Roşu ucigaş
Autor: Jeroen Brouwers
Nationalitate: olandez
Titlu original: Bezonken rood
Anul aparitiei: 1981
Premii: Prix Femina 1995
Ecranizare: nu
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu
Prima achizitie de pe net, prima plata online nu putea fi pentru altceva decat pentru o carte. Am comandat Rosu ucigas de la shop.cotidianul.ro pentru ca era prima carte disponibila pe care n-o aveam in colectie. Cum mi-au mai ramas cateva zile pana la Schimb de carti, am si citit-o fiind subtirica.
Rosu ucigas e o carte dura, nici nu are cum sa fie altfel pentru ca subiectul se intampla in perioada celui de-al II-lea razboi mondial. O autobiografie presarata cu atata durere incat „fara simtire”, starea generala a autorului Jeroen Brouwers e doar o dovada a unui unreliable narrator. Nu spun ca nu e posibil sa nu mai simta nimic, avand in vedere ca o trauma cum e aceea a unui copil de 5 ani care traieste si asista la ororile razboiului, are capacitatea de a curma toate simtamintele. Insa pentru un om care nu simte, cartea e mult prea inecata in suferinta.
Romanul incepe cu moartea mamei scriitorului, fata de care, asemeni lui Camus in Strainul, Brouwers n-are nici o tresarire. Ba chiar se declara indiferent la aceasta intamplare, normala la urma urmei. In ciuda acestei indiferente, figura materna este cea care vegheaza asupra a 90% din paginile autobiografiei. Mama e cea care ii zambeste copilului cand e tunsa chilug si tinuta 24 de ore in bataia pustii si a soarelui nemilos al lagarului Tjideng. Mama e ultimul lucru pe care il are cand toti in jurul lui mor sau sunt omorati, e singura speranta, singurul motiv de a nu muri.
Din cauza atrocitatilor la care e martor, a sangelui si a tuturor crimelor pe care le cunoaste mult prea bine ajunge sa considere nasterea propriei sale fiice un lucru scarbos, care nu ii transmite nimic altceva decat amintirea razboiului si a mortilor lui. Orice om chinuit si insangerat la un moment dat, ii provoaca dorinta de lepadare; de aceea o inlocuieste pe sotia lui cu Liza, o amanta de ocazie la care isi doreste sa se reintoarca, si de aceea nu ii pare rau ca mama lui a murit. Devine un om rupt de tot ceea ce ii poate inspira sentimente pozitive, se transforma in umbra unui om ce nu are nici o reactie interioara. Si totusi cea care nu ii da pace e frica. Incearca sa o elimine scriind despre sentimente deja traite, afirmand chiar ca un scriitor isi traieste viata de doua ori, o data cand se intampla si odata cand scrie despre ea.
Pe cat e de scurta, pe atat e de intensa, mi-a prezentat istoria razboiului cu vedere la Tara Soarelui, a lagarului de concentrare japonez, care si-a omorat locuitorii cu aceeasi ura specifica totalitarismului.
Dupa un search pe Google, am gasit completari in Cutiuta cu recenzii, la un Balaur si la Jo.
Interesanta si profunda cartea, dar nu mai bine la varsta ta citesti Cosmopolitan sau Elle sau Playgirl? 🙂 just kidin’…
pare cam tulburatoare,dar as citi-o. de la cotidianul am citit omul ilustrat ,regina de gheata,urmatoarea poveste;ochii albastrii,parul negru;o vara la tara;fetita si tigara ;Moartea lui Ahasverus;Dormi si Blues pentru o pisica neagra. Eu mi-am comandat 3 de la magazinul lor online,dar tot imi mai lipsesc insecta;orasul si stalpul;trilogia new-yorkului;jurnalul unui batran nebun si mic dejun la tiffany. nu stii cumva pe cineva care are macar o carte din astea dublura si ar putea sa mi-o trimita prin posta ? asta a fost prima comanda online ? eu mi-am comandat pana acuma de pe net 2 reviste Otaku Magazin,ionesco-note si contranote si problema durerii;romanul,realismul si teoria literaturii de la cartea romaneasca,niste carti de teorie ;de veghe in lanul de secara de sallinger de la polirom ,si doua ture de la cotidianul,odata 4 carti din literatura si dealtadata prima serie de la enciclopedica. eu imi comand de pe net si pentru ca gasesc ce nu este la librarie,cum ar fi cele de la humanitas la juma de pret,dar si pentru discounturi;de exemplu la cartea lui sallinger ,fiind a doua comandata de la ei in acelasi an,am primit un discount de vreo 3 lei,si am iesit cu transportul din iasi gratuit,adica ca si cum nu as mai fi platit taxa postala.
Tomato, stii, ma gandeam eu asa ca te admir foarte mult ca, pe langa serviciu si restul de probleme pe care le au oamenii mari, tu iti faci intotdeauna timp sa citesti. Ceea ce mi se pare un lucru foarte frumos, cand “o sa ma fac mare”, asa vreau sa fiu si eu. Stiu ca tot timpul asta cat am lucrat am fost exact ca un adult, dar cred ca e altfel cand esti inca student (cu sau fara job) – inca iti mai doresti sa citesti si iti faci mereu timp pt. asta. Dar, supa facultate, am remarcat la mai multa lume ca nu mai apuca deloc sa citeasca o carte…
@ NEOX –> Daca te opreai la aprecierea cartii, fara sa glumesti cu Cosmopolitan si Elle ar fi fost mai bine. Nu de alta, dar nu sunt genul, nu ma intereseaza si in locul tau n-as incuraja comportamentul asta la nimeni.
@ mikcael –> E intr-adevar foarte tulburatoare. Din pacate nu stiu pe nimeni care sa aiba cartile pe care le vrei tu, insa poate isi mai “incarca” stocul cei de la Cotidianul. Eventual scrie-le un mail cu cartile pe care le cauti. La noi se mai gasesc si carti din saptamanile trecute pe la chioscurile de ziare, insa nu prea vechi. Si la Carturesti se mai gasesc. Incearca si tu, poate ai sanse si la Iasi.
@ Lene –> 😳 Mai, ce frumos vorbesti tu de mine. 😀 Imi fac timp de obicei seara sa mai citesc si de multe ori alternez internetul cu cartile, mai citesc si prin statii sau cand astept pe cineva. De asta am tot timpul o carte la mine. Daca as locui cu Iubi as citi poate si mai mult. 😀
Si mie imi era teama ca n-o sa mai citesc dupa facultate, insa noroc cu Schimb de carti si colectia de la Cotidianul. 😀