Cinci femei în Sicilia (Catania, Etna, Taormina)

Adopt puține chestii la modă în mare parte pentru că nu rezonez cu mai bine de 80% dintre toate trendurile actuale, indiferent de domeniu. Însă îmbrățișez cu drag noua practică de a pleca în călătorie cu prietenele. Mai mult de atât, și soții s-au mobilizat și pleacă și ei un weekend prelungit prin alte țări pentru a testa beri. Mda, fiecare cu apucăturile lui: P

Am scris deja pe larg despre ieșirea la Budapesta cu Anca și Oana, acum a venit rândul celei din Catania cu prietenele românce din Berlin.

Două dintre prietene mai fuseseră deja împreună într-o călătorie, și dacă până anul ăsta aveam două motive pentru a nu mă alătura (1. Nu voiam să merg în locuri în care nu am fost deja cu familia, 2. Ada încă suferă când plec de acasă – deși se obișnuiește repede odată ce mi-s dusă), de data asta am spus ‘OK, hai’. Și oricum prima a fost cea de la Budapesta, deci precedentul se crease. Așadar, la momentul la care eu m-am alăturat celor două, destinația era deja aleasă, dar nu aveam nimic împotrivă. Pe parcurs s-au alăturat și celelalte două prietene și eram în formulă completă. Fiecare avea anumite dorințe, altele s-au documentat foarte mult în legătură cu orice, eu mi-am făcut o listă pe Google Maps, dar din păcate singurul obiectiv pe care îmi doream foarte tare să îl văd, mi-a fost interzis de orele de deschidere: Biblioteche Riunite Civica. Avea program de femei gravide, de la 9 la 12 dimineața și nu am putut nici joi să o văd, nici vineri (că am fost pe Etna). Asta e. Și pentru că una dintre prietene mai fusese în Catania, mă bazam pe ea că știe tot ce mișcă, deci mai departe nu m-am documentat.

S-a rezervat un apartament cu 3 camere (frumos și încăpător, însă fără tacâmuri – alea de plastic nu se pun, mașina de spălat vase fără pastilă, pahare cu urme de ruj în mașina de spălat – oricum n-am mâncat ‘acasă’, dar totuși), s-a plătit excursia pe Etna, s-a decis că mergem și la Taormina, deci aveam planurile făcute.

Acuma… să vă spun ceva despre relația mea cu Italia – în cazul în care n-am expus-o deja pe blog și am uitat. E una de hate&love (da, în ordinea asta) și de fiecare dată când am fost acolo nu a fost alegerea mea. Cu toate astea e țara din care am văzut cele mai multe locuri, bineînțeles cu excepția României și a Germaniei. Unele orașe mi-au plăcut mult (Veneția, Siena, Florența – mai mult interioarele, puțin din Roma), altele absolut deloc (Milano).

În Catania mi-au plăcut prea puține locuri ca să fie pe lista pozitivă, deci Catania e imediat după Milano. Murdară, împuțită, și mai gălăgioasă decât Italia în mod normal. Pozele vor spune o altă poveste, că au fost și locuri frumoase.
Alte plusuri: o pizza demențială, Via Santa Filomena plină de bistro-uri, pizzerii, cocktail bars, descoperirea unui nou cocktail delicios – Limoncello Spritz, o tură bună de râs în față la Lidl (#căpățește) urmată de o faptă bună, o drăgăleala în mijlocul străzii cu un pudel parcă înmuiat în capuccino.

Vineri a fost o zi cu de toate: am început cu Etna, am fost la vot și am suferit puțin din cauza plasticului de pe plajă. Ce am scris pe Instagram:

Știți de ce Balanțele caută întotdeauna ceva nou, original, nemaivăzut? Pentru că se plictisesc foarte repede și vor altceva care să le satisfacă curiozitatea. Ăsta e și motivul pentru care nu vreau să călătoresc de mai multe ori în același loc – cu câteva excepții.

Când s-a organizat excursia am fost puțin (foarte puțin) reticentă când urcarea pe Etna a fost sugerată în grupul de whatsapp. Doar și numai pentru că nu știam nimic despre acces, vreme, pericole etc. Când am aflat detalii, am spus DA și brusc devenise momentul cel mai așteptat. Pentru că 1. nou și 2. natură!

Nico I s-a ocupat de rezervări, am plătit biletele și vineri dimineața începeam să ne pierdem încrederea că vom mai ajunge în ziua aia pe Etna. Pentru că Leonardo și-a luat timp și a întârziat aproape jumătate de oră. L-am iertat că era fain și ne-a învățat multe. Eu și Nico P am avut norocul să stăm în față, lângă el și l-am bombardat cu întrebări despre de toate. Las aici răspunsul lui la întrebarea despre traficul haotic: “Noi avem două reguli de circulație: 1. Uită tot ce ai învățat la școala de conducere și 2. Dacă ți se pare că ai prioritate, ia-o.” Și jur ca pe principiul ăsta se conduce în Sicila, dar probabil știți. Chestia faină e că nimeni nu prea comentează și toți știu aceste reguli… Haos!

