Despre challenge-ul literar din 2016

E acea perioadă a anului când se trag linii, concluzii, se fac bilanțuri, planuri pe anul ce vine, liste, LISTEEEE, adică perioada mea favorită. Doar că sunt atât de prinsă cu alte chestii încât nici măcar nu-mi dau seama că suntem în decembrie, acea lună în care mă uit înapoi și retrăiesc momente, cărți, filme, locuri etc.

Aștept de mult momentul ăsta și iată-l că a venit. Să vă povestesc despre cum a fost 2016 din punct de vedere literar, mai ales că mi-am setat o anumită provocare. Ce mi-a adus ea?

– în primul rând, foarte, foarte multă bogăție pentru cultura mea generală. Am citit despre istoria Chinei, despre tenis, despre modă, despre Vel d’Hiv, despre România anilor 50, despre relațiile dintre negri după eliberarea lor din sclavie, despre sclavie, despre viața de scriitor, despre autism… și câte și mai câte.

– în al doilea am citit foarte disciplinat și foarte motivat. E incredibil cât de mult mă motivează o listă de titluri și cât ghes îmi dă deadline-ul ăla. Am devorat cărțile tăind cu o imensă satisfacție punctele de pe listă.

– în al treilea, am citit foarte mult. Goodreads spune că până acumă am citit 9719 pagini, pe locul 2 după 2014. Mi-am și ales numai doorstoppers, dar alea-s cele mai bune.

– în al patrulea, n-am citit nici o carte proastă. Au fost cateva, foarte puține, mediocre, dar acceptabile, în rest doar cărți valoroase care mi-au desfătat sufletul.

Și-acum despre titluri

1. 3 biografii (Coco Chanel, Open și A trăi pentru a-ți povesti viața).
Am citit, de fapt, mai multe, doar că unele au fost deghizate. Soția din Paris e o parte din biografia lui Hemingway, 12 ani de sclavie e povestea adevărată a lui Solomon Northup, Împărăteasa Orhidee și Ultima împărăteasă vorbesc despre, ați ghicit, ultima împărăteasă a Chinei. Lapte negru e autobiografică, Dansatoarea de Kabuki spune povestea fondatoarei teatrului kabuki.

2. O carte despre al doilea război mondial (Singur în Berlin).
Am mai citit și Se numea Sarah care spune povestea uitată a copiilor uciși la Vel d’Hiv, tristă, foarte tristă.

3. O carte inspirată de fapte reale (12 ani de sclavie). Well… pe lângă tot ce-am pus la numărul 1, mai adaug: Ușa, povestea menajerei Magdei Szabo.

Mi-a prins tare bine disciplina asta, dar câteodată m-am simțit un pic și constrânsă. Aproape toate cărțile erau pe lista mea și cum am mania de a tot adăuga mai multe pe lista aia, cheful de a citi imediat ce puneam acolo îmi crea frustrarea că mai trebuie să aștept. Însă mă consolam rapid, spunându-mi ca și lor le va veni rândul.

Anul e pe sfârșite și nu voi duce provocarea la final pentru că nu am atata timp să mai citesc 5 carti. Însă nu-mi pare rău, am renunțat să mă mai simt presată sau că am cumva o datorie față de mine să o îndeplinesc. Mă bucur enorm de ce și cât am citit și sper că la anul să fie mai bine.

Am încropit una și pentru 2017, dar încă nu sunt hotărâtă să fiu la fel de riguroasă. Revin cu ea la începutul anului viitor.