Poliția: „Mai are rost să venim?”
Încerc să povestesc lucrurile în ordine cronologică, așa că iată-ne din nou în apartamentul de la etajul 9, în ultima seară petrecută acolo, în jur de ora 23:30. Ada doarme, noi contemplăm goliciunea camerei și viitorul care ne așteaptă de a doua zi înainte. Nu trec două-trei minute și sub noi începe petrecerea. Aceeași din fiecare weekend, la care nu suntem invitați, unde vecinii noștri români ascultă de la Adele la cel mai agresiv techno tot ce le pică în playlist. Dar era miercuri, mijlocul săptămânii, iar ei urlau ca să acopere muzica dată la maxim. Nu ne puteam auzi gândurile. Ne tot spuneam că e ultima seară, că de mâine totul e bine, nu mai suntem nevoiți să ascultăm muzica și răgetele lor, să fim zen, să ne relaxăm. Doar că gălăgia era de-a dreptul insuportabilă și cum orice mantra se duce dracului când ajungi la saturație, iei măsuri.
Prima a fost să mă duc la ei la ușă. Am mai fost și la început, când ne-am mutat acolo, ne-am vorbit în engleză că nu eram sigură că sunt români, deși pe plăcuța de pe poșta era clar. De data asta le-am vorbit în română, mai aspru, mai amenințător. I-am invitat sus, să audă cât de tare ascultăm și noi muzica lor, le-am spus că avem un bebeluș care nu poate dormi (aiurea, Ada dormea de rupea patul) și că e târziu și să oprească naibii muzica aia și să nu mai urle ca descreierații. Și i-am amenințat că dacă nu, următorul care va suna la ușa va fi un polițist și, nu știu de ce, am simțit nevoia să întăresc amenințarea spunându-le că habar n-au cât de repede or să vină. Mă evaporez din fața ușii lor înainte să apuce să îngaime un sunet și când ajung sus, ghici ce? Muzica era la același volum, doar că ei nu mai urlau chiar așa. Eeeeiiii, mama naibii. Am căutat pe net un număr de poliție unde să reclam deranjarea liniștii publice și mi-a luat ceva timp să îl găsesc. Într-un final glorios sun, îmi răspunde în germană și tot pe germană cer pe cineva care să vorbească engleză. Aștept un pic, mă preia o voce în engleză. Le explic care-i faza, îmi dau datele, zic că vin și că vor suna la noi. Mbine, fie, chiar dacă o trezesc pe Ada, măcar le inchide gura alora de jos și amenințările mele n-au fost degeaba.
După 5 minute, îl trimit pe Sotz cu câinele la plimbare, să îi aștept totuși jos, să nu sune că te trezește și din moarte soneria aia, așa tare se auzea. Și stă și stă și stă și nu mai vine. Trece o jumătate de oră și el tot pe afară cu câinele, fără poliție. Îi fac semn să vină sus că noaptea era destul de rece și, oricum, cheful se oprise deja de 20 de minute.
Ne ducem la culcare la 45 de minute după ce am sunat la poliție. Ațipesc, dar se trezește Ada să mănânce. În același timp îmi sună și telefonul. Poliția. Mă întreabă în germană dacă mai e cazul să vină, dacă nu s-a oprit cheful. Adormită le-am răspuns, nu știu cum, în germană, că nu mai e nevoie, că s-au calmat. OK, Gutte Nacht. Danke schön! Era 1:26 dimineața. Eram prea dezamăgită să mai fiu și supărată, dar mă calma faptul că muzica s-a oprit și că era ultima noapte la etajul 9.
Am certitudinea că în România poliția ar fi venit cel târziu în jumătate de oră de la apel. Știu asta pentru că și în Timișoara am chemat-o de Sărbători din cauza unor colindători prea veseli și prea gălăgioși și au venit rapid. Ar trebui să încep să țin un scor.
sursa foto: politie > Shutterstock
De venit vine politia, dar ce folos daca tot ce poate face este sa le aplice o amenda, care nici macar nu este foarte mare? Noi am experimentat un party cu manele in curtea de langa noi, intr-o marti seara, de la 23.00 la 1.30. Cu boxe cat masa la coltul casei si solist live. S-a auzit pana la 500m distanta, toti vecinii erau in strada si sunau la politie. Care a venit si le-a dat amenda. De mai multe ori. La un moment dat, nici nu mai opreau muzica la sosirea politistilor. Ieseau, plateau si isi continuau petrecerea. Politia ne-a spus ca in afara de amenda nu au ce face. Daca dorim, putem face plangere scrisa a doua zi.
Asa ca nu stiu ce sa zic, unde este mai bine, acolo sau aici. Macar la voi s-a oprit petrecerea mai repede, la noi pana nu si-au terminat cheful nu s-au oprit.
Corect, trebuia sa le faceti plingere scrisa a doua zi, ca sa existe rezultate, trebuie un minim de efort si de la oameni. Nu cred ca in vreo tara europeana civilizata, vine politia, ii trinteste la pamint pe petrecareti si-i duce la zdup.
@Cristina – nu stiu cat e amenda aici. dar nu stiu ce chef-monstru trebuie sa fie ca sa vina politia…
mda, deranjarea linistii publice nu-i o infractiune atat de importanta si chiar nu prea poti pedepsi altfel decat cu amenda…
Oarecum in tema intreb si eu. Am un vecin care urla non stop la telefon. Nu conteaza ora. Pot scrie la administratie sau poate politia sa ii dea amenda?