Vremea a ținut și ea să fie puțin dificilă și nu am putut savura peisajele cu claritate, însă trebuie să recunosc că și ceața a avut farmecul ei, pictând un peisaj aproape apocaliptic. Dar a fost drăguță și a risipit ceața suficient cât să vedem adâncimea unui crater.
Am aflat că:
– odată ce un crater erupe, e mort, nu va mai erupe niciodată
– sicilienii au un respect deosebit pentru Etna și pentru natură
– lava uscată conține nutrienți foarte benefici agriculturii, în special fisticului și unui anumit tip de struguri
– craterele scuipă bombe de lavă
– când erupe, oamenii au timp să fugă din calea lavei pentru că e destul de înceată și se și usucă pe drum către poale
– peșterile create de lavă nu au nici intrare, nici ieșire (decât făcută de mâna omului)
– prima plantă care crește pe lavă e mușețelul. Am văzut și coada șoricelului și o plantă care face spini și se spună că din ei a fost făcută coroana lui Isus

Este, mai mult ca sigur, unul dintre cele mai interesante locuri pe care le-am văzut.

Când ne-am întors din nou la căldura Cataniei, ne-am ‘revergorat’ și ne-am dus să votăm în formulă completă, bucuroase că și cele două prietene indecise dacă să voteze sau nu au pus ștampila pentru binele țării. Le mulțumim 🙂

Din dorința unanimă de a vedea marea, ne-am suit în bus și când ne-am dat jos ne-a lovit surpriza. Neplăcută. Pe sistemul “una caldă, alta rece”, readuc Catania în discuție, tot la categoria “așa nu!” Cred că toate aveam alte așteptări decât ce am găsit acolo. Dacă or fi plaje mai frumoase sau, mai bine zis mai curate, nu știm. Cert e că dezamăgirea a fost generală încă de dinainte de a păși pe nisip. Atâtea gunoaie și plastic am mai văzut doar în Bali și nu îmi venea să cred că într-o țară civilizată din Europa o plajă e abandonată în halul ăsta. Se poate ca toate să fi fost aduse de mare, că se vedeau urmele retragerii mareei, însă nu e în totalitate plauzibil pentru că totul părea lăsat în paragină. Înțeleg că nu e încă sezon de plajă, dar cum e posibil? De ce?

Nu cred că am rămas o oră întreagă la Spiaggia della Plaia, și în afară de făcut poze, ne-am uitat la un feribot care se îndrepta către noi întocmai ca în Leave the World Behind și apoi am plecat dezamăgite.

View this post on Instagram

A post shared by Andreea Ursu-Lișteveanu (@andreeaursulisteveanu)

Sâmbăta știam de acasă că e ziua în care mergem cu trenul la Taormina, obiectiv pus pe listă de Nico P și loc în care îmi puneam toate speranțele să spele mizeria Cataniei. Se vede din poze că s-a achitat de sarcină cu vârf și îndesat. E posibil să nu fi auzit de Taormina până la organizarea acestei călătorii, pentru că am scris deja că Italia nu e destinația mea favorită. Am descoperit unul dintre acele locuri în care sacul cu frumuseți s-a vărsat și nimeni nu s-a grăbit să îl lege la gât să nu mai curgă.

Însă și mai frumoasă decât orașul de sus e Isolabella, pe care a pomenit-o Nico I numind-o locul pe care vrea să îl vadă neapărat. Înainte să urcăm cu funicularul în orașul de sus, am luat un taxi de la gară, ne-am înghesuit toate 5 în mașină ca să nu mergem pe jos pe marginea șoselei și când am dat cu ochii de ea… Habar nu aveam că există pe Pământ și ce surpriză minunată a fost! Ca să ajungi la ea trebuie trecută marea, pe jos, idee care mi-a plăcut până să mă descalț… pietre și pietricele și nisp… neplăcut.

Am aflat că se vizitează contra cost (6 euro), dar merita toți banii. Ne-am făcut o mulțime de poze în toate formulele și în toate locurile, am admirat și filmat Marea Ionică, valurile, plantele, stâncile și culorile. Un răsfăț! Am sunat-o pe Ada să îi arăt și ei Paradisul asta și m-a întrebat: “Mami, știu că ție nu îți place să mergi de două ori în același loc, dar mai vrei să mergi acolo și cu mine și tati?” I-am promis că da, deci va trebui să mă întorc la un moment dat. Să explorăm mai mult, să facem baie în mare, să mâncăm înghețată gigantică.