Animalele din jurul blocului

În România, când ieși din casă, cele mai probabile animale care îți pot ieși în cale sunt câinii vagabonzi și pisicile tomberoneze. Dacă stai la Brașov, poate ai noroc și de-un urs. Bine, fie, sigur poți călca și câte un șobolan dacă nu ești atent.

Ei, în Germania, mai precis în Berlin, mi-a fost dat să văd în spatele blocului cel puțin un animal pe care doar la zoo și în desene animate l-am mai văzut. Dar stați că ajung și acolo.

Primele viețuitoare cu care m-am întâlnit imediat cum ne-am mutat „în spate la IKEA” au fost iepurii de câmp, care nu m-au luat chiar așa tare prin surprindere pentru că îi știam deja de prin ’91, când fusesem prima dată în Germania și îi vedeam toată ziua de pe balconul verișoarei mele.

Apoi am zărit un șobolan alergând de la gunoi în tufele din jurul blocului. Nici ăla nu m-a surprins din cale-afară.

O veveriță am văzut tot o singură dată, și nu cățărată în vreun pom, ci fugind și ea tot prin tufe.

Prima căscare de ochi s-a întâmplat când a dat puțin căldura și am văzut pe „lacul” din parculețul din fața blocului, care e un ochi de apă puțin mai lung decât două piscine de copii puse una lângă alta, două rațe sălbatice. Una cu capul verde (care știu că e mascul) și una maro (care era gagică-sa, probabil). Discutând cu Sotzu și cu o vecină, ei spuneau că sigur le-a adus cineva ca să facă părculețul mai interesant, dar eu mă gândeam că n-are cum. Cine să aibă așa un job de a aduce și lua rațele de pe lac? Și bănuiala mi-a fost confirmată când le-am văzut venind și „aterizând” pe apă. Deci da, vin singure, nu le aduce nimeni. Și-s tare simpatice.

Mbun, șocul adevărat s-a produs într-o seară când ieșisem cu Ricky la plimbare, cam după ora 22. În spatele blocului se află cușca pubelelor de gunoi – 5 la număr, de culori diferite, pentru că îți trebuie o a doua facultate ca să înțelegi și să înveți cum selectează ăștia gunoiul. Pentru că nu ducem lipsă de vecini nesimțiți, cam o dată la două zile, cineva își lasă pungile cu gunoi în fața cuștii, de lene să intre să le arunce unde trebuie. E drept că ușa e încuiată, dar aceeași cheie care deschide ușa casei o deschide și pe cea a cuștii. În fine. Și pungile astea abandonate în fața porții sunt de multe ori vandalizate. Ne tot întrebam cine ar putea face mizeria aia și bănuiam că poate fi numai opera unui animal. Îi suspectam pe șobolani, deși resturile erau muuult prea împrăștiate. În seara de care vă spun, am dat nas în nas cu făptașul. Bine că era totuși la câțiva metri distanță. Ies eu agale din bloc, cu capul în jos, atentă la Ricky să nu se scape pe scări și când aud un foșnet, ridic repede privirea. Identific de unde vine și mă privesc ochi în ochi cu un raton. Un raton!!! Inițial nici nu mi-am dat seama ce e. Mă gândeam că-i o pisică mai ciudată (?????), dar atât de mare îmi era mirarea că, în ciuda fricii, tot m-aș fi apropiat de el să-l văd mai de aproape. N-am putut însă pentru că s-a speriat și a tulit-o în boscheți, după care s-a cățărat în pom și de acolo parcă s-a evaporat că nu l-am mai văzut. Și sunt fooooarte curioasă de unde vine.

De asemenea sunt foarte curioasă și cu ce alte lighioane îmi va mai fi dat să mă întâlnesc, că până acuma nu m-a deranjat nici o întâlnire.

sursa foto: pasăre plimbându-se > Shutterstock