Nu m-a lasat inima…

… sa o las in balta. Ma tot loveam de zambetul ala dimineata cand imi scoteam masina din garaj si dupa-amiaza cand ajungeam acasa. Mi se rupea inima, desi e doar o bucata de material umpluta cu o chestie alba. Asa ca… am decis ca aceasta inimioara va fi a masinutei mele. 🙂 „Sufletul” caruia ma adresez cand ma sui in ea si cand cobor, cand stau la semafor sau cand ma enerveaza vreunul care semnalizeaza abia cand ia curba. Inca n-are nume, da’ o sa-mi vina mie pe parcurs. Mai tre’ sa o lipesc cu ceva ca tot aluneca si nu se uita la mine. 😀