Locul lui Dumnezeu
Unul dintre subiectele care mă irită la culme și care simt că-mi violează intimitatea (da, mie, cea care se expune zilnic povestind despre tot ce i se întâmplă) e cel despre Dumnezeu, religie, biserică și credință. În special discuțiile în care sunt îndemnată să merg la biserică. Mă enervez atât de tare încât aș putea reacționa în diverse moduri care mai de care mai obraznice și mai nesimțite. Chiar violente. Mă simt jignită când cineva îmi violează intimitatea atât de flagrant.
Pentru că pentru mine, Dumnezeu și religia sunt cel mai intim subiect care poate exista. Mai intim decât o discuție despre sex. Mor încet când văd share-uri cu icoane și cu versete din Biblie pe Facebook, pe Arsenie Boca, care, săracul de el, a devenit o parodie mulțumită tuturor celor care își fac selfie-uri la mormântul lui. Îmi displace enorm când mi se vâră religia pe gât, când îl văd pe Dumnezeu pe Facebook, un loc în care chiar n-are ce căuta.
PENTRU MINE, locul lui Dumnezeu nu e în biserică (cel puțin nu în toate bisericile), nu la radio, nu la TV și în nici un caz pe Facebook. Nu mă simt mai aproape de El dacă mă duc la slujbă, dimpotrivă, mă simt mai aproape de El dacă mă duc la mormântul părinților mei. Nu mă simt mai aproape de El dacă aud o rugăciune sau o slujbă la radio sau la TV, dacă aud vreun popă că promovează valorile în timp ce el are un caracter abject. Mă simt aproape de El când fac o faptă bună, când ajut pe cineva sau când cineva mă ajută pe mine. Îl găsesc în micile coincidențe, în lucrurile bune neașteptate care mi se întâmplă, în momente care pot fi numite miraculoase, în faptele de bunătate ale altora.
Dar iată-mă contrazicându-mi propria convingere vorbind și predicând despre ce e și ce nu e Dumnezeu. Mă opresc.
Am început să scriu despre asta pentru că am primit în mail în care, printre altele, mi se recomanda să mă îndrept către Domnul. Ce drept are un necunoscut să-mi spună asta? De unde știe el că nu m-am îndreptat deja către Domnul? Ce diferență e pentru el că eu sunt sau nu îndreptată către Dumnezeu? Veșnica grijă pentru capra vecinului.
Locul lui Dumnezeu e în sufletul meu. Acolo vorbesc cu el, acolo mă simt judecată, acolo dau socoteală, acolo am nevoie de el, acolo găsesc răspunsul Lui. Nu la biserică, nu pe mail, nu pe Facebook, la radio sau la TV.
sursa foto – credință > Shutterstock
credinta vine din suflet. Fiecare isi manifesta sufletul cum crede…. unii sunt promovaduitori, altii acasa.
Eu imi aduc aminte de evanghelisti (cred!!), sau martorii lui Iehova ce veneau la usa, la fiecare.
Conform Bibliei, ei nu fac nimic gresit. Pentru ca tocmai asta spune acolo. Transmiterea, impartasirea credintei si a Cuvantului cu celalalt. Rugaciunea in intimitate dar si cu ceilalti.
Poate modul in care o fac nu e potrivit, dar un pic mai multa intelegere din partea noastra nu ar strica.
Iar daca nu crezi in Dumnezeul din Biblie, ci ai propriile tale concepte pt divinitate, poti incerca sa ignori mesajele. Pune-le in spam. Pe bune, din toate mesajele cu care suntem bombardati zilnic, de astea alegi sa te iei? Iar tonul agresiv nu ajuta nici el.
Nu e singurul subiect de care se leaga. Cu ce te deranjeaza? E libera sa scrie ce vrea pe blogul ei si nu cred ca ai vreun drept sa o iei la intrebari. Asta e problema cu voi, fanaticii religiosi: NU cunoasteti nici o limita. Nu aveti nici un drept sa incalcati libertatea cuiva.
Nu intrebam de ce se leaga de subiect, ci de ce este revoltata ca este “spamata” cu astfel de mesaje, desi primim zilnic tot felul de mesaje utile sau inutile.
