Locul lui Dumnezeu

Unul dintre subiectele care mă irită la culme și care simt că-mi violează intimitatea (da, mie, cea care se expune zilnic povestind despre tot ce i se întâmplă) e cel despre Dumnezeu, religie, biserică și credință. În special discuțiile în care sunt îndemnată să merg la biserică. Mă enervez atât de tare încât aș putea reacționa în diverse moduri care mai de care mai obraznice și mai nesimțite. Chiar violente. Mă simt jignită când cineva îmi violează intimitatea atât de flagrant.

Pentru că pentru mine, Dumnezeu și religia sunt cel mai intim subiect care poate exista. Mai intim decât o discuție despre sex. Mor încet când văd share-uri cu icoane și cu versete din Biblie pe Facebook, pe Arsenie Boca, care, săracul de el, a devenit o parodie mulțumită tuturor celor care își fac selfie-uri la mormântul lui. Îmi displace enorm când mi se vâră religia pe gât, când îl văd pe Dumnezeu pe Facebook, un loc în care chiar n-are ce căuta.

PENTRU MINE, locul lui Dumnezeu nu e în biserică (cel puțin nu în toate bisericile), nu la radio, nu la TV și în nici un caz pe Facebook. Nu mă simt mai aproape de El dacă mă duc la slujbă, dimpotrivă, mă simt mai aproape de El dacă mă duc la mormântul părinților mei. Nu mă simt mai aproape de El dacă aud o rugăciune sau o slujbă la radio sau la TV, dacă aud vreun popă că promovează valorile în timp ce el are un caracter abject. Mă simt aproape de El când fac o faptă bună, când ajut pe cineva sau când cineva mă ajută pe mine. Îl găsesc în micile coincidențe, în lucrurile bune neașteptate care mi se întâmplă, în momente care pot fi numite miraculoase, în faptele de bunătate ale altora.

Dar iată-mă contrazicându-mi propria convingere vorbind și predicând despre ce e și ce nu e Dumnezeu. Mă opresc.

Am început să scriu despre asta pentru că am primit în mail în care, printre altele, mi se recomanda să mă îndrept către Domnul. Ce drept are un necunoscut să-mi spună asta? De unde știe el că nu m-am îndreptat deja către Domnul? Ce diferență e pentru el că eu sunt sau nu îndreptată către Dumnezeu? Veșnica grijă pentru capra vecinului.

Locul lui Dumnezeu e în sufletul meu. Acolo vorbesc cu el, acolo mă simt judecată, acolo dau socoteală, acolo am nevoie de el, acolo găsesc răspunsul Lui. Nu la biserică, nu pe mail, nu pe Facebook, la radio sau la TV.

sursa foto – credință > Shutterstock