Leul de doi ani

Iubita mea,

Dormi în timp ce-ți scriu rândurile astea. Ai adormit pe jos, pe parchet, în fața ușii de la intrare, după o tură de plâns de nervi pentru că tatăl tău a plecat la fotbal și nu te-a luat cu el. Ei, draga de tine, o să fie atâtea ocazii să mergeți împreună la meciuri! Mi-ar fi drag să aveți asta în comun. Te-am lăsat să te liniștești și te-am mutat în patul tău. Ești încălțată în cizmele de cauciuc și încă mai ai pe obraji urmele rujului meu când te-am pupat să-ți las buze acolo.

Nu degeaba am ales titlul ăsta pentru scrisoarea de ziua ta. Ești Leu în toată puterea cuvântului și la doar doi ani ai o personalitate exact așa cum îmi închipuiam că o să ai. Sincer, sper să se mai domolească un pic că nu ne văd bine când ajungi la pubertate. :)) Pe undeva îmi place că știi ce vrei și nu te lași până nu obții, pe altundeva… mă înspăimântă un pic…

La fel îmi place și că nu pare să-ți fie teamă de nimic, încerci orice și dacă nu-ți place nu mai faci, dar măcar încerci. La locurile de joacă te urci pe toboganele cele mai înalte și ești foarte precaută când drumul e mai greu, dar nu te dai bătută. Îmi ceri mâna sau sprijinul și-ți continui drumul. Iubesc asta la tine, că ai inimă de leu. Însă și asta mă înspăimântă un pic pentru că lipsa temerii te poate pune în pericol și chiar dacă acum cât ești mică eu voi fi mereu în spatele tău sau lângă tine, când crești mai mare va trebui să-ti dau drumul și sper să înveți pe parcurs să ai multă grijă când ești temerară.

Dacă anul trecut îți spuneam că erai cel mai cuminte copil pe care l-am cunoscut, ei… lucrurile s-au mai schimbat un pic. Personalitatea ta puternică a ieșit la iveală de multe ori, în special când ești obosită. Și pentru că nu poți să te exprimi încă, ai și accese de agresivitate, muști, lovești și tragi de păr. Dar încet-încet îți dai seama că pe celălalt îl doare și îți pare rău. Pe de altă parte, ești o drama queen fără pereche. Mă amuză până la lacrimi când te prefaci că plângi, evident fără lacrimi, când te tângui aiurea și ai impresia că nu te vede și nu te aude nimeni, când te iei cu mâinile de cap fără motiv. Ești comică și probabil te enervează când mă vezi că râd. Îti zic eu, și tu ai râde dacă te-ai vedea.

Îmi pare rău că am început cu treburi negative, dar așa mi s-au așezat gândurile. Să-ți spun acum cât de dulce ești dimineața când vii în patul nostru și mă strângi tare în brațele tale mici, când ne pupi pe rând pe fiecare, când ne pui să ne pupăm unul pe altul și când ne iei pe fiecare de câte o mână să te ridicăm în sus. Când vii de afară după ce ai fost cu tati să-l plimbați pe Ricky și îmi povestești pe limba ta, foarte serioasă, ceva ce doar tu înțelegi.

Cât de dulce ești când îl mângâi pe Ricky și-l îmbrățisezi de după gât și când îi duci bolul cu mâncare să mănânce. Când înfuleci spaghete și cartofi cu branză like there’s no tomorrow, când mănânci mere până pleznești, când mănânci înghețată și mai multă e pe tine decât în stomac. Cât ești de fermecătoare când arăți cu degețelul către orice fântână, râu, lac, baltă și cânți într-un anume fel: „apă”. Apa pare să fie cel mai important lucru din viața ta pentru că nu îți scapă nimic ud și parcă ai un detector de apă incorporat în căpșorul ăla mic.