Asa cum ea are dreptul sa traga la raspundere “fanaticii religiosi”, cum ii numiti d-voastra, asa cred ca am si eu dreptul, ca cititor, sa o intreb de ce alege sa vorbeasca de ei si de ce foloseste tonul destul de agresiv. Ca doar noua, cititorilor, ne scrie, nu?
Sincer, eu nu ma consider fanatic religios, (nu inteleg de unde aceasta concluzie) insa ma simt atacata de acest articol pentru ca cred in Dumnezeul din Biblie. Si pentru ca vad si cunosc misionari care incearca sa transmita ceea ce cred ei, nu ca sa obtina ceva in interes propriu, ci pentru ca vor sa ajute oameni care poate au nevoie de ghidare, care sunt in depresie, in saracie, se simt singuri etc. Sincer, mi-ar placea si mie sa fiu misionar. Dar sunt lasa, mi-e frica de reactii agresive ca ale dumneavoastra.
Nu cred ca se incalca libertatea nimanui, de unde aceasta idee? Doar nu te obliga nimeni sa aderi. Asa cum primesti mesaje de la magazine de pantofi si le pui in spam sau nu, asa poti sa pui si astfel de mesaje daca simti ca nu sunt pentru tine.
De multe ori, cei care sunt anti-religie sunt mult mai agresivi (de exemplu tonul dumeavoastra) decat cei care incearca sa o transmita mai departe. Ceea ce e ironic, pentru ca teoretic voi sunteti cei educati, iar noi cei spalati pe creier.
În privinţa agresivităţii, în unele judeţe mai de la nord-estul ţării e la fel de periculos ca în Orientul Mijlociu să spui “că nu aderi”. Se lasă cu pumni, pietre şi cozi de topor după ceafă.
Nautilus a scris pe blog despre 3 milioane
@ Nautilus – pai da, ca agresivitatea si violenta sunt valorile de capatai ale lui Dumnezeu. mergem la biserica, bălim icoane, ne facem cruce si cand cineva greseste il omoram. in cuvinte sau in fapte. si dup-aia mergem sa ne spovedim si totul e OK iar. ah, sila imi e.
@ Iuliana – Ai dreptate cu ce scrie in Biblie, cu raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu. Dar cand cuvantul lui Dumnezeu e raspandit pe un loc atat de… decazut, sa zicem, cum e Facebook-ul, mi se pare o blasfemie. Dumnezeu nu are ce cauta pe Facebook, asta e parerea mea. Mi se pare o bataie de joc, o fatarnicie. SA dam un share la o poza cu un verset din Biblie sa vada prietenii nostri ce piosi suntem. Dar doua poze mai jos, apare un alt citat de-ala cu “sa moara dusmanii mei” sau variatiuni pe tema asta. Chiar crezi ca locul Domnului e printre poze de genul asta?
Am scris despre subiect pentru ca m-a deranjat foarte tare acel mesaj. Nu era spam, imi era direct adresat mie. Ma jigneste cand cineva “stie” ca eu nu sunt indreptata catre Domnul, ca nu merg la biserica. De unde stie?? pentru ca nu scriu despre asta, pentru ca nu ma laud cu fiecare drum la biserica, pentru ca nu postez fecioare si Iisusi pe blog, nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu, ca nu ma rog, ca il reneg. Il am in suflet si acolo cred ca ar trebui sa-l avem toti. despre asta vorbeam.
cred ca ii poti ajuta pe cei din jur, pe necunoscuti si fara sa spui ca o faci pentru Domnul sau in numele Domnului. cred ca faptele bune, binele, compasiunea, iubirea fata de aproapele si tot ce scrie in Biblie ca e bine sa faci sunt mai bine primite si vazute de Domnul daca le faci in liniste si nu bati toba peste tot. Daca nu te duci la biserica doar sa fii vazut. Si nu vorbesc din auzite, cunosc oameni care se duc duminica de duminica sa semneze condica doar ca sa ii vada vecinii. dar in casa lor se barfeste, se invidiaza, se poarta pica, se vorbeste doar despre bani etc… la acel gen de oameni ma refeream.
prin postul asta vreau sa spun ca il poti iubi si sluji pe Dumnezeu fara sa te lauzi cu asta sau sa-ti pese de cat cred cei din jur.
si cred in Dumnezeu, daca nu era foarte clar din ce-am scris in articol. cred cu tarie in El si am nenumarate dovezi ale bunatatii Lui. si incerc, pe cat pot sa ii multumesc si sa-i rasplatesc bunatatea. dar nu ma laud cu asta.
