Prima noapte în noul apartament
Deși am primit cheile cu două săptămâni înainte să ne mutăm și, teoretic, am fi avut timp să amenjăm totul până la 1 iulie, practic… n-a fost chiar așa, că au intervenit lucruri și, să nu uităm, Sotzu mai și lucra. Tot pentru că am primit cheile cu două săptămâni înainte, Housemeister-ul (un fel de administrator care se ocupă și cu diverse munci fizice) n-a mai apucat să facă curățenie, așa că ne-a predat apartamentul în starea în care l-au lăsat foștii chiriași. Adică într-o stare în care sa zicem că avea nevoie de ceva dragoste.
Sotzu a adus din România niște găleți de vopsea lavabilă care ne mai rămăsese de la zugravelile apartamentului de acolo, așa că am zugravit bucătăria ca să acoperim ce nu acoperiseră foștii chiriași. Apoi, în altă zi, un amic ne-a ajutat să montăm parchetul în bucătărie. Nu puteam pune gresie pe jos pentru că urâtul linoleu care acoperă toată suprafața casei trebuie să rămână pe loc, iar când noi plecăm de aici, ne luăm parchet și mochetă și tot și-l lăsăm la vedere așa cum l-am găsit. Deci în bucătarie am pus parchet care imită gresia. Mobilă, chiuvetă, mașină de spălat vase și aragaz aveam, dar trebuiau montate. Nu de către noi, că noi habar n-avem. Așa că am mai așteptam o săptămână să se întoarcă amicul din România, că fusese la o nuntă și să ne rezolve și cu asta. E foarte frustrant să n-ai scule și să nu ști da o gaură în perete, dar intenționăm să ne cumpărăm și noi o bormașină (una de-aia mică pentru lucrări mici) și să învățam, că nu putem apela întotdeauna la alții. Și să chemi un maistru aici e ridicol de scump, chiar dacă-i român.
Tot din acest motiv, tot noi am zugravit, tot noi am transportat mocheta (ne-ar fi costat 33 de euro s-o aducem 7 km de la magazin până acasă cu transportul lor), tot noi ne montăm ce-avem de montat. Nevoia e mama învățăturii, așa că suntem în plin proces de învățare. Eu, una, nu pot spune că-mi displace și mă bucură tare să văd rezultatul propriei munci. Cum ar fi acest perete zugrăvit în întregime de mine. La măsurători și lipit bandă sub linii m-a ajutat Sotzu, în rest… e munca mea. Nu-mi place nuanța zig zag-ului, însă nu știam cum iese, credeam că e mai deschisă… voiam un capuccino care n-a ieșit. În fine, e ok și așa. Când avem chef de schimbare, măcar am învățat ceva.
Și pentru că titlul acestui articol e despre prima noapte, iată-ne terminați de oboseală după o zi de cumpărături, zugravit, tăiat și întins mochetă, cu nervii întinși la maxim, Ada nedormită suficient, prin urmare destul de agitată și urlătoare. Punem una câte una piesele de mobilier pe care le avem și ne facem patul să ne culcăm. Ne-am înghesuit amândoi pe o canapea lată de 1,20m, în timp ce Ada dormea singură în pătuțul ei în altă cameră. Sotzu are norocul că poate dormi și stând în fund și tot se odihnește, dar eu nu-l am. Canapeaua inconfortabilă, stresul că Ada era singură în altă cameră, câinele care dădea ture prin tot apartamentul că nu știa unde e și unde suntem și soarele care umplea camera de la ora 5 dimineața au făcut imposibilă odihna mea. Nu știu dacă am dormit câteva ore, dar și dacă am dormit, nu m-am odihnit deloc. Îmi venea să vomit de oboseală când Ada ne-a dat trezirea la 6:30 și nu mai era chip să o culci imediat. Ne-am ridicat din pat, am mai făcut ce puteam face fără să trezim tot blocul și ne-am pornit către frigider să-l cumpărăm. L-am adus acasă, ne-am întors la IKEA să ne cumpărăm saltea pentru că sub nici o formă eu nu mai aveam de gând să dorm pe canapeaua din living. Doar că ne-am cumpărat saltea cu memorie și trebuiam s-o lăsăm să se umfle timp de 72 de ore. Mi s-a interzis să dorm pe ea din prima seară, deși era destul de umflată (Sotzu ăsta al meu e el blând, dar și când pune piciorul în prag, iau poziția ghiocelului, îmi pun coada între picioare și mă duc la locul meu). Dar tot n-am dormit pe canapea, ci în camera Adei, păzind salteaua, mi-am încropit un pat dintr-o perină de fotoliu și două pături groase puse peste ea și m-am odihnit și pentru seara de dinainte. Sotzu a rămas pe canapea și a doua noapte pentru că nici a doua noapte n-am avut voie să dormim pe saltea.
