Întâlniri cu autori (C. McCann, C. Ngozi-Adichie, R. Kushner, J.-B. Andrea)

Cărțile obișnuiau să fie o categorie constantă și foarte actualizată a blogului în anii precedenți, dar pentru că Instagramul cere mai puțin timp de la mine, ele abia mai apar pe aici, însă acolo constituie jumătate (dacă nu mai mult) din conținutul contului meu.

Însă nu doar despre cărți vă vorbesc azi, ci despre întâlnirile mele cu creatorii lor: scriitorii.

Berlinul a fost mai mult decât generos cu invitarea autorilor de talie internațională și eu am profitat din plin. Despre cele trei autoare de la Brigidfest am scris deja, încă nu am ajuns să citesc niciuna dintre cele două cărți cumpărate, însă sunt pe lista anului ăstuia.

Colum McCann – 10 Martie – “Twist”

Am fost puțin surprinsă și poate ușor dezamăgită că micuța sală de la librăria Dussmann a avut câteva locuri goale la întâlnirea cu Colum McCann. Mă așteptam să fie mai mult interes, dat fiind că nu e un necunoscut și biletele au costat doar 11 euro.

Chiar în ziua grevelor câtorva aeroporturi din Germania, autorul a ajuns cu chiu cu vai la Berlin să își prezinte cel mai recent roman, Twist, deja tradus în limba germană. Ca de obicei, McCann nu spune doar povestea unui personaj, ci urmărește ca prin acesta să discute o problemă apăsătoare a zilelor noastre. De data asta sunt cablurile din adâncul oceanelor prin care se transmit informațiile. Ocazie cu care și-a exprimat părerea că următorul mare război se va da sub apă pentru că toată informația pe care ne-o transmitem de la unul la altul – cuvinte, imagini, tranzacții, voci și viruși – trece prin aceste tuburi subacvatice. E suficient să fie tăiate și totul se destramă.

Foarte jovial, ca un irlandez veritabil, dar și foarte înfipt în realitate, Colum McCann a spus că în cărțile lui, încearcă să abordeze acele subiecte sensibile de care nu mulți vor să se atingă. Și că și-ar dori ca majoritatea romanelor contemporane să nu mai semene atât de mult între ele, ci să dezbată probleme mai îndrăznețe. (You and me both, Colum… )

S-a discutat despre situația din America, unde locuiește cu familia sa, s-a menționat și Apeirogon și cealaltă situație dezastruoasă dintre Palestina și Israel, dar per total a fost o întâlnire și serioasă și relaxată. Așa cum e și Colum McCann.

Ajung și la cartea lui în septembrie când e cartea lunii pe grupul de cărți: )

Chimamanda Ngozi-Adichie – 19 Martie – “Dream Count”

Lansarea noii cărți a Chimamandei Ngozi Adichie, Dream Count, la Berlin a fost organizată în vreo două săptămâni, toate forțele desfășurându-se pentru a o primi așa cum merită. Biletele s-au vândut ca la concertele mari, în două ore, dar am fost rapide și Nicoleta ne-a luat bilete înainte ca Sotzu’ să reacționeze pe WhatsApp. De ce nu le-am cumpărat eu însămi este o poveste pentru altă dată.

Am mai văzut-o pe Chimamanda în 2019 la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin, evenimentul a fost tot sold out, iar ea a fost la fel de cool, amuzantă și frumoasă.

A vorbit despre personajele din Dream Count, despre pierderea ambilor părinți, despre copiii și soțul ei, despre cât de important este să vorbim despre corpul femeilor în termeni realiști, nu idealizați de literatură care creează așteptări nerealiste pentru femei și le face să se simtă singure și neînțelese atunci când trec prin travalii chinuitoare și postpartum care lasă haos în urma lor.

Am umplut 5 pagini de caiet cu cuvintele ei și ale moderatoarei Enuma Okoro, cu răspunsurile ei de la secțiunea de Q&A, dar cine are timp să le noteze frumos pe blog? Probabil le voi transcrie când îi citesc și cartea, că încă mă așteaptă pe Kindle.

Rachel Kushner – 7 Mai – “Creation Lake”

Alegerea locului acestui eveniment – Muzeul spionajului – e neconvențională, dar potrivită, având în vedere că protagonista cărții este o agentă CIA căzută în dizgrație și care s-a orientat către sectorul privat. Am ascultat-o pe Rachel Kushner în dialog cu Carla Reemtsma, activistă ecologică și cu multe cunoștințe despre subiectul cărții. Au discutat despre activismul ecologic, agricultură industrială și ravagiile provocate de Sadie Smith (eroina cărții) în Guyana, Franța.

Înainte de eveniment, am vrut să mă pregătesc puțin, dar după 50 de pagini am decis să las cartea deoparte pentru moment, probabil pentru totdeauna 😛 Vocea naratorului și toate discuțiile despre neandertali nu m-au captivat prea mult. Dar am fost plăcut surprinsă și interesată de întrebările și unghiurile din care Carla a abordat subiectul.

Deși Creation Lake cel mai probabil nu se va număra printre lecturile mele, am deja o altă carte de Rachel Kushner pe lista de lectură și sper să mă conectez mai bine cu ea.

Jean-Baptiste Andrea – 12 Mai – “Mereu cu gândul la ea”

Când a venit Jean-Baptiste Andrea în România, am aflat de pe Instagram de la scriitoarea Camelia Cavadia parcă. Îmi părea rău că nu voi avea onoarea, dar m-am dezmeticit repede și mi-am zis că dacă merge în România, oare nu s-o opri și pe la Berlin? Am descoperit cu mare bucurie că ba da, venea și pe aici în mai. La Institutul Francez, unde altundeva? Nu se puseseră biletele în vânzare, dar am trimis totuși un email să întreb cam pe când? Mi s-a răspuns că în aprilie. Le-am rezervat de cum au apărut, ca de plătit le-am plătit la fața locului.

Ascultasem pe Voxa Mereu cu gândul la ea și sunt gata să o declar una dintre cărțile cele mai bune ale lui 2025, deci abia așteptam să îi cunosc creatorul.

Am fost puțin dezamăgită și prin postarea de pe Instagram sper că acest feedback să fie luat în considerare. Moderatoarea și băiatul care a citit 5 (!) pasaje din carte au vorbit mai mult (și în germană) decât a vorbit autorul. În condițiile în care atunci când acesta a întrebat cine înțelege franceza, toată sala a ridicat mâna, deci nu era nevoie ca moderatoarea să traducă aproape mot-a-mot ce spunea el. Întâlnirea a durat prea mult și a devenit plictisitoare atâta lectura, oricât de frumos interpreta cititorul cuvintele lui Jean-Baptiste Andrea.

Cei care ne-am strâns acolo am venit pentru a-l asculta pe el, nu pe cei doi vorbind atât de mult. Cred că în total i s-au pus vreo 6‑7 întrebări și tot potențialul pe care îl avea discuția s-a diminuat din cauza traducerilor și lecturii. Însă și atât de puțin cât i s-a permis să vorbească, a făcut-o cu umor, pasiune, tandrețe pentru personajele și cărțile lui. Și a mai spus că a scris cartea asta pentru Viola, pentru a o lăsa să zboare.

Nu știu cum a fost la București, însă sper că mai bine.

Am deja bilete la Festivalul de Literatură Africană și abia aștept să mă duc la cel Internațional din Septembrie, sunt curioasă ce autori vin anul ăsta.