Groaza de bagaje
N-am cum să încep postul ăsta decât prin sublinierea evidentului (chiar, care-i traducerea sau adaptarea expresiei „to state the obvious”?) așa că așa îl încep: e vară și lumea pleacă în concedii, în excursii sau în delegații. Ce înseamnă asta? Că au de făcut bagaje. Și aproape nimănui nu-i face plăcere să și le facă.
Nebu scria luni pe Facebook:
Vreau un bagaj gata facut dimineata cand ma trezesc. Unde fac o petitie?
Alexandra aseară pe Twitter:
De abia astept, cam de vreo luna, sa plec la Summerfest. Acum, cu o seara inainte, imi smulg corneele la gandul ca tre sa imi fac bagajul.
Eu nu cred că am scris pe undeva, da’ nici eu nu mă (mai) dau în vânt după împachetat, decis ce să iau, cu ce să asortez, cu alesul hainelor care se șifonează mai puțin etc.
Nu știu când s-a pierdut pe drum plăcerea asta. Când eram mică și mă pregăteam să merg în tabără sau la sat, mai ales prin generală, chiar și prin liceu, începeam împachetarea cu o săptămână înainte. „Să nu cumva să uit ceva. Să nu cumva să nu-mi fie spălată bluza aia faină, sau pantalonii negri. Dar blugii? Sunt toate 3 perechile apte de călătorie? Stau bine pe mine? Cu ce mă îmbrac la disco? Ah, lasă că împrumut de la Raluca, ei îi face maica-sa bluzele alea fabuloase din tricot.” Visam bagajele alea și noaptea în somn, mă culcam cu ele în gând și mă vedeam în tabără în fiecare seară la disco, în fiecare dimineață la micul dejun, când urma să joc volei sau când plecam în drumeție. Planificam cu mare grijă ținuta fiecărei zile, deși aproape niciodată nu mă țineam de planuri. Cel puțin nu în tabere.
Ce s-a schimbat acum? Păi am găsit o listă fără de care nici măcar nu aduc geamantanul din pivniță. Dacă plec pentru 3 zile la ceva eveniment prin țară, îmi gândesc bagajul astfel încât să nu mă îmbrac nepotrivit. Dacă plec la sat, merg cu hainele de pe mine și cu o pijama, că restul am acolo. Dacă plec în concediu, mă gândesc dinainte ce cu ce port, ce haine merg într-o anumită locație, ce nu merg în alta și îmi fac bagajul în consecință. Însă nu prea-mi face plăcere. Nu mă mai extaziez în fața valizei înainte să mă culc și nici dimineața când dau cu ochii de ea nu-i zâmbesc tâmp. Asta în cazul în care am împachetat cu câteva zile înainte, că de o săptămână nici nu poate fi vorba.
Nu mi-am dat seama până acuma că plăcerea de a face bagaje s-a pierdut pe drum. Însă constat că nu numai la mine s-a volatilizat.
Culmea este ca mie imi face o placere nebuna sa fac bagaje:) Si pe al meu si pe al iubitului.E teroare cand ma intorc si trebuie sa desfac bagajul,am un sentiment asa de sfarsit…
In viata mea de cuplu, iubita se ocupa de astfel de activitati. Ce noroc, nu?
In cazul in care platiti bine, va fac eu bagajul de fiecare data :))
Cel mai greu este cand trebuie sa respecti un nr de kilograme:( atunci nervii zboara prin camera. Cand mergi cu masina, e mai usor. Cand fac un bagaj, mi le pun pe toate cele necesare pe pat si apoi incep sa le asez. Si iar o iau de la capat. Si tot asa :))
La mine nu e asa. Ciudat, dar… imi place sa fac bagaje! :)) Lucrul asta ma duce cu gandul la vacanta pe care o voi avea, si ma face sa ma simt mai bine, pentru ca stiu ca nu mai e mult pana cand voi pleca.
