Ti-ai lasa cuvintele sa moara in locul tau?
Prin septembrie anul trecut, Adina îmi cerea să răspund la următoarea întrebare:
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”
(Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6)
Fără să mă gândesc prea mult la citat, oprindu-mi privirea doar asupra traiului veşnic, răspund tare şi răspicat: aş alege să mor!
Bineînţeles că părerea nu mi se schimbă nici când citesc şi recitesc citatul pentru a-l înţelege mai bine şi a-l diseca până în cele mai explicabile frânturi de înţeles. Având în vedere că preţuiesc cuvintele prea mult pentru a le destina pierii, acesta ar constitui un al doilea motiv puternic pentru care n-aş vrea să îmi ia locul în groapă. îmi place să ştiu că prin cuvinte îmi pot face lumea un loc în care totul are sens, în care explicaţiile pe care le găsesc şi interpretările unor fraze dau un rost vieţii.
Pasez această întrebare unei fete creţe, unui băiat care are o relaţie cu cafeaua, unei viitoare mamici, unui tip sensibil şi unei prietene bune.
28 Comments
Pingback:
boghi
Ok, roger that.Mersi
Da’ stai putin, adica Richie e un tip sensibil si eu sunt un freak care are o relatie nepotrivita cu cafeaua? 😀
Andra
Nu, dragă, tu eşti cuceritorul doamnelor în vârstă.
Adina
Fain raspuns, mi-a placut 🙂
ddunia
🙂 Mersi de leapsa. O sa raspund indata!
Raka
@Boghi: lasa ca la mine s-a ajuns sa se speculeze ca sacrific gaini si capre pentru pasiunea mea pentru masinuta mea, Fiona III 😉 Deci tu cu cafeaua ai scapat extrem de ieftin :))
@Tomata: si mie mi se pare o abordare rationala si de bun simt, cu a carei rezolutie sunt si eu de acord, dar din motive diferite 😉
richie
@Boghi si Tomata: Daa..adica si eu vreau sa am o relatie ciudata cu cafeaua :)) Oare sunt prea sensibil pentru asta 😛
Mersi de leapsa.
Monica Olteanu
felicitari pt raspuns:)
Orianda
as alege la fel! Mai bine sa mor decat sa arunc cat-colo toata fiinta mea conturata in timp in cuvinte asezate la locul lor de cinste!
eleny
fara indoiala as alege moartea pentru ca, cum altfel putem evolua si am dainui de-a lungul anilor daca nu prin a transmite mai departe urmasilor nostru cuvintele
tequila_cu_varza
Mai, nu stiu ce sa zic.
Oricum, pe mine nu ma incanta sa traiesc vesnic, asta nu o doresc deloc. Dar sa stii ca in fata unei morti iminente, sa zicem, chiar sunt reactii diferite, ce te pot lua prin surprindere, cu toata indelunga chibzuinta de “dinainte”, si chiar se pot schimba si perceptiile, asa ca…
cartim
Oamenii sunt muritori , ceea ce au scris ii poate face sa devina nemuritori…
Ceea ce ramane dupa tine , indiferent de importanta ,ca e un premiu Nobel sau un amarat de blog, conteaza!
Mircea Popescu
Da-le dracului de cuvinte, doar scriu altele cand am chef.
gyuleea
interesant!
evergreen
Depinde. As vrea vesnicie. Cand mi-e frica. Cand am curaj arunc vesnicia.
Nu stiu. Cuvintele mele sunt eu
vreauultimulloc
Tacerea e de aur, iti dai seamam cat aur acumulezi intr-o vesnicie de tacere?
Poate ca fara cuvinte ajungi sa si te intelegi, eu le-as ingropa pe nerasuflate cu mana mea.
Asa cum strica un calugar budist desenul din nisip colorat la care a muncit un an.
Moroi
De ce să trăieşti veşnic ? Asta m-am întrebat mereu… De ce să-i vezi pe toţi cei dragi murind, apoi reluînd totul de la capăt, într-un etern chin sentimental sisific? Mulţi oameni sunt morţi deşi trăiesc, şi mulţi oameni sunt sub pământ de 30 de ani şi TRĂIESC? De ce să trăiesc o veşnicie?
Văd mai sus pe “cartim” că spune că este important să laşi ceva în urma ta. Un Nobel sau un blog. Dezabrob total această atitudine oarecum naivă şi ignorantă. Şi Einstein a luat Nobelul, dar sute de mii de oameni la Hiroşima şi Nagasaky au murit din cauza lui. Te ajută cu ceva pe tine sau pe mine teoria relativităţii??? Mulţi fizicieni nici măcar nu ştiu s-o explice coerent… Dar faptul că a împărţit atomul în două a distru atâtea case şi familii. Contează din ce unghi priveşti şi contează cât de corect eşti în primul rând cu tine, după aia cu ceilalţi. Un blog lăudat, sau un premiu câştigat, nu fac din tine un om mai bun sau nu înseamnă că eşti cu 3 clase peste ceilalţi… Părerea mea.
Fanfan
ochii si cuvintele sunt lucruri scumpe … foarte scumpe ;o)
si totusi, uneori cred ca este mai bine sa bagam cuvintele in pamant, decat sa facem rau cu ele…
ştrumfiţa cu eşarfă
Cred ca un citat mai idealist ca cel de mai sus n-am mai citit demult.
Eu nu as prefera sa mor in locul cuvintelor mele. De obicei dupa ce scriu o povestire, un post, o poezie..imi place pe moment, dar pe termen lung ajunge sa nu ma mai satisfaca (spiritual vorbind) si atunci incerc sa scriu iar si iar. Experienta se repeta frecvent, dovada ca am 10 inceputuri de romane si niciunul finisat. Nu ajung sa scriu finalul niciunuia pentru ca dupa o vreme tot ce am scris anterior nu mi se mai pare atat de fascinant.
Pingback:
Dekora
DA.
krossfire
Probabil ca l-as sacrifica pe CTP unui zeu pagan (cu sau fara legatura cu mostenirea creativa mentionata in post…pur si simplu ar fi distractiv)
Tomata
Maria
Dificilă întrebare… şi-am învăţat că… “niciodată să nu spui niciodată”.
Tomata
richie
Achitat, ca vadca trackbacku n-o vinit..
Tomata
Pingback: