Rezumat de octombrie

Am clipit și se duce și luna mea iubită, lăsând în urmă culorile astea superbe, lumina caldă a soarelui rece. Am mereu o nostalgie când mă uit la cer la păsările călătoare, pe care abia în ultimii câțiva ani le-am băgat în seamă. Acum, când ies de la birou, tot cu ochii pe sus sunt să le însoțesc cu privirea până îmi ies din câmpul vizual. Chiar ieri văzusem patru berze când mergeam cu mașina la cumpărături – eu conduceam – și abia puteam să îmi iau ochii de la ele, până a ridicat Ada vocea la mine 😀 Upsi!

Nu s-a întâmplat mare lucru nici în octombrie, însă îmi iau calendarul la verificat și notez tot aici.

Luna asta aveam programate două evenimente la care trebuia să merg cu Ada, însă am fost doar la unul pentru că la al doilea nu am mai ajuns, pentru că mi-a fost rău.

Tobi Krell este un moderator TV care face emisiuni și filme pentru copii. Ada era lipită de TV când era mai mică și urmărea multe episoade unul după altul pentru că sunt foarte fain făcute. Chiar și eu mă opream din ce făceam și mă uitam la ele. Informative, pe tot felul de subiecte și întrebări, iar copiilor le place în special pentru că Checker Tobi e foarte amuzant și nu se dă înapoi să încerce el însuși orice. A venit în turneu prin Germania pentru a fi printre copii. Sala plină ochi, urlete și chiuieli cât încape, dar jur că te încarci pozitiv când vezi copiii veniți să vadă un om de la care învață numai lucruri bune. A adus nitrogen lichid pe scenă și a invitat copii să facă cercuri cu el, au făcut experimentul cu Cola și Mentos și a explicat că pentru ca jetul să fie mare, e musai ca Cola să fie fierbinte. Ce le-a plăcut și mai mult a fost o demonstrație cu ecranul verde în spate, după ce li s-a arătat un filmuleț în care Tobi se aruncă din avion, dar el era, de fapt, în studio.

Al doilea eveniment la care trebuia să merg cu Ada a fost concertul lui Katy Perry, însă eram chinuită de multe dureri și s-a sacrificat Sotzu’ 🙂 Aș fi vrut să fiu acolo cu ea la primul ei concert de magnitudinea aia, însă mă bucur și pentru că a fost cu el, că nu prea merg ei la spectacole împreună.

Pe 9 a fost ziua mea și din nou nu am făcut nimic pentru că nu mai am energie și nici chef să mă dau peste cap să mă sărbătoresc. Am luat prăjituri scumpe și frumoase, deci puțin tot am sărbătorit. Sunt recunoscătoare că am mai trăit un an, însă în timpul săptămânii, cu o stare de sănătate foarte enervantă, numai de party și oameni nu aveam chef. Sotzu’ m-a surprins din nou cu un cadou pe care nu doar că nu îi spusesem vreodată că îl vreau, dar nu era nici necesar, însă am învățat să mă las răsfățată și am acceptat cu bucurie MacBook Air-ul pe care mi l-a împachetat în hârtie de Crăciun :)) Din seria cadourilor, am mai primit un semn de carte făcut de Ada, flori de la ea și tatăl ei, două ceșcuțe de espresso, o carte și o felicitare de la două colege de la birou și un voucher la Dussmann de la o prietena româncă 🙂 M-am bucurat de toate.

În weekendul următor, prietena care mi-a dat voucherul a venit în vizită cu familia și mi-a mai adus un tort amandină că știe că mor de poftă. Nu m-am sărbătorit nici atunci, nu m-am omorât cu gătitul mai mult de o tavă de ouă umplute și în loc de trei feluri, am comandat pizza și bună a fost.

Despre călătoria la Würzburg vă povestesc în alt articol, că am și poze și informații noi despre ce am aflat acolo despre Alzheimer.

În rest… ședință cu părinții (avem învățătoare nouă și ne place de ea), am fost bolnavă câteva zile bune în octombrie, dar am ieșit cu copilul la plimbare și am fotografiat de toate, în special pe ea.

Am citit și ascultat multe cărți, sper să vă povestesc despre unele dintre ele care merită toată atenția, am recuperat cu ocazia statului acasă niște filme și seriale.

Am înnoptat la prietenii noștri germani că s-au mutat în casa nouă (i-am și ajutat cu asta la începutul lunii), copilul a fost și este și săptămâna asta în vacanță, iar eu mă duc la birou via aeroport, pentru că liniile de tren sunt IAR în lucru. (Să explic: noi stăm la 6 km de aeroport și avem bus către el de la colțul străzii. Iar de la aeroport iau FEX-ul – Flughafen Express – până la o stație din drumul meu și de acolo merg mai departe cu un S bahn. Ajung punctual la birou.)

Dacă aveți chef să îmi povestiți cum a fost octombrie al vostru, eu sunt curioasă 😛