Cam așa au decurs primele două zile în casa nouă. A trecut o săptămână și jumătate și tot mai rearanjăm mobila, tot mai reconfigurăm traseul, tot ne mai gândim cum să facem și ce mai trebuie să cumpărăm. Până acuma e OK, ne-am acoperit toate nevoile, mai trebuie să rezolvăm și partea estetică.
sursa foto: noapte grea > Shutterstock
Heh, știți și voi că toate începuturile sunt așa… Nervi elastici și răbdare! Sufrageria arată excelent, nu știu cum se vede în realitate, dar pe monitor îmi place ce văd 🙂 Respect, eu n-aș fi avut atâta îndemânare în veci! Trage aer în piept, bea o cafea pe balconul vostru 🙂 și zâmbește: trăiți în Berlin, în prima locuință care e cel mai ”a voastră” de când v-ați mutat.
Să fie într-un ceas bun și să vă meargă din plin acolo! 🙂
Greta a scris pe blog despre Cea mai enervantă taxă din Germania
multumim. sa stii ca toate cafelele sunt mult mai savuroase pe balcon 🙂
toate inceputurile sunt asa :).
Noi am dormit pe saltele pe jos cateva zile, pana cand am reusit sa ne montam patul :)) – ajungeam fericita la munca, macar nu vedeam var peste tot :)))))
si noi dormim pe saltea, ca nu ne luam inca pat. pana nu merge Ada si nu e stabila pe picioarele ei, poate cadea. si-asa a invatat sa coboare de pe saltea si misuna peste tot.
M.am bucurat eu ca noi am cumparat mobila ce era deja in casa si ca nu trebuie sa caram la ea 4 etaje. Dar patul nu avea saltea si are marimi deosebite. Asa ca comanda mea care trebuia sa vina in 4 zile a ajuns in 2 saptamini in care am dormit pe o saltea cu aer. Bine ca a trecut. Am fost in toate magazinele posibile si toti le faceau la comanda. Oricum cel mai tare a fost ca nu aveam cardul german si numai asa acceptau plata. Se fac acum 3 luni si de abia din august am contract la curent. Pana nu vad nu cred. Totusi cu toate ce le avem de facut inca si umblatul dupa contracte pot spune ca tot ma bucur ca am plecat.
Maya a scris pe blog despre Burgfest 2016 Nürnberg
asta cu cardurile si cu contul bancar ii o nebunie. unele lucruri sunt atat de complicate, cand pot si atat de simple si altele sunt floare la ureche cand ar trebui sa fie mai serios tratate. paradoxuri si aici 😛
daaaaa, si noi. avem niste dureri de cap cu niste contracte si nervi cu duiumul, dar preferam oricand problemele astea celor din Romania.
apropo de contracte ..in sfarsit avem contracte. Ne-am ales noi cat sa platim 3 luni si apoi vedem daca trebuie scazut sau crescut.
Toate trebuie facute in ordine aici..casa, card, contracte.
Imi place ca pot plati aproape oriunde cu cardul si ca imi ia lunar factura din cont nu stau la cozi sa o platesc. Dar oricate chestii marunte ma mai enerveaza pe aici nu se compara. Pot pleca sa ma plimb o data de 2 ori pe luna si pentru mine asta e perfect.