Cât de simpatică ești când mă strigi din fața geamului când îl plimbi pe Ricky, când îți bagi piese de lemn în body doar ca să te gâdil când vii la mine să le scot de acolo. Cât de comică ești când repeți după mine ultimul cuvânt din fiecare propoziție („Mergem acasă, la Ricky” „Chichi”; „Îl scoatem la plimbare să facă pipi”, „Pipi”), cum mă imiți când oftez („Oooooooffff”), cum spui „Oh oh” sau „Auweia” când scapi ceva din mână. Cât te ador când mă iei de mână pe stradă fără să ți-o cer eu, când te oprești atunci când trebuie să traversăm strada, cum te ceri în brațe și cum îți culci capul pe pieptul meu. Mi-e drag tare de tine și, deși toată lumea îmi spune să mă bucur de perioada asta, eu abia aștept să mai crești un pic să facem un milion de lucruri împreună, să ne înțelegem, să povestim toată ziua, să nu ne plictisim deloc și să cucerim lumea împreună. Și cu tati, bineînțeles.

Și pentru că am recitit scrisoarea de anul trecut, îți fac și-un update să vezi cum ai evoluat.

Nu mai dormi cu noi și trebuie să-i mulțumim IKEII pentru asta. Ți-am cumpărat asta și de când am pus-o peste pătuțul tău, nu mai vrei să dormi cu noi. Mai adormi din când în când în patul nostru, dar te mutăm în patul tău după ce adormi. Următorul pas e să dormi în camera ta. Pe care încă n-o ai, dar o să.

Dacă mersul îl stăpânești bine, chiar și fuga, provocarea vârstei e bicicleta. Ți-am luat două, dar te-ai plictisit de amândouă… cam semeni cu mine la plictiseala asta și-ti zic, din experiență, că nu-i prea bine. Dar și când le-ai primit, nu te-ai despărțit de ele deloc. Ai fi dormit pe ele dacă se putea. Acum le mai bagi în seamă din când în când. În schimb, a rămas pasiunea pentru bicicleta mea. Îmi place tare mult să mergem la plimbare cu tati și abia aștept să mergem prin parcuri, mai departe de casă.

Îți plac animalele și nu pare că ți-ar fi frică de ele. Recunoști câinii de orice mărime și culoare, îi depistezi din orice unghi și strigi „cucu” după ei, recunoști și pisicile, deși pe aici nu sunt prea multe, și le strigi și pe ele „țiți”, iar în Spania te-ai împrieteni cu caii și cu vacile. E drept că n-ai văzut încă o vacă vie, doar pe asta din poză, dar te duc în România la sat să cunoști una adevărată.

Ai lipici la copii, dar mai ales la băieți mai mari, de 5-6 ani. Mă surprinde asta pentru că, în general copiilor nu le prea place să se joace cu copii mai mici decât ei și băieții preferă compania băieților, nu a fetițelor. Însă tu faci cumva și oriunde mergem găsești un băiețel care să-ți fie cavaler, să te alerge și să râdeți împreună pentru câteva minute. Se întâmplă în Berlin, s-a întâmplat și-n România, dar mai ales în Spania. Să nu mai spun de toate fetițele cu care alergi sau te joci în apă. Sau de toți copiii care vin și te mângâie pe cap (ca pe câine) când stai în căruciorul tău. Mor de râs când îi văd că fac asta și mă întreb ce îi determină. Tu nu zici nimic, doar te miri.

Da, pare că o să te descurci în viață, frică nu-ți e, scopul cauți să ți-l atingi, prieteni îți faci ușor (atunci când nu-i muști), ești afectuoasă și drăgăstoasă… ești pe calea cea bună.

Iar eu sper să fim cât mai mult timp lângă tine, să ne bucurăm de reușitele tale așa cum ne bucurăm acum de fiecare dată când un alt copil te ia de mânuță și tu râzi cu toată fericirea de care ești capabilă la vârsta ta.

La mulți ani, iubita mea!

Și câteva poze de la ziua ta.