La cumparaturi, de mana cu el

Sunt una dintre femeile cărora nu le place să meargă la cumpărături. Nu mă pasionează nici windowshoppingul, nici nu-s curioasă ce colecţii noi au apărut la diverse branduri sau magazine. Când intru intr-un magazin, o fac pentru a mai omorî puţin timp înainte să mă întâlnesc cu cineva sau când chiar am chef să îmi cumpăr ceva (lucru care se îtâmplă destul de rar, având în vedere că sutem încă în criză financiară). şi, de obicei, nu rămân acolo mai mult de 5 minute. Nu-mi place să merg cu prietenele şi nici cu Iubi să casc gura pe la diverse modele de pantaloni sau bluze sau mai ştiu eu ce. Lor în schimb le place să mă care după ei. Uneori mă mai dau pe brazdă, alteori strâmb din nas şi pufăi a nemulţumire.

Ce nu pot eu să înţeleg e de ce unele femei, cărora le place să cutreiere mall-urile şi magazinele de haine, îşi cară consorţii după ele. Când se ştie că bărbaţii nu-s cei mai mari fani ai mersului la cumpărături.

Adică mă gândesc aşa: mie îmi place să fac un lucru, dar lui nu-i place. De ce să îl chinui să-mi suporte plăcerea, când pe faţa lui scrie cu majuscule că detestă faptul că se află acolo şi din gura lui nu ies decât întrebări de genul: “Mai ai?”, “Mai stăm?”, “Nu te-ai săturat?” etc. M-aş simţi presată şi grăbită şi dacă chiar aş vrea să încerc jumătate de magazin, ochii lui daţi peste cap mi-ar strica toată bucuria. Dacă l-am chemat cu mine să îmi spună cum arăt în nu ştiu ce ţinută, după a treia probă s-ar putea să nici nu mă mai privească şi să-mi zică, în scârbă: “Da, da. îţi stă bine. Ia-o şi hai să plecăm.” şi ajung acasă, ma uit mai bine în oglindă şi constat că nici mie nu-mi place, nici lui nu-i pasă prea mult.

So, de ce? Că eu nu găsesc alte motive pentru care ţi-ai lua iubitul cu tine la cumpărături.

sursa imagine: www.corbisimages.com