Multumesc ca ai fost un pic mai clara cu acest mesaj, pentru ca sincer, din textul articolului chiar ma simteam si eu vizata, in mod negativ, si ii simteam vizati si pe cei de care spuneam, misionarii care incearca sa transmita Cuvantul si care din punctul meu de vedere sunt foarte curajosi, la cat de multa ostilitate gasesc in jur.
Si e adevarat ca mesajul se pierde intr-un mediu in care nu are ce sa caute. Dar sa stii ca unii incearca sa transmita mesaje si pe Facebook, de exemplu, in speranta ca il vor citi oamenii, printre multele mesaje care intra in feed, pentru ca din pacate numai acolo ii gasesc. Evident, nu ma refer si la exemplele date de tine. Chiar nu cred ca intentia lor era sa transmita vreun mesaj, ci era ceva mult mai superficial.
Si poate mesajul primit pe mail nu te tragea pe tine la raspundere, poate nu iti reprosau nimic. Poate pur si simplu ti-au facut o invitatie, pentru ca ti-am zis, din punctul lor de vedere, si Biserica inseamna comunitate, inseamna un loc unde sa te simti in largul tau etc si poate, in viziunea lor, vroiau sa te ajute. Nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu ei 🙂
Tot ce spun eu e ca poate ar trebui sa fim un pic mai intelegatori cu mesajerii, mai ales ca stiu sigur ca multi chiar au cele mai bune intentii, chiar daca nu coincid cu ale noastre.
Am indrazit sa ma implic in discutie pentru ca nu e prima oara cand vorbesti de asta (de ex incidentul cu Martorii lui Iehova). Si atunci am simtit un pic de agresivitate. Nici eu nu sunt de acord cu credintele lor, si ma simt un pic ciudat daca imi bat la usa ca ma simt “incoltita” :D, dar incerc sa ii inteleg. In ziua de azi e din ce in ce mai greu sa fii misionar, fac si ei ce pot 🙂
de foarte multe ori scriu si pierd din vedere faptul ca in mintea mea lucrurile sunt clare, iar in scris, cititorii nu au acces la claritatea din capul meu. si de multe ori sunt neinteleasa sau prost inteleasa. ma bucur ca te-a lamurit completarea.
orice ar face cei de pe Facebook prin transmiterea cuvantului lui Dumnezeu, nu mi se pare OK deloc sa o faca acolo. nu stiu, nu cred ca e locul potrivit. chiar daca wall-ul unui credincios e plin de chestii religioase, la mine in timeline e o poza cu un verset si cu Iisus rastignit pe cruce, iar mai jos o poza in care e o gluma deocheata. cum pot trece de la una la alta, ma si simt vinovata daca rad la gluma, ca vad chipul lui Iisus si ma simt pacatoasa. deci nu, pentru mine, Dumnezeu nu ar trebui sa fie pe Facebook. nu imi pot schimba parerea.
despre mesajul pe care l-am primit nu voi discuta pentru ca-i conversatie privata, dar te asigur ca nu era deloc ce incerci tu sa scuzi la acea persoana. stiu mai bine ce si cum mi-a scris, asa ca va trebui sa ma crezi pe cuvant (daca vrei) ca m-am simtit jingita si deranjata.
iar in legatura cu Martoii lui Iehova, nu incep nici discutia asta. ei vin sa-ti bage credinta si religia lor pe gat. spune-mi, cati dintre ortodocsi umbla din usa in usa sa ii converteasca pe altii cum fac martorii? de ce trebuie sa ma convinga cineva sa cred? ma rog, pe mine nu trebuie sa ma convinga nimeni, am destule studii si capacitate de a rationa cu mintea proprie, de a discerne adevarul de fabulatie, deci pentru mine Martorii, misionarii sau alti propovaduitori nu sunt utili. Dar sunt oameni care pot fi spalati pe creier, care nu au educatie si care pot ajunge pana intr-acolo incat sa refuze ajutor medical, operatii urgente pentru ca cineva le-a bagat in cap ca daca e voia Domnului, va trai si fara operatie. Voia Domnului a fost ca medicina sa evolueze, sa ne putem salva printr-o operatie. Dar incearca sa le explici asta Martorilor. si altor sectanti.
deja e prea lunga discutia si fac exact ce-am spus ca nu fac.
