Ce mai fac?
Hai să mai scriu și ceva personal, că v-am amețit cu cărți, scriitori și festivaluri, și după statistici, îmi pare că nu interesează pe toată lumea. Dar asta e, blogul ăsta e, în primul rând, al meu.
De două săptămâni nu mai am timp. Nu mai am timp de frecat menta, nu mai am timp de pierdut, nu mai am timp să dorm. Ce am în schimb? Un job. Da, mi-am găsit de lucru. Un mini job, de fapt, care e mai mult voluntariat din punct de vedere financiar, dar da, am un job de 4 ore pe care îl fac cu mare drag, deși mă stoarce un pic de puteri acuma la început. Vă povestesc peste o lună despre el, când sper să mă obișnuiesc cu o rutină și să jonglez cu sarcinile mai ușor. Tot atunci vă spun și că Ada nu-i neglijată, că petrecem la fel de mult timp împreună și că și tatăl e mai implicat în viața ei de când am job.
În rest… citesc în draci. Nu mă pot opri, dar, sincer, nici nu vreau. Văd numai cărți, caut numai evenimente literare, nu-mi ajung minutele de pe mijloacele de transport și înainte să adorm ca să citesc tot ce vreau să citesc.
În Berlin vara s-a instalat, de fapt, în septembrie, în timp ce în iulie am dârdâit la 20 de grade, ne-a plouat și ne-a bătut vântul de ne-a zăpăcit. Acum, de o săptămână sunt tot peste 30 de grade. Încă n-a venit toamna, dar o aștept cu dor ca în fiecare an.
Nu am timp să observ mai nimic din jurul meu, că am mintea ocupată dacă nu cu cărți, atunci cu chestii legate de job. Acasă, Ada e neobosită, a învățat să urce canapeaua și mă gândesc serios să redecorez că nu doar că se cațără pe ea, ci și pe masa din spatele ei. Că o duce capul destul de bine și ne tot mirăm la alegerile pe care le face. Urcă și coboară singură scările de la intrarea în bloc, ba ținându-se de balustradă, ba în patru labe și Doamne feri să o iei de acolo, că una-două e gata scandalul. Hotărâtă și ambițioasă de mică.
Am o grămadă de poze pentru vreo 5 articole din seria Berlinul în imagini, toată chestia e să am și timp să le public.
În rest… mi-e somn și mă simt obosită tare. N-am un job greu de făcut, dar e obositor și, mai rău ca orice, e în plin soare și asta mă termină psihic. Am ajuns să urăsc căldura din tot sufletul. Aș vrea să fie cald doar când merg la mare, în rest, să nu treacă de 25 de grade. Bine, nici cu frigul nu mă împac prea bine, dar tot îl tolerez mai bine decât căldura.
Cum ziceam… să-mi găsesc rutina, că am multe de povestit despre noua aventură.
sursa foto> oboseală > Shutterstock
Eu zic sa ai grija ce-ti doresti legat de vreme…:)
true 😛
Stai ca vreau doar sa te felicit pentru job si mai ales pentru ca faci treaba cu placere. Mai vin azi, ca si pe capul meu s-au adunat prea multe treburi, toata ziua fug.
vai, da… fuga. o cunosc. si a revenit si ea in viata mea.
Succes pentru job 🙂
Si by the way, congrats pentru noua casa 😉 ai vazut ce conteaza zona potrivita?
Vai cat de bine te inteleg cu mania asta pentru citit ;))) e boala 😀 dar o boala atat de placuta si de sanatoasa :)))
Am citit la tine despre Every Man Dies Alone si m-am apucat si de ea (in paralel mai am vreo 3 sub ochi). Deci eu as zice sa lasi blogul asa cum e. O fi trafic mai putin dar in fond, niciodata literatura nu va face mai mult trafic decat teme gen dragusanca 😉
haha… zona potrivita? daca te referi la oras, ai dreptate. daca te referi la cartier… nu prea. pierd o ora si jumatate doar pe drum, iar la lucru, efectiv, stau doar vreo ora in total.
sper sa-ti placa Every Man Dies Alone 🙂 si merci de incurajare. nu prea ma gandeam sa schimb ceva din punct de vedere literar 😛
Eu am ratat faza cu job-ul… 🙁
n-ai ratat-o, ca n-am povestit inca.
asta e prima mentionare. 😉
păi, ne mai ții mult în suspans?
Miruna a scris pe blog despre Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el.
haha, si eu astept sa arate termometrul 22 de grade, hai 23 dar nu mai mult! A fost cald la TM zilele astea si mi-am dat seama (again and again) ca nu-s fan temperaturi ridicate. Visez la toamna 🙂 Felicitari pentru job! Si sa stii ca ma inspiri cu pofta de citit, eu sunt atata de prinsa de vopsele si decoratiuni si despachetat de cutii ca de-abia apuc sa citesc o pagina doua inainte de culcare 🙁
alexandra a scris pe blog despre Primul de Acasă
multumesc de urari si de noutatile de acasa 🙂
si ma bucur sa aud ca te simti inspirata.
pe de alta parte… si sa faci dintr-o casa, casa ta, asa ca si aia e la fel de fain 🙂
cu cititul recuperezi tu 🙂
E totusi o oboseala din soiul bun, oboseala zilelor ocupate, oboseala aia care la final are si un dram de voluptate, mai ales cand ajungi acasa si te intinzi, in farsit, pe canapea. 🙂
Gabi a scris pe blog despre Lumea secventelor, prima joaca in doi
daaa, dar a trecut asa de mult timp de cand n-am mai lucrat…
si oricum e total diferit de ce am facut pana acuma, e lucru cu oameni, multa conversatie… dar e placut, dreptate ai.
Felicitari pentru job 🙂 Orice inceput e bun si cel mai important e ca iti place!
multumesc 🙂
Felicitări, Tomi, să fie într-un ceas bun 🙂 Primul meu job în Germania, dacă pot să-i spun așa, a fost de fapt un internship neplătit, dar în timpul căruia am învățat enorm și-am lucrat cu oameni foarte mișto. Dacă tu faci și ceva bănuți, cu atât mai bine, chiar dacă nu-s mulți.
Greta a scris pe blog despre O copilă, o voce, un vis, un ocean de emoții
Felicitări pentru job și mult succes în activitate! În cazul meu, la câtă energie are Casiana și cât de mult mă solicita, nu as putea face față decât unei activități de rutina, unde sa nu fie cazul sa gandesc prea mult și să tot iau decizii. Încă sunt în concediu și sper ca momentul revenirii la jobul meu – școală, sa mă găsească fresh…
felicitari pentru job si mai ales pentru ca faci treaba cu placere! Abia astept sa ne spui mai multe!
Cu cititul, am si eu perioade :). Ma salveaza drumul spre/de la munca 🙂