Ajutorul unui sirian
Ui, a trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe aici, iar motivele variază de la febra renovării și amenajării noii locuințe până la niște ochi pe care nu mi i-am dorit pe blog, dar încetul cu încetul revin.
Cea mai importantă activitate de zilele astea e punerea la punct a noului apartament în care ne vom muta peste două săptămâni. Am primit cheile și pentru că le-am primit cu două săptămâni înainte de mutare, trebuie să facem noi curățenie. Dacă așteptam, făceau ei, dar doar curățenie, nu și renovare. Noi, însă, ne grăbeam să avem acces înăutru pentru că ne-am cumpărat mobilă de bucătărie și nu aveam unde s-o depozităm. Plus că aveam și în apartamentul ăsta câteva piese de mobilier pe care n-am fi vrut să le transportăm una câte una cu mașina noastră, ci să ducem totul odată cu un Sprinter închiriat.
Pentru că prețurile bucătăriilor noi sau la comandă sunt exorbitante, pentru că și electrocasnicele sunt groaznic de scumpe, ne-am orientat către mobila SH. Am găsit o mobilă cu multe dulapuri, cu aragaz și chiuvetă incluse, la un preț foarte bun, așa că nu ne-am gândit de două ori și-am cumpărat-o. Numai aragazul nou ar fi costat dublu cât am dat pe tot. Mbuuun. Avem mobilă, avem mașină închiriată… cu cine o încărcăm și descărcăm de la o adresă la alta? Pentru că în Berlin foarte multe servicii se bazează pe ajutorul celor din jur, am întrebat pe un grup (Free Your Stuff in Berlin) dacă cineva ar vrea să ne ajute cu încărcarea și descărcarea mobilei. Cum trebuia ridicată de dimineață, nu puteam apela la cei pe care îi cunoșteam că toți erau la serviciu. Mi-au răspuns 3 persoane pe grupul de pe Facebook, dintre care unul atâta s-a complicat în întrebări până i-am spus că am rezolvat și că ne descurcăm. Altul și-a dat seama că vineri nu poate și a mai rămas unul care a zis că vine, că-i liber.
Vineri dimineața ploua cu găleata cum, de altfel, s-a întâmplat toată ziua. Când plecăm de acasă după mașina închiriată, îmi trimite mesaj să mă întrebe dacă chiar vrem să mutăm mobila „azi, pe vremea asta”. Îi spun că nu vrem, dar trebuie, pentru că suntem obligați de un contract (da, am făcut un contract de vânzare-cumpărare cu cei care vindeau mobila de bucătărie). A zis „OK, vin”. Noi am întârziat un pic, cam 15 minute, dar tipul era acolo, așteptându-ne. După nume, mi-am dat seama că nu-i european, dar nici n-am investigat prea mult. Cât am stat să-l așteptăm pe administrator cu cheile, ne-a povestit de unde e și ce face. Vine din Siria și a plecat de acolo nu cu valul de refugiați, ci cu avionul, cu un an și ceva în urmă. Părinții îi sunt unul în Italia și celălalt tot în Germania, dar în Stuttgart. El a stat în Florența, în Londra și apoi a venit la Berlin. Nu mai vrea să plece de aici. Îi place la nebunie și are o grămadă de prieteni. Face facultate, dar și un fel de profesională pentru a deveni mecanic la Deutsche Bahn. Vorbește engleza impecabil și germana foarte bine (l-am auzit vorbind). Lucrează pe la restaurante, prin construcții, pe unde prinde ceva de lucru. Are 23 de ani și și-a oferit ajutorul pentru că oricum se plictisea acasă și de ce să nu ajute pe cineva în timpul ăsta, decât să piardă vremea. Am vrut să-l plătim, să îl ducem la masă, n-a vrut că se grăbea. Dar i-am promis că îl invităm la prânz sau la cină sau la bere după ce ne așezăm în noua casă.
M-am simțit mică în fața gestului lui. A cărat la mobilă în ziua aia de cred că nu-i mai trebuie să care nici o plasă pentru câteva luni. A făcut-o doar din bunătate, din omenie, din grija pentru celălalt. Îmi doresc din tot sufletul să-l pot răsplăti cumva (mai mult decât o masă). Pentru că dacă nu era el, trebuia să îl ajut eu pe Sotz și v-am povestit deja că mă doare spatele zilnic de nu mai știu cu ce să mă dau și ce exerciții să fac. O „distracție” de asta m-ar fi bagat în spital, fără doar și poate.