Imi place momentan, mai incolo probabil n-o sa-mi mai placa sa fac bagaje. 🙂
asa ma pregateam si eu psihic inainte 🙂 acuma parca nu mai conteaza asa mult.
ha. Parfum de roze.
sa vezi cand tre sa impachetezi si pentru copii :))))
mie-mi place sa fac bagajul, abia astept sa-l fac, spal toate rufele cu o saptamana inainte chiar daca nu am o masina completa, numai sa le pot avea pregatite :)). Problema cea mare si groaza vin la intoarcere, cand trebuie despachetat 😀 . Sper sa nu patesc ca tine si sa ma paraseasca acest entuziasm.
Si io-s fix in aceiasi oala. Cand eram mica o disperam pe maica-mea, cu 3 zile inainte de plecare eu stateam cu toate hainele bagate-n geanta, geanta pregatita etc.
Acuma mi-e efectiv groaza sa pun mana sa fac bagajul cand plec undeva.
Nu-nteleg unde s-a dus placerea de a face liste, de a pregati, de a reciti, de a bifa etc. Cand am deschis linkul de la metropotam si am vazut ce lunga-i lista am inchis direct. Nici cu listele altora nu functioneaza :)).
Eu sunt genul ala de om care isi face sute de liste si isi pregateste bagajele cu 3 zile inainte.
Problema e ca oricat m-as chinui, tot timpul uit ceva, de obicei ceva important. Intr-o delegatie in Bucuresti de cateva zile mi-am uitat acasa prosoapele (si am stat la ceva hostel ingrozitor, nu la un hotel decent unde sa am prosoape curate). Insa cea mai epica a fost chiar ultima vacanta, luna de miere de fapt, cand am plecat in Madeia. Care e o insula. Si eu mi-am uitat…. *tobe* …. costumul de baie!!! Sa nu mai zic ca aveam doua aproape noi acasa. Sotul a zis ca asta e, am motiv sa-mi cumpar un al treilea.
Inca imi face placere sa pregatesc bagaje, imi fac lista cu doua saptamani inainte, sa nu uit ceva. Tocmai pregatisem aseara un articol despre asta, dar nu il mai public, sa nu para altceva.
ce sa para?
Ca ti-am furat ideea. :((
ah, stai linistita. ca doar nu numai eu am scris despre bagaje. 🙂
Stiu, dar tot imi vine sa renunt. 🙂
Ferească sfântu ce listă ai găsit! Dacă ar fi să car după mine atâtea lucruri, aș renunța la vacanță :)). dar e bine să ai un sistem din ăsta scris, să nu uiți ce trebuie să iei cu tine. Și eu îmi fac o listă, dar o scriu singură, cu o seară înainte să mă apuc de bagaj, că până în momentul în care împachetez știu exact ce trebuie luat. Ah, nu car niciodată mai mult decât strictul necesar, adică atât cât aș putea căra după mine dacă aș rămâne izolată în niște munți plini de noroaie și stânci.
:)) pai nu iei tot de pe ea. doar ce-ti trebuie. dar sa ai ceva orientativ, asta iau, asta nu.
Mie îmi place să fac bagaje :)) Tot pun în valize cu o săptămână mai devreme de plecare, să fiu sigură că nu uit ceva şi până acum mi-a prins bine.
mie imi place sa fac bagaje.nu pregatesc nimic cu mult timp inainte ci doar cu o seara ianinte sa plec.
Imi place sa imi fac bagajul din simplu fapt ca stiu ca voi pleca undeva si scap de rutina zilnica…mai greu imi e la despachetat cand ma intorc din vacanta si le arunc pe toate in cosul de rufe.
si eu constatam zilele trecuta ca mi-am schimbat total atitudinea fata de bagaje :))) Inainte pierdeam ore daca nu zile cu planuri, liste, ce trebuie spalat, impachetat, aranjat. In ultimii ani bagajul se face intr-o ora maxim doua, cu minim necesar ca doar nu plec in jungla. Pot cumpara daca imi lipseste ceva la destinatie.