Maya a scris pe blog despre Burgfest Nürnberg
Primeste şi de la mine urarea să fie într-un ceas bun şi să vă bucuraţi cât mai mult de efortul depus acum.
Mulţi pupici Adei şi trageri tandre de urechi căţelului. Zigzagul acela nu-i chiar floare la ureche, trag eu concluzia că au fost destul de cuminţi dacă l-ai dus la bun sfârşit.
multumim :*
vai… am crezut ca o sa fie mai usor… am vrut sa renuntam de la prima linie :))
dar am zis hai sa vedem ce iese, daca tot am cumparat vopsea. si ne-am bucurat ca a iesit ce voiam, nu si nuanta… dar asta e. data viitoare.
Văleu. Mă apucă groaza când mă gândesc că suntem la capitolul bagaje pentru Germania.
Daniel a scris pe blog despre Împăcarea cu sine vine întotdeauna din noi
bafta 🙂 e o data doar. (sper)
Sa fie intr-un ceas bun si sa va simtiti bine in noul apartament. Parca ieri scriai de celalalt, deja aveti vechime in Berlin! Ti-a iesit frumos peretele, am inteles ca nu-ti place prea mult culoarea, dar modelul este frumos.
Mihaela Damaceanu a scris pe blog despre Blogurile mele dragi
Succes in noul apartament. Stiu dupa 26 de ani de G. ce inseamna fiecare mutare. In Rom. traiam o viata intr-o casa poate numai prin casatorie, studiu mai schimbam domiciliul. Aici oamenii se muta mai des mai ales din cauza jobului, prieteniilor. Noi ne-am mutat intr-un an de vreo 3 ori cu Wohnheimul = caminul in care eram nevoiti sa locuim la comun avind doar o camera mica mobilata si baia-bucataria la comun. A fost groaznic. La inceput am stat in 3 chiar si cu mama in camera. Dupa 1 1/2 cind am dat de prima loc. un pod renovat de 55 mq am sarit de bucurie si pt. o perioada am crezut ca locuim intr-un palat. Nu aveam nici macheta si nici un tapet pe pereti. Era insa renovat ap. cu baie mica numai cu dus, dar nou. Ulterior cind a venit prima vara si aveam 30°C si nu puteam dormi si ne cadea tavanul in cap ap. fiind foarte jos in sufragerie putin peste 2 m inaltime am inceput cautatul. iar mutat dupa 11/2 ani am preluat ca prostii niste mobile vechi tot de la un sas care pleca intr-o casa mai mare. Am crezut ca am facut o afacere grozava. Sasul ne-a predat ap. nerenovat si ne-a lasat un tavan de lemn in toata casa. Noi nu stiam ca daca iar ne mutam trebuie demontat, aruncat la un gunoi special si refacut tavanul gaurit. Nu vreau sa-mi mai aduc aminte. Iar mutat in alt apt. de 3 camere apoi divortul si eu am plecat iar in alt. ap. Nemtii au o vorba ca 2-3 mutaturi te costa ca un ap. ars. Acum sint experta la mutat si atenta sa nu ma fraiereasca. Eu nu as fi facut de ex. pereti colorati, pt. ca la plecare te pune sa-i zugravesti. Nu stiu ce scrie la voi in contract. O lege mai noua nu te mai obliga la plecare sa zugravesti doar daca ai facut pereti colorati. Nu vreau sa te sperii. Mult succes este alta viata decit in ap. mobilat de tranzit. cu drag Livia
Si eu tot ghiocel sunt cand pune cretu’ picioru-n prag :)))) Pe cat le stiu pe toate si-s dornica sa le impartasesc, pe atata de cuminte ma fac (uneori). Din fericire (pentru el? mine? noi?) are iesiri din astea destul de rar.
Te inteleg perfect la faza cu somnul, si al meu sot poate sa doarma oriunde si oricum, eu insa am un ritual care de nu iese cum stiu eu ca tre’ sa iasa, mai bine nu dorm!:))))