Și eu am fost criticată că nu am icoane în casă. Apoi am primit, aproape cu forța,de la aceeași persoană, soacra mea, o icoană. Nu am știut ce să fac cu ea, de fapt nici acum nu știu pe unde am “aruncat-o”.
Cătălina a scris pe blog despre O nenorocită minge verde
am o amica, ne spunea ca au si icoane in casa si versete din Coran. Ei sunt o familie multi-religioasa 🙂 si toleranta.
asta mi se pare interesant. dau dovada de faptul ca iau ce-i mai bun din toate religiile. si budismul si islamul si iudaismul au doctrine si idei si lucruri bune. dar foarte putini se deranjeaza sa cerceteze.
Adică sunt din cei care te bat cu pietre ca la musulmani şi cu coada de lopată ca la vasluieni, în acelaşi timp? 🙂
Nautilus a scris pe blog despre Fără cuvinte
hai ca nu-i vorba doar despre asta in islam, iudaism si alte religii. ca unii sunt fanatici si interpreteaza totul aiurea sau duc la extrem e alta poveste. dar fiecare religie are si lucruri bune.
si babele care boscorodesc pe la biserica nu tot fanatice sunt? 🙂
eu nu arunc icoane, dar nici nu le pun pe pereti. am si in portofel o icoana, care stiu ca e acolo pentru sufletul meu, nu pe perete pentru ca musafirii sa vada ca sunt credincioasa.
sa inteleg ça eu daca imi pun icoane pe pereti, vreau sa arat musafirilor cat sunt de credincioasa. de unde asemenea logica? dar ce, musafirii vin la mine zilnic? cati musafiri vin la tine acasa?
atunci spune-mi, te rog, de ce ti-ai umple peretii cu icoane? nu vorbesc de o icoana-doua, ci de pereti tapetati cu sfinti, Iisusi, cruci si alte cele.
Cred ca e la moda sa iti faci publca credinta, sa te rpgi pe net,sa arati cat de mult Il iubesti pe Dumnezeu, o moda careia nu multi stiu sa ii faca fata. De la intentia buna la un ridicol prostesc e un pas mic.
Dumnezeu e in inimi si da, e o legatura atat de neatins cu El.
fata naiva a scris pe blog despre Ce nu voi (mai) scrie niciodata
Da,un subiect destul de controversat daca stam sa ne gandim ce a ajuns pt unii credinta,, ,o afacere si atat.Sincer eu sunt de parere ca,credinta se poarta in suflet si nu trbuie expusa ca pe un obiect!
da asa e trebuie sa te autoeduci mereu in privinta credintei si sa nu te indoiesti niciodata
Locul lui Dumnezeu este peste tot. Dumnezeu e în flori, e în frumusețea naturii, cu noi în birou, în biserică, în pictura noastră, e la noi în suflet. Relația cu El, însă, este personală, iar cei care încearcă să le impună altora credința și convingerile lor înseamnă că nu au înțeles nimic.”Dumnezeu așteaptă o participare LIBERĂ și VOITĂ” (SF. Nectarie), prin urmare, cei care îmi bat la ușă sâmbăta și insistă să mă pocăiesc (dacă refuz îmi lasă cărți în poștă) nu fac altceva decât să încalce ”liberul arbitru”al fiecăruia.
Ok, tu nu mergi la biserică, este ALEGEREA ta, eu merg la biserică pentru că așa AM ALES, dar nu am NICIUN DREPT să îți spun ție ce să faci. Pot, cel mai mult, să te ajut cu un sfat dacă MĂ ÎNTREBI. Un sfat, nu influențarea deciziei tale.
Știu ce spui legat de facebook. Oare dacă părintele Arsenie Boca sau sfântul Nectarie trăiau azi, ar fi avut cont pe rețelele de socializare?