumirile sufletesti si linistea ce le gasesc langa prichinduta mea NU le compenseaza nimic. Asa cum zice bunicutza – este o varsta pentru fiecare lucru in viata asta…Deci sa ne cautam varsta potrivita din timp in timp!
Te imbartisez cu drag!
Mihaela
Arana
@shubertu: sau poate oamenii chiar sunt diferiti; ce-ar fi ca in secolul 21 sa acceptam asta? Multumesc.
Sirg
Sa-mi zic si eu parerea…
E clar ca nu toata lumea (barbati sau femei) vor sa fie parinti. Pe unii ii intereseaza cariera nu atata pt ca sunt pasionati de o profesie sau activitate, ci pt ca vor sa ajunga intr-o pozitie de control (sef) si asta le da pe langa satisfactia materiala si o impresie de realizare dpdv personal si profesional.
Dupa parerea mea astea sunt lucruri relative si cam desarte (banii, puterea, influenta). Mie nu-mi place prototipul de femeie puternica prezentat la televizor si in media. De fapt orice lucru exagerat e gresit intr-o masura sau alta.
Pt mine o femeie puternica nu inseamna neaparat o femeie bogata sau realizata nu stiu cum. O femeie puternica poate fi o taranca ce a crescut 4 copii singura si copiii s-au realizat frumos. O femeie puternica poate fi o tanara care trece peste deceptia vietii si isi reface viata personala la 30+ de ani, sau la 40+.
Si mai cred ceva.. ca o femeie puternica nu e neaparat o sefa a barbatului ei, ci una care isi sustine partenerul si ii lasa o anumita libertate. Asta pt ca o femeie puternica nu e dominata de insecuritati si nu are nevoia de a-si domina iubitul.
Mirela Mirea
Mda…e normal sa ai alte idei acum…ai mai crescut si tu 😀
Victoria Mirela
Felicitari pentru articolul exceptional, admir femeia puternica si independenta.
Tomata
Pingback:
INTJ
stii … citeam si ma gandeam … si mi-am amintit de bunica mea pe care, din cate stiu eu, n-as prea putea s-o incadrez in categoria femeilor puternice. apoi am zambit … amintindu-mi cum se uita la noi in timp ce ne jucam, cum ne punea mancarea pe masa, cum zambea “pe sub mustata” cand ii smulgeam promisiunea ca ne va face cozonaci, etc. … ok, sunt amintirile mele si poate ca le-am “infrumusetat” eu … totusi se spune ca “nu iasa fum fara foc”. fiecare-si traieste viata asa cum vrea … si retetele “de trait” au ca rezultat doar iluzia unei vieti.
ps: nu vorbesc despre a fi mama/bunica, ma refer la cu totul altceva
Pingback:
Pingback:
Receding gums
Pretty nice post. I just stumbled upon your blog and wished to say that I have truly enjoyed surfing around your blog posts. After all I’ll be subscribing to your rss feed and I hope you write again soon!