Mic dejun cu Ada

În august 2020, când pandemia făcea ravagii și lockdown-ul ba era, ba nu era, eu mi-am găsit de lucru la program de 7h pe zi, fără home office. Asta a însemnat că de pe o săptămână pe alta, rutina Adei s-a schimbat complet. Nu o mai duceam eu la grădiniță, nu o mai luam eu, însă o puneam la culcare. Schimbarea a fost nespus de neplăcută pentru ea, pentru că brusc dispărusem și îi lipseam. Au fost zile în care Sotzu’ mă suna să o liniștesc pentru că se așeza pe bordură și începea să urle că vrea la mine, vrea să vin acum, imediat, să o iau de acolo. Mi se rupea inima în bucăți, însă ce puteam să fac? În afară de a mă asigura că tot timpul în care nu eram la birou să fiu cu ea. Așa se face că într-o fereastră a lockdown-ului mi-a venit ideea să mă revanșez prin a petrece timp doar cu ea. Și am inventat micul dejun de duminică. Știam de o cafenea tare cozy și cu mic dejun nu doar delicios, ci și mai deosebit. La Friedas Glück a fost prima noastră ieșire și Ada a fost minunat de impresionată. Avea doar 5 ani și vreo doua luni, și am profitat de ocazia asta pentru a-i explica încă o data că aveam nevoie de jobul ăla, după experiența cu Librăria, că mereu era în gândurile mele și că tot timpul liber pe care îl am i-l voi da ei.

Următoarea duminică am convins-o să îl luam și pe tati, că mi se părea un pic nedrept să îl lasăm acasă. Am fost la Babushka și am mâncat copios. Am stabilit că o duminică mergem noi două și una toți trei. A mai urmat încă o duminică, în care am fost la Cafe Orange (care aflu că s-a închis și ea), și ne-au închis din nou în case.

Voi profita de articolul ăsta pentru a menționa toate dățile în care duminica am luat micul dejun în oraș.

Într-o altă pauză de lockdown, în 2021 am dus-o la un restaurant al cărui nume nu mi-l amintesc, și oricum n-a fost memorabil.

De când s-a terminat cu pandemia și ne-am mutat la casa noastră, am mai fost o singură dată doar noi două (la Mokkafe) în 2022.

În 2023, am început să descopăr locuri speciale pe Instagram și așa am aflat de cafeneaua 2D, un concept japonez, și știam că o voi impresiona.

Însă cel mai de impact a fost Cafe Bella, unde am fost toți trei și unde eram sigură că se vă extazia la vederea atâtor flori și roz. Mâncarea a fost delicioasă și scumpă, decorul fantastic, amintirile vor rămâne o viață.

Revenind la timpul prezent, recent lucrurile s-au aglomerat și iar începea să îmi simtă lipsa. Așa că am apelat din nou la micul dejun și am dus-o din nou la Frieda pentru o ultimă oară. Pentru că citisem cu câteva săptămâni în urmă că se va închide. Nu voiam să ratez ocazia să ne luam rămas bun de la ea și să îmi pară apoi rău. Așa că am condus 25km dus și încă pe atâția întors doar pentru un mic dejun. Și apoi am mers în parcul de lângă și ne-am făcut poze să ne rămână amintire.

Stiu că toate aceste momente (plus TOATE lucrurile pe care le facem împreună: de la concerte, la spectacole și multe alte traznăi) îi vor rămâne în amintire, o vor forma și ne vor întări legătura. Ador să petrec timpul cu ea și să împart tot felul de experiențe, chiar daca filmele la care mergem sunt în germană, chiar dacă concertele sunt pentru copii. Bucuria, surpriza și descoperirea ei mă fac la fel de fericită ca toate astea pe ea.