Berlinul mi-a furat toamna

Era o vreme în care cam cu cel puțin două săptămâni înainte de 1 septembrie mă apuca nostalgia și dorul nebun de toamnă. Îmi lipseau ploile, frunzele galbene, lumina si temperatura lunilor septembrie și octombrie. Savuram orice-mi oferea și nimic nu era prea mult sau prea puțin.

Acum… de când trăiesc într-un oraș cu puțină vară, cu multe ploi și vânt, cu toamnă în iunie, iulie, august și septembrie, dorul și nostalgia s-au potolit. Nu-mi place să am toamna la îndemână, vreau să o aștept cu nesaț, să o îmbrățisez cu tot ce îmi place la ea. A plouat mult la Berlin anul ăsta, foarte foarte mult. Mai mult decât în ultimii nu știu câți ani. Așa că în afară de frunze galbene, am avut tot meniul tomnatic: ploi, frig, ceață…

Îmi pare rău că mi s-a răpit așteptarea asta și bucuria întâmpinării toamnei, dar poate totuși va arăta toamna și la Berlin măcar o zi-două așa cum arată în Timișoara…

Sau oare mi-o fi dat mai multă toamnă decât pot duce?

foto via Shutterstock – toamnă