Desi ma mira ca nemtii din bloc nu comenteaza nimic
Maya a scris pe blog despre Burgfest 2016 Nürnberg
spune-i Housemeisterului si vezi ce zice.
Poate petrecerea s-a oprit pentru ca politia i-a sunat pe tipi si le-a spus sa opreasca cheful daca nu vor sa se aleaga cu o amenda.
Nina a scris pe blog despre Ce faci când nu mai știi ce să faci
Nu cred ca aveau nr lor de tel.
Nina – ce zice si Carmen – nu aveau numarul lor, nici macar nu stiau numele lor, ca eu le-am dat doar adresa si nr de apartament.
In belj vine instant, daca e rost de amenda. La ora 22 e ora de inchis muzica si la culcare … ba mai mult, au reusit sa forteze sa se mute un vecin din bloc cu probleme (si el si cainele), si sa eutanasieze cainele (cainele ii latra la usa la oricine trecea, mirosea din aprt. incat noii proprietari au zugravit tot cu scos faianta si parchet etc).
vaaaaai, asta mi se pare chiar drastic si extrem. 🙁 e caine, ce naiba… asta e menirea lui, sa latre…
din pacate aici blocurile au conventii si reguli si fiecare cu ale lui. Cand semnez o inchiriere se presupune sa respect conditiile. Ba chiar in una era interzis sa trag apa la toaleta si sa fac dus dupa ora 22 (bloc vechi, …ecoul si rezonanta..). Asa ca sunt blocuri unde e o tacere mormantalaaaa….
Cu cainii, sunt blocuri unde sunt complet interzisi. In blocul ala unde a fost executat proprietarul vechi mai era un caine, stapana l-a dresat sa nu latre (sau latra doar o data). Ea zicea ca locul cainelui nu e la etaj, si ii dau dreptate (stapana e o tipa nemaipomenita, de 85ani). E drept, avea si un caine care facea ca lupul ( si asta ii era numele) – o frumusete de lup alb. O sa ii fac o poza cand ma vad cu el, deja are 3 ani, nu mai e asa jucaus, imi sarea in brate de cand ma vedea.
o femeie a scris pe blog despre Life goal: plant a tree here with this guy
Lasă, bucură-te că nu ascultă Big Room sau Goa :))Lăsând gluma, este foarte enervant să nu fii lăsat să dormi. Am avut și noi niște vecini petrecăreți dar au înțeles din prima. Și da, în Timișoara poliția vine foarte repede, aproape că ajunge înainte să pui mâna pe telefon.
Delia a scris pe blog despre Atenție! Invazia de Pokemoni a ajuns în România. Ghid de supraviețuire
uneori chiar era buna muzica lor :)) dar faptul ca o ascultam fortata nu ma incanta deloc. 😛
Si eu am aceleasi probleme. Nu vine politia foarte usor, din simplul fapt ca de cand cu refugiatii si alte alea sunt supra aglomerati. Sunt doua lucruri de facut 1) Sa consulti regulamentul blocului.
2) Daca, de exemplu, dupa ora 10 nu au voie sa faca zgomot, atunci te duci la politie, depui o plangere scrisa sau nici macar o plangere, ci o declaratie (main-courante ii zice in franceza, poate fi si anonima, in sensul ca cei reclamati nu vor afla cine s-a plans), iar la trei declaratii aia zboara din bloc.
in contractul nostru scria ca n-ai voie sa faci galagie dupa 10 seara, in weekenduri si de sarbatori legale. si in al lor probabil scria acelasi lucru, dar nu tineau cont.
le-am scris alora de la agentie, au zis sa fac un raport de 4 saptamani, sa notez orele la care incepe muzica, la cat se opreste si in ce zi a saptamanii :))) intre timp, pot chema politia. un pic de Absurdistan si aici.
Chestia e ca exista si reversul medaliei, oameni f sensibili care se plang de orice nejustificat.
Dar sunt de acord cu tine, politia se deplaseaza f greu aici.
Eu sunt de 4 ani in Germania. Sunt destul de dezamagita. Si chiar ma intreb cum de merg lucrurile asa de bine aici si asa de rau in Romania.
nu inteleg de ce esti dezamagita 🙂 de Germania sau de faptul ca aici merge bine si in Romania nu.
Hahaha si eu am avut prieteni in vizita dezamagiti ca nu-s non stopuri, taxi nu e ieftin, berea e scumpa la bar, astepti f mult ptr o programare la medic si pot continua pana maine.
Interesant cum galagia e facuta in mare parte de romani….la fel am patit si eu, cu gasca pe balcon care s-a behait toata noaptea…si de cateva saptamani la scara cealalta s-a mutat o familie mare de tigani….se strang la mesele de la supermarketul de la parter cu o sticla de apa in fata si la fel vorbesc foooarte tare, sambata si duminica se strang printre masini, pe iarba, pe trotuar si striga unii la altii. Prin centru, cand aud pe cineva strigand la telefon, imediat imi dau seama ca e roman. In autobuze, lumea merge linistita, in afara de grupurile de romani, care simt nevoia sa se faca auziti. Nu spun, si nemtii fac galagie…uneori mai fac si sex galagios :)…dar parca se mai si opresc. Vecinul de langa, cand a dat party ne-a adus o cutiuta de bomboane sa-si ceara scuze in avans daca o sa faca galagie de ziua lui.
Andreea Lascu a scris pe blog despre Cum a fost la primul meu examen de certificare la limba germană