Nu m-a lasat inima…
… sa o las in balta. Ma tot loveam de zambetul ala dimineata cand imi scoteam masina din garaj si dupa-amiaza cand ajungeam acasa. Mi se rupea inima, desi e doar o bucata de material umpluta cu o chestie alba. Asa ca… am decis ca aceasta inimioara va fi a masinutei mele. 🙂 „Sufletul” caruia ma adresez cand ma sui in ea si cand cobor, cand stau la semafor sau cand ma enerveaza vreunul care semnalizeaza abia cand ia curba. Inca n-are nume, da’ o sa-mi vina mie pe parcurs. Mai tre’ sa o lipesc cu ceva ca tot aluneca si nu se uita la mine. 😀
Si eu o luam de pe jos, ca mi-ar fi fost “mila” de ea 🙂
Arata bine asa curata si uscata. Si are o noua viata alaturi de tine 😉
Bravo tie ca ai luat-o de pe jos, arata foarte bine si asa are si masinuta ta companie tot timpul:), si iti mai descarci ofurile
HA! Bravo! Va doresc prietenie indelungata, desi ai lasat-o in balta ceva vreme…:)
Ce faina e :)) F bine ai facut andreea, acum masina are o inima mai mare.
Andreea e numai una si e fata mea, tu esti sa zicem Rosioara. Da-i un nume si pentru ca tot ziceai ca reprezint ceva în viata ei, spune-i Norocel. Si obligatoriu si masina trebuie sa aiba un nume.
Hehe! Fain! 😀 Se pare ca avea ea un motiv serios sa zambeasca, stia ca o vei salva 😀
drăguță inimioara! Să-ți poarte noroc!
cat e de rosie
uh…si mie mi-ar fi fost mila de ea :(…la o “viata” cat mai lunga :))
tare mai e simpatica!
hmm, inimioară roÅŸie orfană, gagică cu un sân la vedere ÅŸi pierce în sfârc… grea alegere! eu aÅŸ fi luat sânul!
Te uiti printre degete, nebunaticule!
Eram sigur că n-o s-o laÅŸi acolo; că doar altfel nu puneai poza pe blog… era ceva fishy când ai scris despre ea în baltă; chiar m-am gândit: “A lăsat-o acolo??”
Să-Å£i “trăiască” ÅŸi să ai grijă de ea să nu ajungă în altă baltă.
ce frumoasa e acum ca e curatica, parea necajita acolo singura in apa, oricum e foarte faina 😀