Sunt multe controverse legate de sirieni în momentul ăsta, multe lucruri or fi adevărate, multe ne. Cert e că e deja al doilea exemplu (despre primul am scris aici) că sirienii nu-s toți o apă și-un pământ. Mă înclin în fața lui Riyan.
sursa foto: mutat mobila > Shutterstock
eu avui unul in casa. Avea 4 maini si 9 picioare si o gura … (am glumit!! ). Sunt oameni normali, dintr-o tara intre conflicte, ura, dictatura (cam ca romania!! ca doar Siria a avut relatii stranse cu romania in ultimii ani). Acum sunt nevoiti sa plece – toti cu care am discutat spera sa se intoarca in Siria, sa fie iar ca inainte…
Din pacate mai sunt si alti emigranti care isi zic sirieni (da, tiganii nostri la bruxelles asta fac mai nou…!! )
Sper din tot sufletul ca va referiti la Romania dinainte de revolutie. Nu exista comparatie intre o tara musulmana, in razboi si Romania, sa fim seriosi.
Mi-a placut postarea, dupa ce de ceva timp citesc o multime de articole in care musulmanii sint descrisi ca ultimii oameni. Ma bucursa gasesc si pareri obiective, lipsite de prejudecati.
sunt multe lucruri pe care le detest, dar discriminarea e undeva in top 3.
n-am nici o problema cu nu nici un popor. e drept ca de unii ma feresc, din prejudecatile de care vorbesti, dar intotdeauna acord prezumtia de nevinovatie.
eu inca nu stiu ce sa cred despre refugiati si nici nu ma grabesc sa-mi formez o opinie. nu ma deranjeaza in nici un fel, nu ma impiedica sa traiesc. la proba contrarie, vorbim altfel. sper sa nu fie cazul.
Si eu gindesc la fel. Primul job l-am avut la firma unui sirian, un tip de treaba si corect. De fiecare data cind aud pe unii infierindu-i pe toti sirienii la un loc, ma gindesc la fostul sef si familia lui.
Am dat meditatii unor copii de tigani. Din aia bogati, dar tigani. Cu ghiuluri si alea-alea. Au fost corecti cu mine, m-au platit, copiii au fost minunati. Am cunoscut oameni de toate rasele (si combinatiile posibile), am fost in gasca majoritara, am fost si singura intr-un cartier de afro-americani si hispanici, de ma simteam ca nus’ ce ciudatenie. Oamenii pe care ii cunosc si ii apreciez nu au ‘culoare’ pentru mine. Daca esti om, poti sa fii si hotentot, ca nu am treaba. 😀
dojo a scris pe blog despre Față în față cu „rotițele” Statului
dupa ce am locuit in cateva orase si 2 tari, am ajuns la parerea ca rasismul e din nestiinta. De cateva luni citesc si discut cu colegii din birou despre siria si istoria ei, si mi se pare extraordinar ( ce nu inteleg il intreb pe Mohamed 😀 ).
Si eu stiam ceva sirieni in Bucuresti ( pe timpul plumbuitului au venit multi la studii, unii au ramas – era asociatia lor pe sos. Pantelimon si eu locuiam alaturi, un sirian avea un chiosc deschis la parterul blocului si vindea el etc) . Dupa ce au inceput incidentele din 2011 si aia ce aveau familii inrudite ( de ex. cei cu sotii romance) s-au mutat in Romania, tocmai din drama. Istoria lor e interesanta si tumultoasa, dictatura, interesele puterilor celor mari dar si a puterilor vecine…..
In rest, ca in orice natie, sunt si oameni educati, si oameni lenesi, si oameni pusi pe furat etc.
Eu am sa fiu rea …. Cu ce drept poti tu sau oricare dintre noi sa judecam sau sa punem Etichete unei etnii sau cetățenilor unei tari noi astea din România cel mai puțin … Noi aici ar fi cazul sa ne găsim inprimul rând soluții la problemele noastre : 50% din populație rurală (daca nu mai mult ) alcoolica , tineri fara perspectiva si minim de educație , populație îmbătrânită de o sa ajungem in curând sa avem 49% din populație cu vârsta peste 60 ani . Avem o tara corupta , birocratică ,. O populație superstițioasă , puțin educata , deprimata si lipsită de speranța si tocmai noi Romanii avem tupeu sa punem Etichete ?!?! Ca a continui … Fiecare societate are plusuri si minusuri … Are oameni buni si oameni excepționali dar mai ales oameni medii ..normali … Absurd de neinteresanți despre care nimeni nu vorbește …
eu nu prea inteleg pe cine esti suparata sau in legatura cu ce anume (din postul meu sau din comentarii) faci legatura.
E un exemplu pozitiv, de apreciat. RESPECT!
Cred că lumea îi cataloghează pe ei, cum suntem noi catalogați, la rândul nostru: români=țigani, țigani=hoți. Nu cunosc sirieni, dar am donat la un mom. dat pentru niște copilași reugiați. Cât despre țigani, cunosc persoane de etnie romă care au ajuns departe și pentru care am toată admirația.
Delia a scris pe blog despre Nu te mai lăsa păcălit de cei care îți dezvăluie ”secretele” succesului
Nu conteaza nationalitatea daca se poarta corect. Pana la urma toti suntem oameni cu maini, picioare, ochi…
Si fara legatura cu postul..acum inteleg cum sa ai net dupa mult timp.
Maya a scris pe blog despre Food blog